(...)Se înserase. Elia era obosită. Simţea
nevoia să
facă un duş şi să doarmă multe ore. Doar odihnită lua cele mai deştepte
decizii. Au achitat o cameră la o
pensiune din apropierea Sibiului, spre Păltiniş. Peisajul era feeric. În
sala de mese, la intrare, se afla un acvariu mare cu peşti exotici,
cât palma, albi şi portocalii. Privindu-i te
relaxai. În timpul cinei au avut plăcerea să asculte poezie modernă. Un
grup de
scriitori citeau pe rând din propriile creaţii. Îşi aminti că pe vremuri
şi ea
versuia. Este atât de plăcut sentimentul
de a-ţi împărţi gândurile cu cei care înţeleg ce simţi atunci când
scrii. A
înţeles din discuţiile lor că sunt într-o tabără de literatură şi
jurnalistică
- ,,Singur’’- parcă se numea, coordonată de scriitorul Ştefan Doru
Dăncuş cel
care i-a invitat să participle la seara literară. Elia a primit trei
volume de
versuri cu autograful autorilor – ,,Caietul roşu’’, semnat Camelia
Iuliana Radu, ‘’Caietul
albastru’’, autor Ştefan Doru Dăncuş, ‘’despre ea, niciodată’’, semnat
de Adriana Lisandru. Momentele acelea au
sensibilizat-o. Avea lacrimi în ochi şi
strângea cărţile la piept cu mult drag. I
se păreau atât de frumoşi oamenii aceia, încât simţi nevoia să se
retragă,
pentru a nu-i murdări.
-Despre asta nu
mi-ai povestit niciodată, Elia, spuse Ics când ajunseră în cameră. Nu vrei să vorbim puţin? Tu nu ai plans în
viaţa ta. Acum ai lacrimi în ochi.
-E greu, Ics, e greu.
-Fă un efort. E important să-ţi aduci aminte toate
momentele de vârf din viaţa ta, e important să te vindeci. Ia caietul!
Fără să lase volumele din mână Elia scoase caietul din
rucsacul pe care-l purta tot timpul cu ea. Îl deschise şi începu să scrie până
adormi. Ics o privea cu compasiune. Luă caietul şi o acoperi cu un cearşaf.
Citi:
După experienţa neplăcută din facultate, cu profu’ pe care l-am iubit enorm, am jurat să nu mă
mai îndrăgostesc. De câte ori un bărbat mă plăcea, îl seduceam apoi îi dădeam cu flit. Cuvintele mătuşii îmi
reveneau în minte obsedant. Îmi
impusesem să le port după mine peste tot, ca pe un talisman: ,,Bărbaţii
sunt o sursă de câştig şi doar un moment de relaxare, fetiţo, să ţii minte
asta! Niciunul nu e capabil să iubească femeia, decât dacă îi este supusă. Să
nu te laşi dominată de sentimente, pentru că vei simţi focul iadului. Fii
stăpână pe tine, independentă, nimeni să nu-ţi tulbure gândirea, altfel vei
deveni încă o victimă manipulată, sclava nr. N de pe lista cuceritelor slabe.’’
Zece ani am încercat să uit
trauma lăsată de cel pe care-l ucisesem pentru infidelitate. Nu m-am
regăsit
mult timp în nimic. Tot ce făceam mă plictisea, până într-o zi când am
găsit, navigând pe internet, câteva reţele de socializare. Am cunoscut
mulţi oameni. Mă plicitseau. Singurele de care m-am ataşat au fost două
femei,
Leontina, o adolescentă cu mult mai tânără decât mine, extrem de
serioasă
pentru cei 17 ani pe care-i avea şi Maria, un înger care nu vorbea,
doar îmi urmărea activitatea din umbră. Nu
ştiu cum reuşeau dar, de câte ori
aveam neplăceri, cele două suflete erau lângă mine făcându-mă, fie
chiar şi prin simpla prezenţă, să nu mă
simt singură. Cuiva îi păsa de mine. Le caracterizau discreţia şi bunul
simţ. Începusem
să scriu poezii. A fost greu la început pentru că literatura este o lume
a bărbaţilor iar ei se impun cu forţa în
orice domeniu. De ce ar face aici
excepţie? Eram activă comentând ceea ce citeam. Astfel am cunoscut un drac de
om care avea curajul, ca şi mine, să le spună celor antitalent că nu sunt buni
de nimic. Îl admiram din umbră. L-am susţinut un timp până când s-a dovedit a
fi un individ extrem de periculos şi incomod. Jignea gratuit pe toată lumea,
mai ales pe cei care îl contraziceau. Îmi plăcea ideea că avea încredere în
mine. În timp ajunsesem şi la discuţii mai intime. Îmi spunea că vrea să-şi
refacă viaţa. Fiind liberă, plăcându-mi
ca bărbat, plăcându-mi discuţiile
interminabile până după miezul nopţii despre literatură, despre religie,
filosofie, mi-am deschis pentru prima dată sufletul după 10 ani. Şi l-am
apropiat. Visam la momente frumoase când va veni în ţară, trăia de mulţi ani în
străinătate. Era căsătorit şi voia să scape de o căsnicie care se banaliza pe
zi ce trece. Nu avea nimic în comun cu
soţia sa. În fine. A venit şi ziua în care mi-am dat seama că aşa proceda cu
toate femeile. Din nou am fost şocată, dezamăgită. Când i-am reproşat asta am
primit cele mai urâte şi umilitoare cuvinte din viaţa mea. O experienţă care
m-a lecuit de amor. Din nou am respectat legea mătuşii. Nu s-a terminat aşa.
Mi-am făcut două conturi ,,pseudonime’’ prin care avertizam toate femeile din
lista lui ce fel de om este. Am primit ameninţări din partea lui, dar nu.îmi păsa. Îi stricam cea mai mare plăcere, căci
era masochist, trăia din nenorocirile victimelor sale. A recunoscut asta
spunându-mi că îi place să le facă să se îndrăgostească de el până,,se cacă pe ele’’, apoi să le ,,înfigă cuţitul’’ în
vulvă. Dezgustătoare gândire, josnic individ. I-am venit de hac, vara următoare
când a venit în ţară să continue construirea casei. I-am spus că îmi face
plăcere să-l revăd. A fost de accord să mergem într-un loc retras să petrecem o
seară împreună. Atunci am înţeles de ce proceda aşa cu femeile pentru că era
impotent. Nu le putea satisface. Plângea de ciudă. Nu mi-a fost milă. Jubilam.
I-am propus să ne jucăm. Era încântat de idée. L-am legat de mâini şi picioare
apoi l-am mângâiat peste tot. Eram amândoi goi. Locul mâinilor a fost luat de
gura mea. L-am chinuit de plăcere mult timp. Asta îşi dorea, nu banalul. I-am atins sexul cu buzele. Tremura,
gemea când l-am atins cu limba. M-am jucat puţin apoi am trecut la planul meu.
Tâiam cu lama apoi lingeam. La primele cinci tăieturi nu a realizat pentru că
era excitat la maxim. Tăiam şi lingeam, tăiam şi lingeam sângele care curgea.
Când şi-a dat seama ce fac era prea târziu. A avut un orgasm puternic. Măcar
mori fericit, nemernicule! i-am spus. Apoi i-am astupat gura şi l-am lăsat să
sângereze pănă când aveau să-l găsească gazdele a doua zi, mort. Am renunţat
definitiv la poezie care-mi aducea aminte de el. Acel episod a rămas închis
pentru totdeauna. Femeile pe care le-a chinuit au fost răzbunate. îşi aminti câteva dintre versurile scrise atunci…e ca un diavol care se hrăneşte cu păcate. vânează
suflete doar de dragul de a ucide apoi abandonează stârvurile. next! spune
sarcastic privind spre altă victimă.
Îşi înfige dinţii
adânc în carnea sufletului ei şi sângele aleargă împletindu-şi drumurile în
barbă, ca vinul pe buza damigenei. simt pitonul încolăcit pe trupul meu care
zvâcneşte dorindu-l până la posedare(...)
Ultima dată am
visat că trupurile noastre fremătau într-un yin & yang frenetic, că ne
atingeam sexul cu buzele, dar nimic altceva nu s-a întâmplat, n-a existat
finalul care te înalţă deasupra universului pentru că oniris a dispărut odată
cu zorii, pentru că aşa am vrut eu, pentru că nu ai ce căuta în viaţa mea Nemernicule!
doar dacă-ţi vinzi sufletul.
ţi-l cumpăr
va urma
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu