Pariu pe Prieteni - 7 octombrie 2012- Mojo Club Music

Duminică, 7 octombrie  2012, la Mojo Club Music,  gazda evenimentelor cenaclului Pariu pe Prietenie, a avut loc dublă lansare de carte - Andrei Păunescu şi George Gîtlan.

Ştefan Ciobanu şi Alex Turcu deschid  evenimentul  cultural cu  un moment poetic  din  ,,Zodiacul  cu femei’’ (Regina de la mâna mea)  şi ,,Iobag la patron, iobag la stat’’ (Oameni de zăbavă), lecturi selectate de Alex Turcu, autor Andrei Păunescu.

Primul momentul  muzical  ne-a fost dăruit de Eugen Avram , prezentat de Sorin Teodoriu.  Aflăm date interesante despre unul dintre prietenii parioriorilor, născut în Bucureşti  la  11 iunie 1963. Eugen Avram a absolvit ,,Şcoala de muzică şi arte plastice’’, secţia clarinet-pian. Mai târziu urmează, timp de 3 ani, cursuri private de chitară clasică. In 1980 îşi înfiinţează propriul grup folk - ,,Căutătorii’’-  cu colegi de la Liceul Matei Basarab, obţine premiul  întâi  la faza naţională inter-licee a festivalului Cântarea României , tot cu acest grup are şi primele apariţii la TV.  Devine student la A.S.E. unde înfiinţează grupul rock,, Albedo’’, grupul folk ,, Exton’’ şi un grup de satiră şi umor. Obţine multe premii, iar în perioada 1983 – 1986 are spectacole şi turnee în toată ţara cu Brigada ASE, alături de grupul ,,Song’’, ‘’Divertis’’. Participă la ,,Nopţile de rock din Costineşti’’, invitat de Andrei Partoș. Organizează spectacole studenţeşti, baluri de boboci, concursuri de miss. 

Eugen Avram este întrebat de publicul din sală care este prima melodie cântată pe scenă şi care au fost  criteriile în alegerea frumoaselor  domnişoare  pentru concursurile de  miss. Răspunsurile se găsesc pe TV Bocancul Literar.

Evoluţia folkistului îşi pune amprenta pe viaţa artistică a acestuia şi în următorii ani. În 1994 are primele apariţii pe scena Folk Club - Casa Eliad; 1995 – Director artistic la Casa de discuri Alpha Sound, responsabil cu muzica românească. Proiecte materializate: “Restituiri Folk – vol.1” (s-au vândut peste 500.000 de unităţi); primul album Elena Cârstea;  albume cu: grupul Karma, Horia Căciulescu, Gina Pătrașcu, Savoy, Gheorghe Gheorghiu etc.  În 1995 piesa “Cântec pentru tine” obţine premiul întâi la Festivalul  “Om bun”,  în interpretarea lui  Cristian Dumitraşcu (în prezent, solist vocal in formaţia  Circa 7).

“Cântec pentru tine” apare, cu acordul autorului, pe o casetă a grupului ,,Prefix 032’’, ajungând să fie cunoscută mai mult în această interpretare.

În 2004 – editează albumul ,,Regăsire’’, sub propria  egidă,  probabil primul album conceput şi realizat exclusiv de un singur om (text şi muzică, aranjament, toate instrumentele,  vocile, design CD şi copertă, producţie şi editare).

,,Mi-e dor de tine’’, ‘’Fata pe role’’, ’’Regăsire’’,  sunt doar câteva dintre melodiile interpretate de Eugen Avram. 

Urmează lansare de carte,  George Gîtlan cu volumele de versuri - ,,La lumina gleznei  tale’’,  volum  cu titlu de donaţie pentru ,,Asociaţia  Mara’s Angels’’  şi ,,Hemoragie în vers alb’’, editura  Contrafort, Craiova  2012, ambele cărţi fiind  dedicate muzei  poetului - femeia. După prezentarea succintă făcută  de Claudia Minela, poetul George Gîtlan şi prietenul său Alexandru Urmeş (VonAl), recită în tandem câteva dintre poeziile din  volumul ,,Hemoragie în vers alb’’, poezii răsplătite  cu aplauze, venite din partea doamnelor.   Alexandru Urmeş, venit din Constanţa, moderator şi realizator de emisiuni  radio on-line din 1994, a fost primul admirator al poeziei lui George Gîtlan care a primit cartea  ,,hemoragie în vers alb’’ înaintea lansării, volum  din cuprinsul căruia versurile au plutit pe unde radio în casele multor ascultătoare.

Ştefan Ciobanu îl întreabă pe autor dacă printre invitaţii aflaţi în sală există şi una dintre muzele care l-au inspirat. Răspunsul lui George Gîtlan a  venit rapid şi  amuzant: ,,Mai multe...’’. Una dintre alese a fost  tânăra şi frumoasa barmaniţă  discretă , căreia poetul i-a scris : ,,acolo Dumnezeu/ mi te-a tatuat  pe tine/ alergând printre mese / iar eu citeam / citeam în pielea ta goală / fiecare tatuaj / până te-am învăţat pe de rost / n-am ştiut niciodată cum te numeşti / nici acum nu ştiu însă de fiecare dată / când te văd alergând printre mese / îmi e de-ajuns să ştiu / că eşti / şi mă bucur de fiecare ceaşcă de cafea / când mi-o serveşti tu / cu  mâinile tale aripi’’. (Înger cu tatuaje)

Următorul moment muzical, cuprinzând melodiile ,,Uneori’’ si ,,Visul’’, ne este acordat de Mirela Tolbaru(voce) şi  Corina Scutaru(chitară), prietene cu poetul, venite special de la Piteşti, pentru lansarea cărţii acestuia, un gest admirabil. Versurile melodiilor sunt semnate de  George Gîtlan .

Clara Mărgineanu  prezintă cele două volume,  aparţinând lui Andrei Păunescu, despre care spunea că -,, îşi tranferă viaţa în scris, cu un talent şi cu un curaj numai de el ştiute. ..  ne-a dăruit  două cărţi frumoase :  Zodiacul cu Femei  şi  Iobag la patron, iobag la stat (publicate la Editura Semne, Fundaţia Constantin),...două  cărţi diferite ca stil şi ca manieră, două ipostaze ale lui Andrei Păunescu  în care acesta se regăseşte perfect.’’  Clara Mărgineanu a ales  să aducă în atenţia  publicului poemele : ,,Drogări’’-,,un poem percutant şi frumos’’ -  şi  ,,Urăsc tatuajele permanente’’,  un poem scris în vers alb,  al cărui mesaj profund ajunge la cititor, rezonând cu gândurile acestuia : ,,mi-am deturnat  cariera ... am ajuns să am mai mult, dar să fiu mai puţin...pentru  că urăsc tatuajele permanente ... Şi mă fac vinovat de omisiuni cu circumstanţe agravante’’.  ,,Iată câtă explozie de trăire pentru  un om care aparent  pare că ascunde din fiinţa sa cât poate de mult, pentru a se dezvălui  în versuri ’’ ,  spune Clara Mărgineanu.  A urmat un dialog impresionant între cei doi prieteni : CM : ,,...este scrisul un exerciţiu de  exorcism, Andrei, poţi să-ţi diminuezi,  să-ţi anihilezi durerile prin scris?’’ AP: –cine nu suferă, nu scrie şi cine nu vrea să scape de suferinţă prin scris,  cred că face o operă tehnică, o operă de meşteşug al cuvintelor...’’.

Nae Georgescu, profesor universitar la jurnalism, facultatea Spiru Haret, coleg cu Andrei Păunescu, a venit special pentru dubla lansare de carte.  Prezenţa acestuia a fost  o surpriză pentru autor, precum şi prezenţa  altor  folkişti ca Horia Stoican şi  Puiu Creţu, cel din urmă interpretând câteva melodii, amintesc  aici pe cea mai cunoscută şi iubită de consumatorii de muzică folk ,,Tâmplarul priceput’’. 

Urmează   momentul  muzical dăruit de Andrei Păunescu şi prietenii  săi –Ionel Tănase (Tase), tobe şi Vlady Săteanu, chitară, membri  trupei  ,,Totuşi’’.  Am ascultat melodii  de la ritmul dinamic al rock –ului, la ritmul liniştit al folkului : ,,Ce simplu mi-ar fi dacă nu te-aş  iubi’’ ‚’’Te văd chiar când ochii îi închid’’, o melodie a cărei versuri fac parte din volumul ,,Zodiacul cu femei’’ ,’’Haide mamă, haidă tată!’’ un cântec din 1987 (versuri Adrian Păunescu) ‚’’ Glasul gâdelui’’, ’’Amor cubist ’’‚’’Iobag la patron, iobag la stat’’ ,’’Simplă srisoare de dragoste’’ , reprezintă doar o parte din repertoriul bogat prezentat de cantautor  în recitalul său.  

Parodii le  folk au constituit   momentul  special  al serii, conţinând versuri  care au stârnit hohote de râs în sală, precum  melodia  ,, Nebun de cald’’, parodie după ,,Nebun de alb’’ a lui Emeric Imre.

Au urmat  momente de muzică şi poezie, o înlănţuire de stări, având nuanţe diferite, oferite de Andrei Păunescu. Amintesc  poemul ,,Crematoriul cu pretenţii’’,  un gând legat de ,,vestimentaţie bărbătească ... boarfele nu merită nimic şi de aceea facem totul pentru ele’’şi ,,haikul’’ -  dăruit prietenului său Daniel Şerban, proaspăt  căsătorit,  prin care Andrei Păunescu îi transmite: ,, ne consolăm între noi/ eu că mă despart/ tu că te însori’’.(este de fapt un senryu, o formă  de  haiku, scriere cinică, străbătută de sarcasm,  devoalând slăbiciunile omenești). 

Sorin Teodoriu transmite  salutări de la Nicu Nicuşor, Walter Ghicolescu  si Emilia Dănescu, mesaje venite pe chatul TV Bocancul Literar.

Impresionant a fost momentul remember Cenaclul Flacăra, un moment în care au fost amintite nume mari ca Zoia Alecu, Doru Stănculescu,  Maria Gheorghiu, personalităţi  invitate la acea  ediţie minunată în care Andrei Păunescu şi prietenii săi speciali au povestit despre Cenaclul Flacăra şi părintele său spiritual Adrian Păunescu, despre muzica şi poezia acelei perioade. Clara Mărgineanu aduce în atenţia publicului  spiritul  folkului,  susţinând că el trebuie transmis mai departe, noii generaţii,  printr-o  mişcare puternică pe care  Andrei Păunescu  o numeşte  -  ,,Şi totuşi există iubire’’.  Întrebat fiind dacă ,,poezia este pentru mase’’, Andrei Păunescu răspunde,  referindu-se la poezia muzicii folk : ,, tatăl meu a spus odată unui apropiat:  ,,un cântec de mase este de mase, dacă-ţi vine să îl cânţi şi la masă ’’.

Seara se încheie cu autografe date de autori celor care au venit special pentru lansările de carte.

7 octombire, o seară leneşă de toamnă, cu miros de frunze arse, o seară în care iubitorii de muzică şi poezie s-au întâlnit într-un club, din centrul vechi al oraşului, care încă mai poartă amprenta întâlnirilor junimii scriitoriceşti a  micului Paris de secol nouăsprezece.

,,o să ne amintim mult timp de această întâlnire’’ (Andrei Păunescu)

Da. Ne vom aminti cu plăcere de aceste seri  care sper să existe mult timp de acum înainte, pentru că nu trebuie să uităm că  ,,totuşi există iubire’, atâta timp cât poezia şi muzica vor dăinui în timp.

de-a zahăr candel

am fost doi copii

prieteni cu luna

*

doar ea împarte lumea în două

nopţile îi vorbeam

o duceam în spate

ca pe un balon  fosforescent

uneori urcam scara fermecată

iar ea ne primea cu steluţe din zahăr candel

*

astăzi luna stă nemişcată

un bec amorţit aşteptând copiii

copiii din zahăr candel

să-şi topească în hohote siropul de caramel

ars în candela basmelor

**

O barcă

două vele

brăzdează faţa lunii

doi tineri se iubesc în marea de zahăr

da de zahăr candel

îşi sorb fericirea din valuri

şi falduri de lună

Sâmbătă, 6 octombrie 2012, împreună cu tinerii mei prieteni, am cinat ,,La Scena'', un restaurant situat într-o frumoasă casă boierească de secol nouăsprezece.

Asemenea celorlalţi consumatori am servit cu plăcere specialitatea casei - ,,Extrem''- de William Mastrosimone, o coproducţie a teatrelor InDart & Arca.

Totul a început pe un fundal muzical apetisant, dinamic. Mai întâi am ,,degustat'' decorul- un atelier de pictură- pe fundalul căruia, ca o premoniţie a ceea ce urma să se întâmple, trona o căsuţă de păpuşi, într-o atmosferă stranie, dată de culoarea gri a postamentului pe care se afla şi de lumânările aprinse din interiorul miniaturii. În stânga scenei - scara, fotoliul roşu, în formă de scoică - în dreapta scenei - ştenderul pe care zăceau câteva costume colorate, şevaletul, masa plină de mărunţişuri aflată pe mijlocul încăperii - contrastau vizibil cu atmosfera bacoviană aflată pe fundal, toată recuzita, transmiţând prin diversitate şi colorit, alături de muzică - viaţă, optimism.

Apariţia primului personaj – Marjorie – captează atenţia tuturor prin mişcările rapide făcute în relizarea unui tablou.

Cel de-al doilea personj – Raul- intră vorbind la telefon, dând senzaţia că locuieşte acolo. Marjorie îl priveşte pentru câteva secunde contrariată şi văzând că bărbatul nu se opreşte, încearcă să-i atragă atenţia prin diverse gesturi. De aici începe conflictul. Astfel aflăm din dialogul, jocul şi mimica celor doi că Raul îşi căuta prietenul care locuia acolo. Era doar o scuză pentru a pătrunde în casa noii sale victime, bărbatul dovedindu-se a fi un violator-criminal. Nu voi devoala conflictul dramatic, expoziţiunea, intriga sau punctul culminant, dar mă voi opri asupra interpretării actorilor şi personajelor.

Alecsandra Timofte - o tânără şi frumoasă actriţă, talentată, joacă rolul personajului principal- Marjorie- o femeie puternică, dinamică ce trăieşte prin arta sa, pictura. Experienţa neplăcută, tentativa de viol a cărei victimă a fost, îi zdruncină viaţa, stabilitatea psihică, astfel încât ea se transformă într-o persoană agresivă, răzbunătoare, dorind moartea violatorului : ,,Voi chiar nu înţelegeţi că nu vreau să simt gust de vomă ori de câte ori mă atinge un bărbat? Vreau să-mi trăiesc viaţa...'', accentuează Marjorie, încercând să-şi convingă prietenele că a luat decizia cea mai bună, dispariţia atentatorului. Replica a curs natural, actriţa transmiţând prin gestică şi tonalitatea vocii - durere, dezgust, umilinţă. Un joc impecabil, persuasiv care merită aplauze.

Terry – personaj interpretat de actriţa Silvia Gagu este femeia-copilă, în aparenţă, distrată, imprevizibilă, un personaj simpatic ce tratează viaţa cu superficialitate până în clipa în care Marjorie, prietena sa, devine victimă. Momentele euforice, de bucurie, de la apariţia pe scenă a personajului amintit, sunt înlocuite de panică, disperare, oripilare. Actriţa intră în febra jocului trecând de la o stare la alta, transmiţând publicului când ilaritate, naivitatate - dând replici în doi peri, precum fetiţele teribiliste, stârnind astfel hohote de râs- când replici tăioase - ,,...iar dacă nu găseşti niciun idiot... tu eşti perfectă pentru asta'' sau replici mature care şochează: ,,şi ce era să fac, să distrug pe toată lumea?...şi mi-am ţinut gura'', spune Terry confesându-se prietenelor sale, devoalând un moment dureros din trecut, când ea chiar fusese victima unui viol. Silvia Gagu impresionează prin coloritul jocului, pus bine la punct, până în ultimul detaliu, actriţa interpretând un rol dificil, cu naturaleţe şi originalitate.

Beatrice Peter, în rolul Patriciei, conferă stabilitate grupului prin stăpânire de sine, raţionament, ea fiind mesagerul pacifist dintre cei doi - Raul şi Marjorie. Datorită profesiei, Patricie reuşeşte să aplaneze conflictul prin obiectivitatea caracteristică meseriei. Îşi acuză prietena că a mutilat ,,un om'', folosind un spray cu vopsea pentru a se apăra şi a-l mobiliza pe Raul, toxicitatea produsului afectând vederea acestuia. Nefiind implicată direct în conflict, netrăind drama prietenelor sale, judecă la rece, în prisma psihologului, fiind singura care tolerează şi înţelege comportamentul uman, ea refuză categoric ideea unei crime. Are o atitudine critică învinovăţind-o şi reproşând prietenei sale că aţâţă bărbaţii prin ţinuta sumară purtată ,,de ce să sufere toţi bărbaţii pentru poftele tale?''. Actriţa Beatrice Peter reuşeşte să intre în pielea personajului său, o tipologie a femeii cerebrale care găseşte soluţii pentru orice situaţie.

Personajul care şi-a pus pregnant amprenta pe reuşita spectacolului este Raul, interpretat cu abilitate de actorul Cătălin Stelian, care a avut un rol complex, dificil, prin care s-a evidenţiat.Raul se manifestă diferit în funcţie de circumstanţe- profită de naivitatea lui Terry, încercând să o convingă prin viclenie de bunele sale intenţii, determinând-o să se apropie pentru a găsi o modalitate să se elibereze, căci Marjorie l-a legat. Raul este tipul individului frustrat, agresiv, inteligent care ţese în jurul său intrigi, minţind cu seninătate, manipulând astfel minţile femeilor pentru a-şi atinge scopul- violul urmat de crimă.

În monologul din final, Raul se deconspiră mărturisindu-şi crimele cu infatuare, dezvăluind motivele ce l-au determinat să ajungă acolo.

,,un elefant, se legăna, pe o pânză de păianjen şi pentru că, nu se rupea, a mai chemat un elefant …urăsc liniştea!... îmi plac aluniţele... nevastă-mea...pe ea n-o violează nimeni că e urâtă...de fiecare dată când ucid pe cineva, scrie despre mine în ziare... Tatăl nostru/ Care eşti în ceruri/ Sfinţească-se numele Tău/ Vie împărăţia Ta/ …'', tot acest monolog, rezultatul trecerii prin mai multe stări psihice, reuşeşte să transmită spectatorului intensitatea rostirii în nuanţe impresionante, ipostaze ale bărbatului copil, soţ care-şi urăşte consoarta, criminal. 
 

Finalul piesei de teatru ,,Extrem'' este un final deschis, care dă posibilitatea spectatorului să-şi imagineze ce doreşte.

Nu pot încheia fără să amintesc despre motorul care a pus în funcţiune spectacolul, regizorul Bogdan Gagu, care captivează sala prin punerea în scenă a unor detalii, ce te ţin în tensiune. Amintesc aici spirala făcută de Marjorie în aşteptarea lui Terry de la farmacie, spirală simbolizând trecerea timpului, proporţional cu dorinţa femeii de a-l ucide pe Raul - cu cât timpul(cele 20 de minute date pentru revenirea de la farmacie) se micşorează, cu atât spirala şi răbdarea protagonistei creşte, devenind un vulcan înainte de a erupe. Orice minut în plus, ar fi pus viaţa lui Raul în pericol. Voi lăsa în aer misterul acestei scene.

Felicit întreaga echipă pentru realizarea unui spectacol de excepţie.

Alecsandra Timofte- Marjorie

Cătălin Stelian – Raul

Silvia Gagu – Terry

Beatrice Peter – Patricie

***

Scenografia – Răzvan Plăiaşu

Costume - Cătălina Tăbăcaru

Aranjament muzical – Dan Simion

Machiaj – Raluca Crăciun

Foto şi video – Ştefan Cociorvei

,,Extrem'' un spectacol pus în scenă de  Bogdan Gagu care spunea:

,,am pariat pe umanitatea care se ascunde în spatele oricărui individ...''.

Aţi câştigat pariul, spectacolul a fost răsplătit cu aplauze, aplauze, aplauze, la scenă deschisă.

Felicitări!

Mulţumesc pentru invitaţie domnului Dan Simion, directorul teatrului InDart.