Duminică , 2 mai, poezia
a avut redez-vous la Muzeul Satului,
într-un decor în care soarele a
reuşit să îndepărteze norii certăreţi pentru o jumătate de oră, participând la eveniment. Dubla lansare de
carte i-a avut ca protagonişti pe George Tei,
cu volumul de versuri ,,Niciodată cuvintele’’, Editura Topoexim şi
pe Mariana Mihai cu volumul său de debut ,,Puterea simplităţii’’, publicat
la aceeaşi editură.
Poetul George Tei vorbeşte succint despre cartea Marianei
Mihai apoi predă microfonul actriţei
Cristina Deleanu care deschide şirul
lecturilor alese cu poezia ,,Noaptea’’.
Următorul invitat, actorul Eugen Cristea,
mărturiseşte că i-a plăcut în mod special poezia- manifest - ,,Încotro’’. Urmează actorul Eusebiu Ştefănescu care încheie seria poeziilor
selectate pentru lectură, din volumul Marianei Mihai - ,,Puterea
simplităţii’’.
Criticii Nicolae Georgescu şi George Mihalcea punctează câteva calităţi ce primează în versurile autoarei. ,,Mariana
Mihai beneficiază de o fermecătoare,
deplină şi definitivă naivitate ...
închei prin a remarca, ceea ce din punctul meu de vedere, în această primă
apariţie, reprezintă zona către care eu aş sfătui-o să se îndrepte mai târziu,
aici a reuşit să treacă cumva dincolo, într-o dimensiune paralelă în care trăieşte’’, încheie criticul literar, George Mihalcea, făcând
referire la poezia ,,Amurg’’, pe care o prezintă publicului, lecturând-o.
Urmează momentul lansării
celui de-al doilea volum de versuri -
,,Niciodată cuvintele’’- autor George
Tei, Omul care spunea despre sine: ,, Sunt un om obişnuit ce şi-a depăşit
condiţia socială... Scriu poezie pentru poezie... Această stare poate fi
observată în majoritatea versurilor mele... Trăiesc Poezia până la contopirea
cu ea... Se spune că nu eşti împlinit dacă nu ai o familie, o casă, un copil şi
nu ai sădit un pom... Mă simt împlinit prin faptul de a fi Om, în primul
rând... Sunt tatăl a patru copii şi bunicul a opt nepoţi... Am o casă... Am sădit un tei şi un brad în faţa
ferestrei mele...’’. A plantat flori, multe flori nemuritoare pe care oamenii
le-au adunat din cărţile lui şi s-au bucurat de ele citindu-le.
Cartea a fost prezentată de criticii literari: Nicolae
Georgescu, George Mihalcea, Lucian Gruia. Aceştia au adus cuvinte de laudă
pentru talentul lui George Tei de a crea frumosul, respectând în acelaşi timp
prozodia rondelulului, referindu-se strict la poezia scrisă în formă fixa, omiţând să aducă în discuţie talentul nativ
al poetului de a scrie cu aceeaşi abilitate şi spirit hedonic poezie în vers
alb.
După eveniment participanţii au poposit într-un foişor unde
au schimbat cateva impresii despre lansarea la care au participat, au servit dulciuri,
au făcut fotografii, au glumit şi au legat simpatii, antipatii. Mariana Mihai a
dat autografe împărţind zâmbete şi mulţumiri celor care i-au stat alături într-un
moment atat de important.
Cum ţi s-a părut evenimentul? ,,trei lucruri nu mi-au
plăcut: despre unul ai amintit şi tu, dezinteresul faţă de versul alb. Doi –
gălăgia infernală făcută de copiii care se agitau, strigau şi alergau fără ca
cineva să le facă observaţie iar cel de-al
treilea a fost intervenţia din final a
doamnei Lia Cosma, reprezentant al Muzeului Satului, care a exagerat
spunând:,,…rareori întâlneşti momente atât de înălţătoare să asişti la lansarea
a două cărţi de poezie semnate de nume sonore în literatura română şi mai ales de
prezenţa, alături de aceşti doi corifei ai poeziei noastre, a unor actori
cunoscuţi precum ….’’. ,,nume sonore… orifei ai poeziei noastre’’, exagerat şi
fals din moment ce poeta era la primul său volum de poezii. Am întâlnit acolo iubitori ai muzicii folk şi
ai poeziei: Sorin Andrei – moderator şi realizator al unor emisiuni de muzică
şi poezie la Radio Enigma, poeţii Mălina Constantin şi Cătălin Codru,
scriitorul Ion Coliţă, Tudor Meiloiu, artist platisc, etc.
Hm, nimic nu-ţi scapă! Bine Dya. Eşti o cusurgioaică şi
cârcotaşă. Şi acum să încheiem pe un ton pacifist aducând în atenţia
iubitorilor de poezie şi versul alb al poetului George Tei.
,,am intrat/ pe bulevard în galoşi/ îmi simt/ picioarele
arzând şi inima/ strivită de privirile/ celorlalţi trecători/mă văd/ stingher
şi timid/ cu încălţările mele, dar/şi mai trist că/muţi,/ din cei ce trec/pe
lângă mine, sunt goi/ pe dinăuntru/când mie îmi lipseşte/ doar o pereche de
pantofi…’’.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu