invizibilă
sunt bolnavă
doctore
noaptea stelele par vârcolaci
muşcă din lună din somnul meu
ca posedatul din farisei la maslul sfântului Vasile
ca posedatul din farisei la maslul sfântului Vasile
sunt bolnavă doctore de câte ori văd în
jurul lui femei
de câte ori îi scapără lumina din ochi privindu-le
mii de draci
fac tumbe-n stomacul meu izbind pereţii inimii
ca o minge de bowling
de câte ori face dragoste cu o altă evă
plămânii refuză
oxigenul
sfârcurile se crispează precum cireşele amare
muşcate de
soarele amiezii
dorind ploaia de atingeri umede
dorind gura care răsfaţă acum
alţi muguri
gata să pocnească de plăcere în primăvara din el
sunt geloasă doctore
pe femeia care tăvăleşte
inimi pe podeaua iadului
strivindu-le apoi cu talpa ca pe nişte termite
doar Ea se poate înfăşura posesiv pe
sufletul bărbatului
ca viţa-de-vie pe aracii puternici unduindu-şi
cârceii pe bolta plăcerii
doar Ea poate zburda cu vântul în păr şi sânii
liberi
gata oricând să fie înhămaţi la căuşul palmelor aspre...
doar Ea poate
pulsa în inimi ritmul bolero de revel
poate încălzi pietrele trecând cu piciorul gol apa râului
lăsându-şi pulpele
dezvelite mângâiate de ra şi elios
e peste tot doctore
în parcuri plutind veselă pe role ca o duminică fără
griji
tremurând la primul sărut
e acolo în privirea pruncului pe care-l
alăptează
sunt bolnavă
doctore
de gelozie...
am lăsat-o în urmă cu el
sunt la apus
e frumos dar
atât
nu mai arde nu mai pulsează
aşteptăm noaptea când stelele par
vârcolaci
şi muşcă din lună din somnul meu
fă
ceva doctore şi adu-mi-o înapoi
i-am rămas datoare cu o iubire
cu o plimbare pe role
şi-a uitat în debara tenişii roşii cu şireturi roase
şi-a uitat printre cearşafuri căldura trupului şi hohotele de râs
şi nepăsarea zilei de mâine şi mirosul salcâmilor înfloriţi
şi pasiunea
şi dorinţa
şi
fă ceva
doctore
sunt
mmm
mmm
doamnă nu există
tinereţe fără bătrâneţe
şi nici viaţă fără de moarte