Tabăra de creaţie de la Agrieş, Bistriţa

Într-o ţară în care cultura este cenuşăreasa  sistemului, iată că se mai întâmplă şi minuni, fie ele chiar şi pentru o săptămână. Există prinţi care descoperă în colbul cenuşii  bijuterii ale spiritului creativ românesc. Ei ştiu să le pună în valoare prin diverse evenimente.  Dacă sistemul  postdecembrist nu a găsit niciodată resurse pentru cultură, dimpotrivă, a distrus-o step by step, au existat oameni datorită cărora frumuseţea spirituală  a căpătat puteri magice.  Ei au găsit resurse prin care să adune anual, în tabere de creaţie, oameni de valoare, a căror operă n-ar fi fost cunoscută decât postmortem, aşa cum se obişnuieşte în ultimele decenii  în România, din păcate. Nici atunci nu ar fi fost cunoscută, dacă nu ar exista niscaiva interese politice sau de altă natură.  Autorităţile române nu au nevoie de cultură, ele nu-şi recunosc valorile decât atunci când sunt descoperite de alte culturi, autorităţile române sfidează frumosul care  nu se asortează nici cu nuanţa  banilor, nici cu lăcomia, aroganţa, ignoranţa sau dezinteresul  aleşilor.

Am avut onoarea să cunosc  oameni iubitori de cultură  cărora le pasă, într-o tabără de creaţie, departe de mirosul  nociv al  banilor, departe de noxele oraşelor  supraaglomerate, departe de miticii care se luptă pentru putere. Acest loc  numit Agrieş  este un petic de rai, un sat la 80 de km. de Bistriţa, binecuvântat de Dumnezeu, unde oamenii sunt nişte gospodari desăvârşiţi,  blânzi, înţelepţi, primitori,  oameni care se iubesc, se respectă, se  ajută.  Cătălin Rus, medic psihiatru, un tânăr de 27 de ani, mare iubitor de cultură, a reuşit prin forţe proprii şi cu ajutorul material venit din partea primăriei satului vecin Târlişua, să adune circa 30 de oameni speciali, din toate colţurile ţării, scriitori, pictori, muzicieni, oameni de teatru.

Participanţii au fost cazaţi de câţiva gospodari ai satului,  tot timpul cu zâmbetul pe buze, oameni  care ne-au pus la dispoziţie  confortul  necesar pentru ca noi să ne simţim ca acasă. Baza, unde ne întâlneam de trei ori pe zi, era casa familiei Rus. Doamna Delia, o gospodină minunată,  a avut grijă ca noi toţi să avem ce ne trebuie, răsfăţându-ne cu mâncăruri  tradiţionale, specifice acelei zone:  fasole cu afumătură şi salată de ceapă, zeamă de cartofi cu afumătură şi smântână,  paste cu brânză, paste cu carne tocată şi sos  de roşii picant, friptură de pui cu garnitură de orez şi salată de sezon (roşii, castraveţi, ceapă, ardei gras) etc.

Cei care au făcut posibilă întâlnirea atâtor oameni  talentaţi au fost:  scriitorul Adrian Suciu,  scriitorul Alexandru Uiuiu, pictorul Eugen Alupopanu,  Cătălin  Rus, organizatorul şi gazda taberei de creaţie.

Luni, 15 iulie, am fost  întâmpinate, eu şi prietena mea Raluca Neagu,   la gara din Beclean, după o călătorie cu trenul de 8 ore, de Adrian Suciu care ne-a condus  la bază.  După ce am băut o cafea, am pornit spre tabără. Am fost plăcut impresionată de  faptul că s-a oprit de câteva ori pentru a culege flori de câmp,  pe care  să  le punem  în camera unde urma să fim cazate. Un gest remarcabil, de admirat, într-o lume în care am uitat să privim frumuseţile din jur, să mirosim o floare, să ascultăm susurul unui  râu coborât din creştetul munţilor. Câmpurile pline de fârşituri, căpiţe uriaşe de fân pe care le-am asemuit cu soldaţii fâneţelor bogate, ne întâmpinau tăcute. Frumuseţea locurilor, cu gospodării mândre, făceau pe cei care treceau pentru prima dată pe acolo să-şi dea seama  de hărnicia oamenilor  de pe acele meleaguri.  Nimic nu era pus aleatoriu în bătătură iar muşcatele, vesele ca nişte majorete, erau nelipsite din  tabloul zonei.  

Am fost cazate la doamna Horoba Dochia, o femeie de toată isprava.

 Deşi  a plouat toată seara, atmosfera a fost caldă, toţi cei prezenţi au fost prietenoşi. S-a glumit, s-au spus bancuri, s-au citit poezii.

Marţi, 16 iulie, activitatea din tabără a fost intensă. Pictorii au început să lucreze în ateleierul improvizat de pe marginea  răului sau într-un pod al unei case nelocuite, scriitorii au selectat lecturi pentru evenimentul de a doua zi, ce urma să aibă loc la Vama Veche din Bistriţa, trupa micilor actori pregătea un moment special pentru seara de marţi,  Teatrul  Forum, regizat de poetul  Raul Coldea, proaspăt absolvent al Facultăţii de Regie. Petronela Ionescu i-a fost alături, venind cu idei noi. Micii actori- Rusalim Cornel, Negrilă Simona Maria, Bardaşu Adrian - au fost  însoţiţi de actriţa Adam Johanna, profesor de teatru la Şcoala de Arte din Sibiu.  Tema momentului  teatral a fost  cea a discriminării în şcoli. Subiectul a avut priză la public, acesta dezbătând anumite probleme deficitare  întâlnite în învăţământul  românesc actual. 

A urmat un scurt moment liric. O seară reuşită în care ne-am apropiat de ceilalţi participanţi, cunoscându-i mai bine, pictori, muzicieni, actori amatori.    

Miercuri, 17 iulie, au fost finalizate primele trei tablouri ale pictorilor Alexandra Narcisa Floarea şi Lucian Andrei Avăcăriţei.  Trupa de teatru repeta pentru surpriza serii, ceilalţi participanţi făceau miniexcursii prin locurile însorite ale satului, scriau, citeau, pictau.  La ora 15:oo ne-am adunat  la bază de unde am fost luaţi de un microbuz şi duşi la Vama Veche,  din Bistriţa, nu înainte de a servi câte o pizza.

Soare,  bucurie, glume, râsete, bere rece, băuturi răcoritoare, toate la terasa Vama Veche, dotată cu o scenă imensă,  împrejmuită de copaci mari care umbreau pe alocuri mica pădurice, întinsă până aproape de piscina modernă. 

Seara a debutat cu momentul surpriză pregătit de echipa de teatru, regizată de Raul Coldea.  Fiecare actor se apropia de poetul a cărui lectură urma să o citească, îi întindea un pahar cu vin, ciocneau, apoi recita. Astfel au fost citite lecturi aparţinând poeţilor : George Pricop,  Valeriu Mircea Popa, Claudia Minela, Raluca Neagu, Adrian Suciu, Silvia Teodora Peleş, Raul Coldea. 

A urmat un moment muzical dăruit de Silviu Ilarion Chiorlise , violoncel, care a interpretat suita nr. 6 Sarabanda, de Johann Sebastian Bach.  

Au mai citit Alexandru Suciu, poezie şi Alexandru Uiuiu, proză. Fiecare dintre cei şapte poeţi  prezenţi la seara de lectură au avut propriul moment liric, bine primit de cei aflaţi în  Vamă,  după care Adrian Suciu a prezentat volumul de versuri  ,,Cercul de Camfor’’, autor Valeriu Mircea Popa care a încheiat seara de lectură, citind din volumul său câteva creaţii de excepţie. Am plecat spre Agrieş bine dispuşi. Acolo pictorii ne aşteptau la foc de tabără, pe malul râului. Am petrecut până după miezul nopţii când obosiţi ne-am retras spre dormitoare.

Joi, 18 iulie, o zi specială cu multe evenimente. După ce am servit micul dejun, am făcut excursie în munţi, într-un loc unde existau izvoare de borcut, apă minerală naturală.  Tinerii au făcut foc  şi ţepuşe din crengi de copac, în care înfigeau slănină şi o perpeleau pe jar.  O mâncau cu pită şi ceapă.

Am parcurs potecile din apropierea foişorului  şi ni s-au întipărit în minte frumuseţile acelui loc. Izvoare, minicascade, copaci care parcă atârnau între cer şi pământ,  ca nişte cascadori ai universului, fluturi blânzi care ţi se aşezau pe mână,  păsări privindu-ne speriate,  parcă  certându-ne că am dat buzna în lumea lor sălbatică, au fost motivele care ne-au inspirat, determinându-ne să scriem poezie. 

 Am părăsit pentru moment acel loc, retrăgându-ne într-o poieniţă. Acolo,  Adrian Suciu a preparat  fripturi, mici şi ciuperci, de-ţi  ploua în gură privindu-le,  darămite să le guşti.  A făcut un pat din ferigi în care a aşezat preparatele fripte.  

Cât  timp grătarul îşi vedea de treaba lui, s-au format două grupuri: unul cu actorii care faceau jocuri, fiind în continuă mişcare, iar cel de-al doilea, grupul care cânta, fiind acompaniat de Alex Suciu la chitară. Armonie,  bună dispoziţie, natură ... ce-şi mai poate dori un om al betoanelor?

Seara alt foc de tabără. De data asta am participat toţi. Adrian Suciu ne-a recitat din poeziile lui Emil Brumaru pe care l-a cunoscut personal. Ne-a povestit  întâmplări  haioase de la câteva întâlniri cu tataie Brumărel, cum îi spun eu. S-au recitat poezii, s-a cântat, s-au spus glume şi întâmplări din  alte tabere la care au participat cei de faţă.  Ne-am retras în jurul orei două noaptea. 

Vineri, 19 iulie, ultima noastră zi de tabără, am petrecut-o cu pictorii. Este minunat să-i urmăreşti creând, îmbinând culorile, punând acolo pe pânză o bucăţică din sufletul lor şi din spiritul rustic, tradiţional al satului. Tineri talentaţi, au reuşit să se desprindă de matriţele generaţiilor anterioare, aducând un suflu nou în pictură. Am creat poezii privind tablourile tinerilor, pot spune că fără voia mea  am fost inspirată de  tematica şi cromatica lucrărilor.

În anul 2007, în Italia s-a creat o nouă mişcare literar- artistică numită Imagine&poezie, o operă completă născută din fuziunea  celor două forme expresive aduse din diverse zone geografice, o combinaţie de stiluri  prolifice celor două arte, momente de creativitate încrucişată. Cred că acest experiment ar putea avea recidive, pentru că pictura este poezia formelor, a simbolurilor şi a culorilor. Alexandra Narcisa Floarea, o tânără dinamică, a reuşit într-un timp record să realizeze cinci lucrări, fiecare tablou având o altă sursă de inspiraţie, păstrând totuşi tematica propusă de organizatori – satul postmodern. 

Eduard Constantin Olaru şi lucrarea lui au fost o surpriză pentru mine. Tabloul realizat cu o migală demnă de invidiat, grafică simbolistă, mituri, sintetiza legende ale plaiurilor mioritice adunate în conturul unei perechi de boi. Cuvintele sunt de prisos atunci când priveşti o asemenea lucrare fără precedent care simbolizează  spiritul dacilor liberi.

Iulian Mihai Arsenie a reuşit să  surprindă prin lucrarea sa inocenţa şi blândeţea vieţuitoarelor  satului, sursă de hrană a locuitorilor acelei zone.  Cel de-al doilea tablou al său a fost o surpriză pentru tânăra poetă Raluca Neagu.  Pe un fundal de umbre pastelate, ea trebuia să scrie poezia  realizată cu o zi în urmă, inspirată fiind de ,,bătrânii satului traşi în ţeapă’’,  fârşiturile de pe câmpuri. Lăudabilă iniţiativă.

Lucian Andrei Avăcăriţei a ales ca temă a lucrării sale uşa unei case părăsite, uşă în spatele căreia erau adunate multe poveşti despre vieţile celor care au locuit acolo. Cromatica aleasă a fost aceea a naturii în stadiul celui de-al treilea anotimp, trecere de la explozia de viaţă specifică verii, la acceptarea sfîrşitului unui ciclu existenţial, toamna, anotimpul care transformă natura într-un ritual de culori, de la brunul  pământului, la verdele smarald al firului de iarbă.

Loredana Coman a realizat un tablou cu simboluri puternice, crucea, şervetul alb cu motive naţionale, simbolul spiritului neaoş românesc, farfurii  cu motive tradiţionale specifice zonei, o lampă, simbolul luminii, toate având rădăcini albe către credinţă, către divinitate.

Îmi pare rău că nu am stat până la finalul taberei, lucrările pictorilor Eugen Alupopanu şi Cristinei Borşa nefiindu-ne prezentate, nu am putut scrie nimic despre ele. Sun tconvinsă că şi tablourile lor sunt speciale.

Am lăsat în urmă un sat frumos cu troiţe din loc în loc, semnul credinţei,  un sat rupt de lumea urâtă a oraşelor care transformă indivizii  societăţii în victime ale civilizaţiei, în care omul a uitat să trăiască, îndepărtându-se de natură, de credinţa adevărată, de tradiţie şi obiceiurile străbune. Privesc în urmă, merii  parcă îşi iau rămas bun, mişcându-şi  crengile pline de fructe, fârşiturile sunt înălţate de  gospodarii locului care, cât e ziulica de mare, cosesc  iarbă şi înalţă soldaţi de paie, vacile trec leneşe spre casele lor, bătrânele satului încă mai spală preşurile la râu, acelaşi care ne conduce până la gara Beclean. 

,,Vezi ce scrii despre mine, Claudia, că te ia mama dracului!’’. Zâmbesc amintindu-mi vorbele lui. Ce pot scrie despre un om care doarme în cort, pentru ca invitaţii săi să aibă tot confortul, în casă, ce pot spune despre un om care dăruieşte cu generozitate cărţi tinerilor, care nu mănâncă decât după ce ultimul individ se ridică de la masă, sătul. Pot spune ceva de rău despre un tip care adună flori de câmp şi umblă toată ziua în picioarele goale pentru a simţi pulsul pământului, blândeţea  ierbii, devenind pentru moment copilul de altă dată!? Suciule, mama dracului o să ne ia pe amândoi, dacă nu vom continua să promovăm aripa tânără a literaturii contemporane! Îţi mulţumim pentru tot, ţie şi familiei Rus!

ave!

CRONICA PPP 23 IUNIE

Primul moment muzical deschide ediţia de vacanţă a evenimentului Pariu pe Prietenie.

Ana –Maria Dumitru interpretează melodii din propriul repertoriu. O voce curată, ca apa unui izvor de munte, susură versuri  în acorduri de chitară, purtându-ne într-o lume  a paiaţelor, o lume în care ,, viaţa este  ca balonul /îndesat cu aer plin,’’, cam neinspirat al doilea vers.

Urmează prezentarea revistei  ,,Flacăra lui Adrian Păunescu’’.  Sunt amintite câteva titluri interesante semnate de oameni de cultură din întreaga tara:  De vorbă cu Alex Ştefănescu – interviu realizat de  Monica Ştefănescu , Duioase aduceri aminte – Ion Dodu Bălan,  Emisiunile trece, perlele rămâne,  articol semnat de Andrei Păunescu, un articol care vizează dezacordurile şi greşelile de exprimare făcute de pesonalităţi ale lumii politice şi mass- media, Mondializarea justiţiei? – Ion I. Brătian etc. Claudia Minela aduce în discuţie şi articolul care informează cititorii despre Concursul de Poezie ,,Adrian Păunescu’’, articol în care se află regulamentul şi detaliile necesare pentru participanţi. 

Momentul lansării romanului  Mare Tranquillitatis - autor Katja Millay, traducere Adrian Deliu, ne este prezentat de directorul Editurii Epica – Anca Eftime. Cu un entuziasm debordant Anca Eftime, stârneşte curiozitatea publicului, iubitor de lectură, prezentând subiectul cărţii, viaţa unei adolescente care este bătută până la desfigurare şi abandonată la marginea unei păduri. Rămâne traumatizată o mare parte din viaţa ei şi suferă pentru că mâna stângă îi este afectată, ea nemaiputând cânta la pian. Era o foarte bună pianistă. Urmare acestui incident, tânăra se închide în ea, refuzând comunicarea timp de doi ani, cu oamenii din jurul său, până când apare un personaj interesant care-i schimbă total viaţa. Cine este personajul, ce aduce el nou în existenţa tinerei, prin ce momente trec cei doi, rămâne să descopere lectorul, citind romanul, una dintre cărţile de succes care fac parte din seria volumelor ce se bucură de o mare pupularitate în Anglia şi America - Young Adult Romance. Eu mă opresc aici pentru ca cititorii să descopere singuri misterele şi trăirile celor doi protagonişti ai romanului. Anca Eftime dăruieşte cărţi câtorva persoane din public, după ce acestea răspund corect la întrebările puse de domnia sa. Amintim câteva tituri : Destine la limită - Katie McGarry, Anna și sărutul franțuzesc – Stephanie Perkins, E ușor să te iubesc - Tammara Webber. Momentul a fost aplaudat de public, în mod special de grupul vesel venit din partea editurii Epica. Mărturisesc că m-am bucurat când am alfat că la Pariu pe Prietenie s-au întâlnit oameni care se cunoşteau doar virtual, deşi lucrau de câţiva ani împreună, este vorba despre colaboratorii şi prietenii Editurii Epica. Un moment emoţionant. Doresc acestei echipe viaţă lungă şi cât mai multe cărţi de succes!

Ştefan Ciobanu citeşte una dintre poeziile sale înainte de a prezenta următorul moment muzical. Îl invită alături de el pe Robert Şercău… Aflăm de la cantautor că are în lucru primul său album cu piese compuse de el, muzică şi versuri. Prima piesă se numeşte ,,Pentru nimic’’. În  ritm percutant  piesele se derulează transmiţând  mesaje bizare, gnomice, de dragoste. ,,Bună dimineaţa iubito!’’, una dintre melodiile  sensibile, a avut impact asupra sufletelor iubitoare de poezie şi folk. ,,desenează-mi gândurile cu gândul tău, îmbracă-ţi sufletul cu sufletul meu, … zâmbeşte fugar, zâmbeşte profund, aruncă-ţi grijile şi spune-mi să-ţi cânt…bună dimineaţa, iubito! ce sunet fragil şi delicat… bună dimineaţa, iubito!’’.

Din nou concurs. De data aceasta Ştefan Ciobanu prezintă cărţile oferite de Editura Litera, ,,Femeia albă pe bicicleta verde’’- Monique Roffey, o poveste de dragoste cu consecinţe tragice. Este de apreciat sacrificiul soţiei de a sta într-un loc ce o chinuie zeci de ani, din dragoste pentru soţul ei.,, Sabine se simte  prizonieră pe insulă decenii la rând, până într-o zi, când George, soţul ei,  descoperă cu totul întâmplător cât de mari și de multe sunt secretele care și-au făcut loc între ei în toți acești ani. Copleșit de remușcări, simte nevoia disperată de a-i dovedi  iubirea pe care i-o poartă încă. Dar consecințele sunt tragice. O poveste de dragoste de neuitat, care durează mai bine de cincizeci de ani, şi un fundal extraordinar ─ uneori magic, alteori extrem de periculos... ‘’.  (sursă de informaţie -http://www.litera.ro/femeie-alba-pe-bicicleta-verde.html).

Urmează un moment literar prezentat de Claudia Minela care o are ca invitată specială pe doamna Teodora Ionescu, un prieten de valoare al Pariului pe Prietenie. Aflăm câteva date importante despre cariera doamnei Teodora Ionescu, om de radio, jurnalist, iubitor de poezie şi de muzică folk. De-a lungul carierei sale a cunoscut multe celebrităţi din lumea folkului, acestea devenindu-i în timp prieteni , alături de care  trăieşte  momente remarcabile de-a lungul vieţii Îşi aminteşte cu plăcere de transmisiunea în direct a Festivalului ,,Om bun’’, din anul 1995, o transmisiune realizată timp de 3 zile, ‘’câte 6 ore pe seară cu căştile pe urechi’’, mărturiseşte poeta. Ne povesteşte despre lansarea volumului său de debut, un volum de versuri care adună într-un buchet spiritual gânduri şi sentimente,  versuri scrise atât în formă fixă, cât şi în formă liberă. Lansarea a avut loc la Club Carusel, unde Teodora i-a avut ca invitaţi pe : Mircea Vintilă, Zoia Alecu, Horia Stoicanu, Doru Stănculescu, Eugen  Avram, Grupul Cantos, câţiva dintre prietenii Teodorei care s-au bucurat alături de ea, de apariţia volumului ,,Boala vindecărilor’’, o carte despre care autorarea spune că: ,,Fiecare cuvinţel din poeziile astea este vindecarea unei stări’’ . Teodora Ionescu a citit o poezie impresionantă, dedicată unei prietene pe care a pierdut-o în 2009, Tatiana Stepa, poezia,,nedefinit’’, pusă pe muzică şi cântată de regretata artistă.

 Momentul muzical următor ne este dăruit de Jonathan David, prieten devotat al Pariului pe Prietenie, o voce inconfundabilă, cu un accent de invidiat, o prezenţă agreabilă, aplaudată de prieteni.

Ştefan Ciobanu salută prezenţa Clarei Mărgineanu şi a lui Alex Turcu, prezenţă care i-a bucurat pe toţi cei care apreciază talentul şi valoarea artistică a acestora. Alex Turcu interpretează două melodii în limba rusă.

Cezara Răducu este invitată pe scenă de către Ştefan Ciobanu care-i adresează câteva întrebări privind valoarea literaturii virtuale raportată la literatura publicată în edituri. Răspunsul vine în avantajul literaturii citite pe net, unde autorul are feedback şi poate citi în cel mai scurt timp exact ce-l interesează. Cezara Răducu mărturiseşte că rămâne fidelă literaturii prinsă între coperte. Urmează un grupaj de poeme lecturat din volumul de debut al autoarei - ,,femeia lipită cu mîinile de trup’’- volum apărut în anul 2008, la editura Agerpres. Remarc  poezia ,,ziua lupilor de casă’’ a cărei final este memorabil : ,,era ziua când lupii de casă ascunşi în  noi îşi cereau dreptul la urlet’’.

Momentul muzical, open stage, ne este dăruit cu generozitate de prietena noastră, poeta Raluca Neagu, voce,  acompaniată la chitară de Mihai Matei. Prima melodie se numeşte ,,Crazy’’, din repertoriul cântăreţului de culoare Gnarls Barkley. Interpretarea specială a Ralucăi Neagu conferă  un plus valoric melodiei. Următoarea piesă aparţine Alinei  Manole ,,Niciodată înger’’.

Open Stage poezie. Participă, citind din creaţiile proprii sau a altor scriitori cunoscuţi : Teodora Ionescu, Ionela Violeta Anciu, Radu Popa Andrei, Cezara Răducu, Raluca Neagu, Ştefan Ciobanu. Un grupaj de poezii scris în stiluri  diferite, purtând amprenta fiecărui poet în parte. Teodora Ionescu încheie momentul open stage cu un citat ipresionant aparţinând marelui Shakespeare : ,,Dacă noi, sărmane umbre, cu ceva v-am supărat,/ Tot ce-aţi ascultat aici, voi să credeţi c-aţi uitat./ Şi povestea plicticoasă, că-i  un vis să socotiţi,/ Oameni buni, nu ne-osândiţi! o s-o facem mai frumoasă!’’.

,,pe 15 iunie am fost la Fălticeni împreună cu Andrei Păunescu,  ne-au invitat să facem un spectacol  Nichita,  ceea ce mi s-a părut o responsabilitate enormă … am găsit într-o carte a lui Nichita Stănescu, se numeşte - Amintiri din prezent- apărută in ’83 la Editura Sport Turism, un colaj de texte în proză, proză poetică desigur, dedicată lui Eminescu … ‘’. Astfel îşi începe Clara Mărgineanu momentul maiestos despre forţa poeziei româneşti a tuturor timpurilor, Nichita Stănescu  despre Mihai  Eminescu.

Jonathan David încheie ultima ediţie a Pariului pe Prietenie din sezon.

Nu pot pune punct acestei cronici înainte de a-l cita pe Nichita, citat ales cu preţuire de Clara Mărgineanu:  

,,Eminescu poate fi comparat cu iarba, când este, nimic mai firesc că este, când nu este, nimic mai dureros. De Eminescu ţi se poate face dor şi foame …ce dorea el? El dorea să fie iubit… El este atât de mult al nostru, încât noi, din nebăgare de seamă, am început să devenim ai săi, ai Domniei Sale, domnul acestei ţări, Mihai Eminescu.’’ (Nichita Stănescu – Amintiri din prezent)

Să ne vedem cu bine în toamnă!

Ave, prieteni!

Pariu pe Prietenie editia de vacanta

Pentru că abia aşteptăm cu toţii să ne luăm zborul spre destinaţiile la care am visat un an întreg, vă propunem o ultimă întâlnire înainte de vacanţa mult dorită!
Aşa cum v-am obişnuit, vom avea invitaţi pe ambele segmente:

LITERATURĂ:

Katja Millay - lansare de carte "Mare Tranquillitatis’’, prezintă Adrian Deliu şi Anca Eftimie,
Cezara Răducu,
Loreta Popa si
Teodora Ionescu - lansare de carte "Boala Vindecărilor"

MUZICĂ:

Fox Studis,
Jonathan David,
Ana-Maria Dumitru,
Robert Şercău,
Iulia Andreea Bolcu… şi lista rămâne deschisă!

Nu uitaţi! Duminică, 23 iunie, la Mojo Club Music, ora 18:00, str. Gabroveni nr. 14, Bucureşti, vă invităm să participaţi la evenimentul Pariu pe Prietenie, înainte de vacanţă.
Intrarea liberă!

Nu vor lipsi, aşa cu v-am obişnuit la ultimele ediţii, nici concursurile unde veti putea câştiga cărţi oferite de Editura Litera, unul dintre partenerii Pariului pe Prietenie. Trebuie doar să fii atent la detalii.

lansare de carte la Pariu pe Prietenie

Duminică, 23 iunie, la Mojo Club Music, situat pe strada Gabroveni nr. 14, ora  18:00, în cadrul eveimentului cultural Pariu pe Prietenie, va avea loc lansarea romanului ,, Mare Tranquillitatis'', autor Katja Millay, publicat la editura EPICA, traducere - Adrian Deliu, prezentare Anca Eftime.

Oamenii care au făcut posibilă editarea acestui minunat roman sunt :Anca Eftime, director editorial Editura EPICA,  Adrian Deliu, traducatorul cărţii,   jurnalista Lucia Golfin,  celebrul fotograf de nuduri roman, Cristian Crisbasan şi pe fiica acestuia Alexandra, ei fiind autorii copertei ediţiei noastre, tatăl în calitate de fotograf, Alexandra în calitate de model.

Nominalizată la categoria CEA MAI BUNĂ CARTE PENTRU YOUNG ADULT ȘI NEW ADULT  a anului 2012, pe GOODREADS Un MUST-READ pentru iubitorii genului Young, New și Mature Adult               Traducere de Adrian Deliu EPICA/Young Adult/+16 ani/Contemporary Fiction/love story/dramă ,,Trăiesc într-o lume lipsită de magie sau de miracole. Un loc unde nu există clarvăzători sau metamorfi, nici îngeri, nici băieți cu puteri supraomenești care să te salveze. Un loc unde oamenii mor, și muzica se dezintegrează, și viața e nașpa. N-AM MAI ROSTIT O VORBĂ DE FAȚĂ CU VREO ALTĂ PERSOANĂ DE 425 DE ZILE. Îmi detest mâna stângă. Detest s-o privesc. O detest când îmi şovăie, şi tremură, şi-mi aminteşte că identitatea mea s-a dus. Dar o privesc chiar şi-aşa, pentru că, totodată îmi aminteşte şi că o să-l găsesc pe băiatul care mi-a luat totul. O să-l omor pe băiatul care m-a omorât, iar când o să-l omor, o s-o fac cu mâna mea stângă.'' Fostul copil-minune al pianului, Nastya Kashnikov, își dorește două lucruri: să treacă prin anii de liceu fără să i se afle trecutul și să-l facă pe băiatul care i-a răpit totul - identitatea, spiritul, dorința de a trăi - să plătească pentru asta. Povestea lui Josh Bennett nu e un secret: toți cei pe care i-a iubit au fost luați din viața lui, iar acum, ajuns la vârsta de șaptesprezece ani, nu i-a mai rămas nimeni. Acum, tot ce vrea este să fie lăsat în pace, iar cei din jur îi îngăduie acest lucru, fiindcă atunci când numele îți devine sinonim cu moartea, toți tind să păstreze distanța. Toți, în afară de Nastya, misterioasa nouă colegă de școală, care tot îi apare în cale și nu pleacă până când nu i se infiltrează în toate aspectele vieții. Dar, cu cât o cunoaște mai bine, cu atât mai enigmatică i se pare. Mare Tranquillitatis este o lectură complexă, bogată, intensă, cu o narațiune genial construită despre un tânăr singuratic și o tânără fragilă emoțional și despre miracolul celei de-a doua șanse.