am vorbit cu mama azi-noapte.
„alo! alo!”, a spus şi-apoi m-a ascultat
într-o tăcere metalică.
i-am povestit înfrigurat ultimii treizeci de ani
fără ea ca şi cînd ar fi fost o sărbătoare continuă
şi fiecare înfrîngere o invitaţie la bal.
„alo! alo!” a spus
şi-a început să plîngă ca un copil prost. am alinat-o
povestindu-i două fotografii uzate din care o ştiu
nepoţii ei. i-am explicat cum a fost prima zi
de şcoală. cum am înfiat primul cîine vagabond.
cum mă strîngeau pantofii noi la prima nuntă.
„alo!” a spus şi s-a închis.
mamă ai tăi au uitat că locurile de veci
pe pămînt se plătesc o dată la treizeci de ani. sau
n-au numărat anii cu grijă.
bref, nu mai ai loc pe pămînt.
să mă mai suni din senin
chiar dacă telefonul e vechi şi legătura proastă.
„alo! alo!”, a spus şi-apoi m-a ascultat
într-o tăcere metalică.
i-am povestit înfrigurat ultimii treizeci de ani
fără ea ca şi cînd ar fi fost o sărbătoare continuă
şi fiecare înfrîngere o invitaţie la bal.
„alo! alo!” a spus
şi-a început să plîngă ca un copil prost. am alinat-o
povestindu-i două fotografii uzate din care o ştiu
nepoţii ei. i-am explicat cum a fost prima zi
de şcoală. cum am înfiat primul cîine vagabond.
cum mă strîngeau pantofii noi la prima nuntă.
„alo!” a spus şi s-a închis.
mamă ai tăi au uitat că locurile de veci
pe pămînt se plătesc o dată la treizeci de ani. sau
n-au numărat anii cu grijă.
bref, nu mai ai loc pe pămînt.
să mă mai suni din senin
chiar dacă telefonul e vechi şi legătura proastă.
Alo - Adrian Suciu
Am lăcrimat!
RăspundețiȘtergere