Poetul Radu
Demetrescu – Gyr născut în anul 1905 la Câmpulung Muscel, studiază la Liceul "Carol
I" din Craiova. Licenţiat in litere
si filosofie; dr. în litere, prof. secundar, asist, universitar, conf. la
Institutul de Literatură şi prof. de limba franceză la Şcoala de Geniu.
Între anii
1963 şi 1975, a desfăşurat activitate redacţională la ,,Glasul Patriei’’
(ulterior: Tribuna României). A debutat la 14 ani, publicând în revista
liceului poemul dramatic în versuri ,,In munţi’’. Iniţial a folosit pseudonimul
Radu Grui (invocând toponimicul Dealul Gruiului), modificat ulterior în Radu Gyr. Alte pseudonime: Ioachim Puşcaşu,
Nenea Răducu. Debut editorial cu volumul de versuri ,,Linişti de schituri’’(1924), a colaborat la revistele:Cele trei Crişuri, Năzuinţa, Adevărul literar
şi artistic, Gândirea, Ramuri, Ritmul vietii, Falanga etc.
A publicat,
până la sfârşitul războiului, şapte culegeri de poezie, trei studii critice (,Învierea"
de Tolstoi, 1927; Eposul popular iugoslav, in colab. cu A. Balota, 1936;
Curentele de avangardă, 1937), precum şi mai multe volume pentru copii.
Participarea la Mişcarea Legionară e plătită cu aproape douăzeci de ani de
detenţie politică. După detenţia de sub regimul Carol al II-lea este închis şi
de Antonescu este eliberat şi trimis spre ,,reabilitare’’ în batalioanele de la
Sărata. În 1945, regimul comunist îl încadrează în ,,lotul ziariştilor’’ şi îl
condamnă la 12 ani. Revine acasă în 1956, dar după doi ani este din nou arestat
şi condamnat la moarte pentru poezia ,,Ridică-te Gheorghe, ridică-te Ioane! Sub
regimul comunist a executat aproape 16 ani de detenţie.
Versurile sale au fost interzise timp de 50 de ani,
întreaga sa ,,operă de sertat’’, de incontestabilă valoare, a cunoscut lumina
tiparului doar după moartea poetului. Toate poeziile sale create în închisoare,
şoptite în ceasuri crâncene de tortură, au susţinut nenumăraţi nedreptăţiţi ai
soartei în puşcăriile comuniste, aşa cum spunea Simonne Popa, fiica poetului:
,,versurile sale au constituit o adevărată hrană spirituală pentru cei sortiţi
foamei fiziologice şi terorii’.
,,Mântuit din iadul temniţei prin poezie, Radu Gyr lasă
posternităţii o operă a cărei flacără pură va lumina veacurile, mărturie a
capacităţii creatorului de a iybândi în lupta cu stihiile vieţii.’’ (Silvia
Colfescu)
Flămând
Nu mă osândi, stăpâne, pentru
poftele-mi deșarte
Că de suflet mă desparte trupul, care cere pâine
Cum aș zdrobi cu silă glasu-ți cărnii care țipă
Însă, Doamne, n-am aripă, plămădit sunt din argilă.
Of...
Cum a distrus în mine
Flămânzenia nebună tot ce sufletu-mi adună
Să se-apropie de tine,
Doamne,
Nu-mi mai pot fi ca și cei sătui de grâu, de poame,
Căci într-un pustiu de foame
Mi se rătăciră pașii.
De voi fi fost, cândva, ciorchine
Azi sunt prăștină stoarsă-n teasc
În flămânzenia din mine
Turnați
o zeamă și renasc
Priviți-mi
hoitu cum se strânge
Un borș de știr l-ar
încălzi
Un
fir de iarbă de-aș atinge
Fulgerător aș înverzi
Lăsați-mi
mâna de fantomă
Din pom să ia măcar un măr
Mușcând,
m-aș umple de aromă
Și-aș mai trăi, întradevăr.
În țara
turmelor și-a pâinii
Visez o cină de ciuperci,
Lăsați-mă
s-acir cu câinii
La raiul unui blid de teci
În bezna nopților adâncă
Prăpăstii oarbe se deschid
Când ultimul lingău mănâncă,
Eu zac pe lingură și blid
O milostivule, Tu care
Din doi ciortani și cinci colaci
Făcut-ai munte de mâncare
Să saturi gloata de săraci,
Repetă, Bunule, minunea,
Și ospătează mii de guri,
Iar mie ascultă-mi rugăciunea:
Dă-mi coșul cu firmituri!
În țara
turmelor și-a pâinii
Visez o cină de ciuperci,
Lăsați-mă
s-acir cu câinii
La raiul unui blid cu terci
În bezna nopților adâncă
Prăpăstii oarbe se deschid
Când ultimul lingău mănâncă,
Eu zac pe lingură și blid
***
Ridică-te, Gheorghe, ridică-te,
Ioane!
Nu pentru-o lopată de rumenă pâine,
nu pentru pătule, nu pentru pogoane,
ci pentru văzduhul tău liber de mâine,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Pentru sângele neamului tău curs prin şanţuri,
pentru cântecul tău ţintuit în piroane,
pentru lacrima soarelui tău pus în lanţuri,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Nu pentru mânia scrâşnită-n măsele,
ci ca să aduni chiuind pe tăpşane
o claie de zări şi-o căciula de stele,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Aşa, ca să bei libertatea din ciuturi
şi-n ea să te-afunzi ca un cer în bulboane
şi zărzării ei peste tine să-i scuturi,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Şi ca să pui tot sărutul fierbinte
pe praguri, pe prispe, pe uşi, pe icoane,
pe toate ce slobode-ţi ies inainte,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
Ridică-te, Gheorghe, pe lanţuri, pe funii!
Ridică-te, Ioane, pe sfinte ciolane!
Şi sus, spre lumina din urmă-a furtunii,
ridică-te, Gheorghe, ridică-te, Ioane!
,,Stăm prost cu banii cu sănătatea
Stăm prost cu somnul şi cu visele
stăm prost cu nervii şi cu femeile
stăm prost cu gloanţele şi cu prietenii...
poezia mea- poezia ta
devine o junglă
de plăcere...''(Mail cătrePoetulstrăzii)
Câţi dintre cititori sunt pregătiţi să accepte realitatea străzii transpusă în poezie,
realitate percepută de tânăra generaţie, eliberată de prejudecăţi, o generaţie
care încearcă să ne servească adevărul în starea pură, folosind cel mai la
îndemână mijloc persuasiv – limbajul colocvial? Lirismul îmbracă forme noi,
surprinzând receptorul prin ingeniozitate, imaginaţie, dinamism, cuvânt liber,
spontaneitate, ironie. A nu accepta poezia tânără, înseamnă a-ţi renega copiii,
a le încătuşa gândurile, a-i priva de libertatea cuvântului.
,,Poetul străzii'', un volum de versuri cu o abordare inedită, aparţine tânărului
scriitor Marius ŞtefanAldea, unul dintre
iniţiatorii revistei pentru literatura tânără ,,SubCultura - Kalaşnikov de
idei'', al cărui redactor şef este. Tonul liric percutează convingător, sub
forma unor mailuri trimise diverselor personalităţi sau omului de rând, din
anturajulsău, omul străzii, care poate fi însuşi lectorul.
Fiecare destinatar - căruia poetul îi trimite mail - şi expeditor, de la care
primeşte corespondenţa virtuală, se remarcă prin trăsături definitorii inspirate
de vicii, opere literare, viaţă, tipologie umană. Discursul liric este frust,
prietenesc, ironic, spontan, degajat.
Volumul cuprinde trei părţi : inbox, sent, trash, cuvinte ce fac parte din
limbajul tehnicii moderne, adaptat liricului, cu semnificaţii şi simboluri permisibile.
Marius Ştefan Aldea îşidefineşte propria
creaţie printr-un discurs sincer. Astfel descoperim în ,,Mail de la
prietenul Nichita'' tema singurătăţii, receptată de tristeţe, un discurs confesiv,
ca de la amic la amic : ,,Bătrâne, de la o vreme tristeţea mă ţine în bas/...
Dar de-o votcă mă pot apleca până la tine, /derbedeule/... ia spune-mi, cum e
cu fata aia?... trage-o de sfârcuri cât încă se mai gândeşte la tine'' şi încheie
pe acelaşi ton ironic, relaxat, sub care se ascunde mascată tristeţea- ,,Dar de
toate astea mă doare în cenuşă, ca să zicem aşa.''
Am fost plăcut impresionată de versul clasic întâlnit în poezia lui, folosit
din ce în ce mai rar în zilele noastre, mai cu seamă în creaţiile poeţilor nonconformişti.
ÎnMail de la prietenul Bacovia se regăsesc elemente ale poeziei simboliste,
adaptate cu uşurinţă noului stil- limbaj lejer, ironic libertin - care smulge un zâmbet cititorului, prin tonul amical, uşor golănesc : ,,vin fiert cu gutuie/ şi un gât de femeie vioară/
şi-o acreală dulce- amară/ de toamnă/ târzie...''.
O abordare ludică întâlnim în ,,Mail de la Andre Breton, cel cu bretonul beton'',
unde Marius Ştefan Aldea foloseşte elemente suprarealiste, emblematice în opera
părinteluisău ,,moartea e o curvă/ cu costum la dungă/ ce râde priveşte/ iar breton
e peşte.''
Poetul tratează iubirea când pasional - ,,Hai să facem patul scânduri/ să facă
infarct tăietorii de lemne/ să urle răşina în paişpe păduri/ iar sânii să-ţi râdă
ca felinele-n bezne'', când melancolic- ,,bineînţeles că s-a gândit toată ziua/
la mâna de pe sânul ei/ (la mâna cea cunoscătoare de geometrii)... ea se uita/
tot timpul după mine, când plecam, cu ochi umezi şi bovini'', când jucăuş-
,,... ne tăvăleam într-o cameră de
cămin/ peste cărţi uitate pe sub cearceaf/ în timp ce miocardul meu se lua la
trântă/ cu miocardul tău în Cişmigiu;/ bineînţeles, toanto, că în anotimpul ăla/
i-am şifonat pe nichita stănescu şi pe clasicii/ francezi''.
Anumite poeme sunt învăluite în mister, creând imagini sensibile
ce depăşesc graniţa obişnuitului ,,despic cerul cu o pasăre/ şi îmi curge amurg
pe mâini/ niciodată nu am trăit atâta Roşu... stelele îşi beau ultima ceaşcă/ de
cafea neagră... tocmai atunci răsărea din tine viaţa/ tocmai atunci/ îmi curgea
dimineaţă/ pe mâini/ şi mă învăluia ceaţa'', neobişnuitul aflându-se în spatele
temei acestor versuri (cezariana).
Poemul pivot, cel mai reuşit al volumului este ,,Mail către prietenii mei, cei pe
cale de dispariţie'' în care tânărul poet subjugă persiflator prezenţa morţii,
tratând-o atipic - ,,să dea dracu să plângeţi la înmormântarea/ mea,/ derbedei sentimentali...voi
să nu vă ascundeţi beliţii dinţi/ orbiţi-o pe moarte/ cu zâmbetul vostrusănătos/
râdeţicând m-acoperiţi cu pământ/ voi şti că m-aţiiubit;/... nu lăsaţi niciun popă
să se atingă de mine/ şi să-mi cânte verzi şi uscate, citiţi nişte poezii/
aprindeţi câte o ţigară/ radeţi câteva sticle de vin...''.
Marius Ştefan Aldea, poetul străzii, reuşeşte printr-un stil descriptiv degajat,
natural, specific generaţiei tinere, să trateze temele poemelor sale- viaţa şi moartea,
iubirea şi ura, versul şi poeţii- cu francheţe discursivă inedită, reuşind astfel
să-şi apropie cititorul, tratându-l ca pe un bun prieten, căruia i se destăinuie
sadacat, la un pahar de vorbă.
Recomand cu plăcere lecturarea poemelor străzii, lăsând ultimul cuvânt autorului,
care se adresează generaţiei sale. El reneagă poezia modernă, involutivă,
critică cu sarcasm drumul arid al liricii către proză, concluzionează cu
modestie că este un ,,simplu cititor''.
,,Fraţilor, n-aţi fost nici primii şi nici ultimii,/ ce faceţi voi în poeziile voastre/
au făcut-o alţii în prozalor/ cu un secol în urmă;.../ nu vă supăraţi pe mine,/
sunt doar un simplu cititor,/ deloc pudibond, un derbedeu manierat,/ un vagabond
analfabet, stilat/ al vostru, nicuşor/ băiat de curte, crescut în Obor''.
sursă de informaţii - cărţile şi autorii din imagine- uneori site-ul ,,diacritica''.
Câteva reguli apărute în DOOM 2
Verbele de conjugarea a IV a (care au terminatia în ,,i'' - a citi, a vorbi, a iubi etc.) se împart şi ele în âteva categorii, şi
anume:verbe cu infix (-esc-/-eşt-) şi verbe fără
infix. Ca şi cele de conjugarea I, de altfel, numai că acolo infixul e
-ez-/-eaz-.
I.
Modelul de conjugare fără infix
I.a.
Radical terminat în consoană, alta decât n: a dormi: dorm, dormi, doarme, dormim, dormiţi,
dorm
La fel: a minţi, a ieşi, a fugi etc. Cu alternanţele
fonetice de rigoare, evident. A oferi, a suferi, a descoperi, a acoperi bagă un -ă
la el/ei oferă, suferă, descoperă, acoperă.
I.b.
Radical terminat în n: a veni: vin, vii, vine, venim, veniţi, vin
La fel: a deveni, a reveni, a interveni, a surveni.
I.c.
Radical terminat în vocală, de obicei u: a contribui: contribui, contribui, contribuie, contribuim, contribuiţi,
contribuie.
La fel: a bântui, a piui, a chiui.
II.
Modelul de conjugare cu infix (-esc-/-eşt-)
II.a.
Radical terminat în consoană: a glumi: glumesc, glumeşti, glumeşte, glumim,
glumiţi, glumesc
La fel: a gândi, a citi, a călători, a aminti, a dori, a privi, a primi, a
mulţumi etc.
II.b.
Radical terminat în vocală, de obicei u: a sfătui: sfătuiesc, sfătuieşti, sfătuieşte, sfătuim,
sfătuiţi, sfătuiesc
La fel: a bănui, a dărui, a dispreţui, a locui, a trăi, a răci.
Acu’, problema se pune la verbele astea cu radical terminat în
-u: unele se conjugă după modelul I.c, altele după modelul II.b. Iar
unele tind să treacă de la II.b, adică -esc-/-eşt-, la I.c, adică fără
infix. De exemplu, a chinui, a cheltui, pentru care
DOOM 2 acceptă ambele variante: chinuiesc / chinui, chinuieşti / chinui,
chinuieşte / chinuie; cheltuiesc / cheltui, cheltuieşti / cheltui, cheltuieşte
/ cheltuie.
Tabelul
de mai jos cuprinde cîteva dintre greșelile cele mai
frecvente de scriere sau pronunțare a unor
cuvinte. Formele greșite sânt marcate cu asterisc.
Greșit
Corect
Observații
*președenție
președinție
Probabil
o influență de la prezidențial.
*fregvent
frecvent
Sub
influența consoanei sonore /v/ se modifică, greșit, și consoana
surdă /k/.
*secment
segment
Nu
derivă din verbul a secționa
*cunoștiință
cunoștință
Unii
vorbitori fac diferența dintre *cunoștiință cu sensul de
informație cunoscută și
cunoștință cu sensul de persoană cunoscută, însă
prima formă nu există.
*ștință
știință
două
*ridichii culoarea *ridichiei
două
ridichi culoarea ridichii
Conform
Dicționarului ortografic al limbii
române
din 2002 (și altor lucrări) pluralul nearticulat al substantivuluiridiche este ridichi,
iar forma articulată de genitiv - dativ este ridichii.
*noștrii *voștrii
noștri voștri
Grupul
de consoane str din nostru face ca în forma de plural i-ul
final să fie o vocală propriu-zisă, nu doar o palatalizare nesilabică a consoanei anterioare,
așa cum se întîmplă cel mai frecvent (de
exemplu ban - bani, alb - albi). Acest fenomen
este interpretat greșit de unii vorbitori ca o necesitate
de a scrie cuvîntul noștri cu doi i
la urmă.
*membrii *metrii
membri metri
Un
fenomen similar se întîmplă în cazul substantivului membru (printre
altele), care are la plural forma nearticulată membriși
forma cu articol hotărît membrii; aceste forme sînt adesea confundate
în scris.
mi-ar
*place
mi-ar
plăcea
Tranziție
considerată greșită a verbului a plăcea de la conjugarea a II-a la a III-a în forma *a placeși
flexionarea lui după modelul verbelor a face, a duce. În aceeași
categorie intră și verbe precum a tăcea, a
părea etc. În caz de dubiu, pentru a determina conjugarea corectă există
metoda de a construi infinitivul lung și de a observa
poziția accentului, pe terminație
(conjugarea a II-a: plăcere, tăcere, părere)
sau pe rădăcină (conjugarea a III-a: facere, ducere);
infinitivul scurt are accentul pe aceeași poziție
(a plăcea, a tăcea, a părea, dar a
face, a duce).
*genuchi
genunchi
*delicvent
delincvent
Forma
delicvent figurează totuși în cîteva
dicționare ca variantă a lui delincvent.
*oprobiu
oprobriu
*frustare
frustrare
*intinerar
itinerar
*repercursiune
repercusiune
Probabil
o influență de la cuvinte precum incursiune,
recursiune, excursiune, toate derivate de la curs, în
latină currere (a curge, a alerga), cu forma de
participiu trecut cursum. Cuvintele percusiuneși
repercusiune derivă însă de la latinescul percutere (a lovi,
a înfige).
*creem *crează
creăm creează
Verbul
a crea se conjugă exact la fel ca a lucra, cu terminațiile
adăugate la rădăcina cre- în loc de lucr-. Faptul că rădăcina
se termină într-o vocală produce succesiuni de sunete relativ rare (de
exemplu hiatul e-ă în creăm) și
induce în eroare mulți vorbitori.
*mingie *mingii
minge mingi
Forma
corectă a substantivului este minge . Forma mingie nu
există în limba română, iar mingii nu este forma de plural, ci forma
de dativ-genitiv a substantivului.
ca
*și
ca
(„în calitate de”)
Cînd
ca este folosit în comparații cu sensul
„la fel cu”, înlocuirea lui cu ca și este permisă
(ca și mine, ca și cum). Sensul „în calitate de” nu permite
o asemenea înlocuire, deși mulți
vorbitori procedează astfel, uneori pentru a evita disonanta: *A fost ales ca și conducător, *numirea lui ca și ministru.
*vroiam *vroiai *vroia
etc.
voiam voiai voia
etc.
Formele
*vroiam etc. sînt foarte frecvente în uz, dar nu sînt acceptate de
norma actuală. Ele sînt un hibrid între formele a două verbe diferite,
sinonime: a voiși a vrea. La indicativ
imperfect se preferă de obicei a voi, dar se pot folosi și
formele lui a vrea: eu vream, tu vreai, el vrea,
pronunțate cu diftongul ea; se observă
că la persoana a III-a singular apare o coincidență
supărătoare între imperfect și prezent.
*genoflexiune
genuflexiune
*indentitate
identitate
Greșeală
indusă, probabil, de cuvintele formate cu prefixul in-.
*transversa
traversa
Vorbitorii
sunt induși în eroare de cuvintele formate cu
prefixul trans-, prefix care are într-adevăr sensul de dincolo,
peste, de cealaltă parte. A traversa provine însă din
franțuzescul traverser.
*complect
complet
Unii
vorbitori sunt influențați de
adjectivele terminate în -ect (direct, perfect).
*celălant
celălalt
*albitru
arbitru
*hambal
handbal
*nu
fii *nu zi *nu fă
nu
fi nu zice nu face
Forma
de la imperativul negativ este identică cu forma de la infinitiv.
