joint, raţiune şi putere (fragment de roman)

(...)Se înserase. Elia era obosită. Simţea nevoia să facă un duş şi să doarmă multe ore. Doar odihnită lua cele mai deştepte decizii.  Au achitat o cameră la o pensiune din apropierea Sibiului, spre Păltiniş. Peisajul era feeric. În sala de mese, la intrare, se afla un acvariu mare cu peşti exotici,  cât palma, albi şi portocalii. Privindu-i te relaxai. În timpul cinei au avut plăcerea să asculte poezie modernă. Un grup de scriitori citeau pe rând din propriile creaţii. Îşi aminti că pe vremuri şi ea versuia.  Este atât de plăcut sentimentul de a-ţi împărţi gândurile cu cei care înţeleg ce simţi atunci când scrii. A înţeles din discuţiile lor că sunt într-o tabără de literatură şi jurnalistică - ,,Singur’’- parcă se numea, coordonată de scriitorul Ştefan Doru Dăncuş cel care i-a invitat să participle la seara literară. Elia a primit trei volume de versuri  cu autograful  autorilor – ,,Caietul roşu’’,  semnat Camelia Iuliana Radu, ‘’Caietul albastru’’, autor Ştefan Doru Dăncuş, ‘’despre ea, niciodată’’, semnat de  Adriana Lisandru. Momentele acelea au sensibilizat-o.  Avea lacrimi în ochi şi strângea cărţile la piept cu mult drag.  I se păreau atât de frumoşi oamenii aceia, încât simţi nevoia să se retragă, pentru a nu-i murdări.

-Despre asta nu  mi-ai povestit niciodată, Elia, spuse Ics  când ajunseră în cameră.  Nu vrei să vorbim puţin? Tu nu ai plans în viaţa ta. Acum ai lacrimi în ochi.

-E greu, Ics, e greu.

-Fă un efort. E important să-ţi aduci aminte toate momentele de vârf din viaţa ta, e important să te vindeci. Ia caietul!

Fără să lase volumele din mână Elia scoase caietul din rucsacul pe care-l purta tot timpul cu ea. Îl deschise şi începu să scrie până adormi. Ics o privea cu compasiune. Luă caietul şi  o acoperi cu un cearşaf.

Citi:

După experienţa neplăcută din facultate, cu profu’  pe care l-am iubit enorm, am jurat să nu mă mai îndrăgostesc. De câte ori un bărbat mă plăcea, îl seduceam apoi  îi dădeam cu flit. Cuvintele mătuşii îmi reveneau  în minte obsedant. Îmi impusesem să le port după mine peste tot, ca pe un talisman: ,,Bărbaţii sunt o sursă de câştig şi doar un moment de relaxare, fetiţo, să ţii minte asta! Niciunul nu e capabil să iubească femeia, decât dacă îi este supusă. Să nu te laşi dominată de sentimente, pentru că vei simţi focul iadului. Fii stăpână pe tine, independentă, nimeni să nu-ţi tulbure gândirea, altfel vei deveni încă o victimă manipulată, sclava nr. N de pe lista cuceritelor slabe.’’ Zece ani  am încercat să uit trauma lăsată de cel pe care-l ucisesem pentru infidelitate. Nu m-am regăsit mult timp în nimic. Tot ce făceam mă plictisea, până într-o zi  când am găsit, navigând pe internet,  câteva reţele de socializare. Am cunoscut mulţi oameni. Mă plicitseau. Singurele de care m-am ataşat au fost două femei, Leontina, o adolescentă cu mult mai tânără decât mine, extrem de serioasă pentru cei 17 ani pe care-i avea şi Maria, un înger care nu  vorbea, doar îmi  urmărea activitatea din umbră.  Nu  ştiu cum reuşeau dar,  de câte ori aveam neplăceri, cele două suflete erau lângă mine făcându-mă,  fie chiar şi prin simpla prezenţă, să nu mă simt singură. Cuiva îi păsa de mine. Le caracterizau discreţia şi bunul simţ. Începusem să scriu poezii. A fost greu la început pentru că literatura este o lume a  bărbaţilor iar ei se impun cu forţa în orice domeniu. De ce ar face  aici excepţie? Eram activă comentând ceea ce citeam. Astfel am cunoscut un drac de om care avea curajul, ca şi mine, să le spună celor antitalent că nu sunt buni de nimic. Îl admiram din umbră. L-am susţinut un timp până când s-a dovedit a fi un individ extrem de periculos şi incomod. Jignea gratuit pe toată lumea, mai ales pe cei care îl contraziceau. Îmi plăcea ideea că avea încredere în mine. În timp ajunsesem şi la discuţii mai intime. Îmi spunea că vrea să-şi refacă  viaţa. Fiind liberă, plăcându-mi ca bărbat, plăcându-mi  discuţiile interminabile până după miezul nopţii despre literatură, despre religie, filosofie, mi-am deschis pentru prima dată sufletul după 10 ani. Şi l-am apropiat. Visam la momente frumoase când va veni în ţară, trăia de mulţi ani în străinătate. Era căsătorit şi voia să scape de o căsnicie care se banaliza pe zi ce trece. Nu  avea nimic în comun cu soţia sa. În fine. A venit şi ziua în care mi-am dat seama că aşa proceda cu toate femeile. Din nou am fost şocată, dezamăgită. Când i-am reproşat asta am primit cele mai urâte şi umilitoare cuvinte din viaţa mea. O experienţă care m-a lecuit de amor. Din nou am respectat legea mătuşii. Nu s-a terminat aşa. Mi-am făcut două conturi ,,pseudonime’’ prin care avertizam toate femeile din lista lui ce fel de om este. Am primit ameninţări din partea lui, dar nu.îmi  păsa. Îi stricam cea mai mare plăcere, căci era masochist, trăia din nenorocirile victimelor sale. A recunoscut asta spunându-mi că îi place să le facă să se îndrăgostească de el până,,se cacă  pe ele’’, apoi să le ,,înfigă cuţitul’’ în vulvă. Dezgustătoare gândire, josnic individ. I-am venit de hac, vara următoare când a venit în ţară să continue construirea casei. I-am spus că îmi face plăcere să-l revăd. A fost de accord să mergem într-un loc retras să petrecem o seară împreună. Atunci am înţeles de ce proceda aşa cu femeile pentru că era impotent. Nu  le putea satisface.  Plângea de ciudă. Nu mi-a fost milă. Jubilam. I-am propus să ne jucăm. Era încântat de idée. L-am legat de mâini şi picioare apoi l-am mângâiat peste tot. Eram amândoi goi. Locul mâinilor a fost luat de gura mea. L-am chinuit de plăcere mult timp. Asta îşi dorea, nu  banalul. I-am atins sexul cu buzele. Tremura, gemea când l-am atins cu limba. M-am jucat puţin apoi am trecut la planul meu. Tâiam cu lama apoi lingeam. La primele cinci tăieturi nu a realizat pentru că era excitat la maxim. Tăiam şi lingeam, tăiam şi lingeam sângele care curgea. Când şi-a dat seama ce fac era prea târziu. A avut un orgasm puternic. Măcar mori fericit, nemernicule! i-am spus. Apoi i-am astupat gura şi l-am lăsat să sângereze pănă când aveau să-l găsească gazdele a doua zi, mort. Am renunţat definitiv la poezie care-mi aducea aminte de el. Acel episod a rămas închis pentru totdeauna. Femeile pe care le-a chinuit au fost răzbunate. îşi aminti câteva dintre versurile scrise atunci…e ca un diavol care se hrăneşte cu păcate. vânează suflete doar de dragul de a ucide apoi abandonează stârvurile. next! spune sarcastic privind spre altă victimă.

Îşi înfige dinţii adânc în carnea sufletului ei şi sângele aleargă împletindu-şi drumurile în barbă, ca vinul pe buza damigenei. simt pitonul încolăcit pe trupul meu care zvâcneşte dorindu-l până la posedare(...)

Ultima dată am visat că trupurile noastre fremătau într-un yin & yang frenetic, că ne atingeam sexul cu buzele, dar nimic altceva nu s-a întâmplat, n-a existat finalul care te înalţă deasupra universului pentru că oniris a dispărut odată cu zorii, pentru că aşa am vrut eu, pentru că nu ai ce căuta în viaţa mea Nemernicule! doar dacă-ţi vinzi sufletul.

ţi-l cumpăr

Ics a rămas pe gânduri mult timp. O privea dormind. Nu ştia ce să facă în continuare, ca medic currant. Pacienta lui era un caz special. Analiza fiecare moment din viaţa ei şi concluziona scriind într-un raport secret, aflat într-un folder separat de celelalte cazuri. Terapia prin scris dădea roade. Era un studiu de care se ocupa, punându-l în practică, încă de pe vremea studenţiei.  (...)

va urma