RADIO VOCATIV

luni, 3 septembrie 2012

,,ZÂMBETE... ALTFEL'' - autor Marian Ioan ...o altfel de recenzie





,,Motto ... Altfel:
Şi de-o fi şi-o fi să mor,
Mor cu dinţii-n gâtul lor.’’
Astfel îşi începe scriitorul  Marian Ioan  noua  sa carte -  ,,Zâmbete ...Altfel’’-  apărută la Editura Adalex din Sibiu. 
Marian Ioan, scriitor contemporan, înzestrat cu un umor debordant, reuşeşte prin stilul său pitbull, să ironizeze cu sarcasm  defectele societăţii româneşti. Sunt vizate în mod special organele...ţării care au la activ multe, foarte multe bile negre.
Am lecturat  cu plăcere aproape toate capitolele inserate în carte. Spun aproape toate, căci am aflat printre ele şi câteva, ce-i drept în număr redus, care au fost mai puţin interesante(CONCURS CU PREMII,PROVERBE MILITARE ÎN INTERPRETĂRI MODERNE, URME DE NUCI, SOLDAŢI, VĂ ORDON TRCEŢI...LA FĂCUT COPII!, DECLARAŢIE DE RĂZBOI. ). Este doar părerea unui cititor  neavizat în domeniul criticii literare.
Voi marca acum câteva texte de bon ton care au devenit subiect de discuţie în întâlnirile cu prietenii mei, la o cafea de vorbă.
,,Este de necontestat talentul scriitoricesc, umoristic, al autorului’’,  spune râzând Dana, după ce am terminat lectura ,,Parcă-ar mai fi, totuşi, câte  cineva p-acilea’’, un text prin care Marian Ioan se întreabă retoric : ,,Cine a mai rămas în România?’’, aducând în discuţie categoriile sociale rămase în ţară, categorii care dăunează rău evoluţiei şi dezvoltării  ei, prin caracterul imoral al celor vizaţi  în text. Amintesc aici: ,,Zugravul’’, cel cu o ţigară în colţul gurii ,,şi chef de muncă în colţul îndepărtat al vieţii’’; ,,Baba urbană’’, care nu face altceva decît ,,votează,   mănâncă mult, bârfeşte ... şi circulă gratis cu RATB.’’;  ,,Şoferul manelist’’-,,cel mai relaxat dintre români... Îi place să împartă : opinii, muzică, pumni. Ştie despre tine că eşti prost. Ştie că el e deştept, iar viaţa, în felul ăsta, devine foarte simplă’’; ,,Bogatul’’ - ,,cu Mercedes care suferă că nu are Bugatti’’- şi consideră că <nu e bogat decât aici. Când iese din ţară e doar ostentativ >; ,,Băiatul de club’’- ’’fiul celui de mai sus. Ziua lui de muncă e noaptea, spaima lui e moartea de plictiseală...’’; ,,Politicianul tânăr’’, ,,şmecherul’’ care se crede mai tare decât toţi cei amintiţi mai sus, cel care se compromite în campania electorală şi ,,o pupă-n bot pe baba urbană, îl cheamă la miting pe şoferul manelist... ’’.
,,Mi-ar fi plăcut să facă fetele armată în locul nostru, să adune apa de pe jos cu şireturile de la bocanci, să le văd executând sus –jos, după bunul plac al celui care le ordonă, să urce cu masca pe figură...să le văd atunci...’’, spune amuzat Radu, făcând referire la lectura  ,,Fetele-s mai bune în armată’’, lectură în care autorul consideră, pe bună dreptate, că fetele au mai multe calităţi în ceea ce priveşte ordinea şi disciplina.
 ,,Nu râde Gogule, îl întrerupe Hary amuzat fiind de ceea ce tocmai citise. Uite ce scrie aici în ,,Dacă femeile ar conduce lumea’’, cum că  ,,ar fi pace veşnică...ar dispărea armamentele nucleare actuale...în schimb ar apărea  <trăgătorul de păr> şi <zgârietorul pe ochi>... Iar uniformele soldaţilor ar fi obligatoriu mini’’, încheie râzând, apoi deschise o cutie cu bere pe care o goli jumătate, dintr-o suflare.
Noi, fetele, ne retrăsesem în bucătărie să facem cafea. Chicoteam pe seama textelor ,,Declaraţie de dragoste’’.  ,,Îmi plac dinţii dumneavoastră’’, se apropie Raluca de Mihai, care tocmai intră pe uşă şi o privea buimac.  ,,Să vă uitaţi frumos la mine!’’, spuse zâmbind sarcastic  Elena. Mihai se uita zăpăcit  la cele două fete. ,,Ce colon frumos ai ... n-am mai văzut amigdale mai frumoase ca ale tale’’, continuă declaraţia Maria, clipind des, apoi se retrase lângă celelalte prietene hohotind. ,,Băieţi, ce le-aţi pus  fetelor în Cola?’’,,Zâmbete...Altfel’’, Gogule, de Marian Ioan. Ia, citeşte şi tu!  Vei înţelege!’’, spuse Radu întinzându-i cartea şi luând sacoşa plină cu beri, pe care  le alinie în primul raft al frigiderului. ,,Tembelică’’... şi anotimpurile’’, să citeşti, acolo scrie despre tine, despre cumulul de  funcţii interzis de guvern care ţi-a ridicat moralul şi ţi-a dat curaj să ieşi de sub pat’’...ha,ha, ha!
,,Să citeşti *ce vrea femeili, sau ce car’va’zică o ţavă spartă* ! îl îndemnă Raluca la rându-i, hohotind.
Pe rând, toţi  îl îndrumam să citească lecturile care ne-au plăcut cel mai mult. Am continuat să viscerăm fiecare text în parte, făcând haz de necaz, precum Marian Ioan, de moralitatea societăţii române. A fost o duminică minunată, petrecută cu prietenii, o duminică în care am citit, amuzându-ne pe seama lecturilor scriitorului Marian Ioan, un Caragiale contemporan, care loveşte în ignoranţa românului, în incompetenţa guvernanţilor, în nepotism, prostie, aroganţă, penibilism, minciună, lene...şi lista ar putea continua.
Am avut plăcerea să-l cunosc la lansarea de carte. Este un om dinamic, spiritual, un om, printre puţinii care ştiu să arate cu degetul către rău, zâmbind şi dăruind zâmbete pe banda rulantă.
Închei prin a reda unul dintre textele care aduc zâmbete de satisfacţie pe faţa bărbaţilor.
ÎN AŞTEPTAREA VIITORULUI

     Se ştie că bărbaţii trăiesc mai puţin decât femeile.
Statisticile o spun.
      Se ştie că bărbaţii sunt mai puţin decât femeile.
Statisticile o spun.
       Se ştie că lumea este plină de războaie şi că, în războaie, mor mai mulţi bărbaţi decât femei. Statisticile o spun.
      Dacă se menţine trendul ăsta, cu siguranţă se va ajunge şi în ziua în care lumea va fi constituită numai din femei şi un bărbat.  Şi, după ce se vor bate bine pe el, femeile vor deveni înţelepte şi, în loc să se bată, riscând să-l omoare şi pe el, vor trece la a-l îngriji. Îl vor hrăni cu ce vrea muşchii lui. Îi vor da să bea numai ce vrea muşchii lui. Îl vor lăsa să se plimbe pe unde vrea muşchii lui. Şi cred că îi vor cumpăra şi discurile pe care le vrea muşchii lui.
Maaamăăă, de-abia aştept!

Mai uşor domnule  Marian Ioan! Asta e posibil doar  în rai  şi pentru  a ajunge acolo,  va trebui să vă lăsaţi cucerit de doamna cu coasă.  Statisitcile o spun.
Aici va rămâne un singur bărbat care să profite de bunătatea femeilor şi anume TB, el ştie să  inoate in ape tulburi.
 Statisticile o spun.
Va trebui sa aşteptaţi, poate într-o altfel de viaţă, cu ,,Zâmbete ... Altfel’’. 



amanta surogat




trezeşte-te
torci ca un motan în braţele ei
fiecare dimineaţă ţi-aduce femeia dorită
învăluită într-un surâs cald
amnezic
strălucind  în ochii de smarald
ca algele luminate de soare 

trezeşte-te
uită femeia abur
parca iesita  din samovar
te cuprinde în mrejele ei
si nu-ţi mai dă drumul


n-ai să-i simţi niciodată mâna
plimbându-se leneş pe pieptul tău
şoaptă caldă îngânând:
sunt iarna ta
topeşte-mă odată
nemernicule

n-ai să-i simţi sărutul sorbit dintr-o suflare
precum soarele roua
din potirul florilor deschise
dăruindu-se lui până la pieire

n-ai să-i simţi niciodată sânii
vibrând în cuibarul palmelor tale lacome
răsucind energii în bărbatul din tine

trezeşte-te
fă-mi loc în braţele tale
exist
mă simţi
FEMEIE

uit-o
ea e doar lenea
eu 
sunt iubirea

daruri albastre



Doamne
pătrunde în casa sufletului meu
şi lasă albastrul tău să inunde masa binecuvântată
unde vaza dăruită de tine îmbrăţişează
buchetul de zile senine
uite cum râde în hohote a mii de muguri
explodând de viaţă

şi maica blândă e aici
mi-a dăruit puterea de-a iubi
iar fiul ei puterea de-a ierta
de-a ţine pacea în cana veşnică a credinţei

aprinde lampa din argint
şi lumina sfântă te va despovăra de bogăţia păcatelor
aflată în cufărul judecat

primeşte mirul
perle rostogolite din ochii Mariei
întru iertare

apropie-te
fără El suntem doar nişte umbre
rătăcite în univers

albastrul Lui
 e veşnicia

miercuri, 29 august 2012

de atunci ...






de atunci (1)

doar merele miros a scorţişoară

când iernile-şi lăsau greu bătrâneţile peste oraş
luam săniile şi alergam spre derdeluş în parcul circului
pârtiile purtau nume date de noi
Miki Mouse, Donald, Pluto, Tom şi Jerry
îmi plăcea Scooby Doo
era cea mai abruptă
zburam  în ţara zăpezilor
acolo unde toţi oamenii poartă fular căciulă şi
nasul roşu
acolo unde miroase a ger şi neaua are gust de vată pe băţ

pârtieeeeeeee!strigam zburând
iar sufletul parcă-mi ieşea pe gură abur
de atunci
săgeata/ sania mea/ stă ascunsă în zăpezile timpului

bună dimineaţa la moş ajun
ne daţi sau nu ne dati
oamenii zâmbeau şi ne dăruiau
bănuţi portocale nuci şi mere
multe mere
de atunci
ei nu mai zâmbesc 
iar uşile rămân închise şi triste

din mere mama făcea plăcintă
mirosea a scorţişoară şi brad
el era bucuria noastră
păstram poleiala ciocolatelor
din care făceam ghirlande şi îmbrăcam nuci
pe care măria sa bradul le primea cu braţele deschise
era prietenul meu
seara îmi spunea poveşti despre ţara moşului
unde bomboanele creşteau în pomi şi ciocolatele pe câmpuri


eheee!
de atunci bradul nu-mi mai vorbeşte...
globurile strălucesc precum gheaţa pe geamuri

de atunci
doar merele miros a scorţişoară








De atunci (2)


ei nu mai râd


când mugurii pocneau de primăvară
şi viaţa bătea la poarta fiecărei case
alunecând pe  flori de cireş
ne-agăţam de fusta mamei şi
împleteam cărări pe lipscani
un muşuroi forfotind

în fiecare an de Paşte mama îşi transforma cenuşăresele
în prinţesele domnului pentru o zi
era sfârlează în bucătărie
casa mirosea ca primăvara tăvălită în cozonaci

când îi scotea din cuptor crăpau de voiebună
asemenea bunicilor hohotind de trăsnăile nepoţilor
seara ne amestecam în mulţime şi priveam jocul licuricilor de ceară
ascultam minunea minunilor şi răspundeam într-un glas
adevărat a-nviat
valul de voci cânta cu moartea pre moarte călcând…
viaţă dăruindu-Ne

mamă 
mi-e atât de dor să încalţ pantofii albi din lac
mi-atât de dor să-mi atârn grijile de fusta ta neagră

de atunci
bătrânul lipscani se ţine în cârje
iar cozonacii au încetat să mai râdă








de atunci(3)



nu mai sunt eu


sunt ancorată între a fost odată şi am încălecat pe-o şa
nu vreau să mă desprind de zborul în care grijile stârnesc râsul
şi lumea e un zâmbet de clawn

alerg pe culoarele liceului
cobor la subsol unde miroase a pereţi îmbătrâniţi 
şi se aud râsetele generaţiilor anterioare
care au tras pe furiş din aceeaşi ţigară a teribilismului
de atunci
timpul aleargă fumând ani.

chiulim de la ora de francă şi mergem la o cafea
unde râdem în hohote imaginându-ne cum va reacţiona profa
când va găsi clasa goală,, c'est ne pas possible monsieur! ce vilain!''
de atunci
râsul nu mai hohoteşte

ne oprim în Amzei şi luăm covrigi calzi tăvăliţi în sare şi mac
au miros de spice coapte îmbrăţişate de soare
de atunci
ei nu mai au acelaşi gust

suntem în cofetărie
lumea dulce a adolescenţei unde savarinele se înghesuie
lângă cataif ecler şi amandine
au rămas amintiri
nume dulci pierdute în timp
de atunci
nu-mi mai plac prăjiturile

a fost odată...şi-atât
de atunci
m-am pierdut






de atunci (4)
marea miroase ca el


îmi place să privesc apusul de soare îmbrăţişat de mare şi cer
să-mi îngrop în nisip până la gleznă piciorul


mi-e dor de Andrei
de ochii lui verzi ca algele după furtună.
serile stăteam ascunsă după perdea şi-l ascultam cântând

saxofonul mă răvăşea

îl uram pentru că nu mă vedea


într-o seară a oprit motorul în dreptul meu
mirosea a tutun bere şi mosk

s-a apropiat m-a lipit posesiv de el şi...
n-am mai respirat
mă clătinam ameţită

***
cerul aruncă stele în mare
înot înot înot ca o eliberare...doar eu şi luna
un dans al ielelor


îi simt răsuflarea
adulmec mirosul
sfîrcurile se răzvrătesc în căuşul palmelor lui
mă las iubită
pe plajă în mare peste tot


într-o zi a dispărut
am intrat în sevraj

am aflat că a plecat cu ea
cea mai puternică şi posesivă dintre femei- moartea-
motorul s-a oprit sub roţile unui tir

***
de atunci
marea miroase ca el
pescăruşii survolează plaja ţipând întunericul din mine






de atunci (5)


 scrum



s-a dus vremea ta fată
mâinile au uitat să mângâie
nu mai ştii să muşti apusul din piersici zemoase
scurs pe barbă şi gât
sorbit de-o gură hulpavă
nu mai ştii
să-ţi înfingi unghiile în umerii nopţii
gemând
aprinzi vreascuri de timp în şemineul păcatului

de atunci
arzi amintiri
dorindu-ţi o noapte de iubire
făcută scrum






Share |