Andrei Velea - lumea e o pisica jigarita

Cum reusesc sa spun in poezie te iubesc- versuri - Andrei Velea - recita Claudia Minela

Asculta mai multe audio folk


 Multumesc poetului Andrei Velea pentru noul volum daruit.

folk la tine acasa - Alina Manole

Versuri - Alina Manole - Amantele 
 

Alina Manole - Amantele

Asculta mai multe audio blues


Alina Manole - Amantele

In noaptea asta m-am impacat cu toate femeile
In noaptea asta m-am impacat cu toate nevestele
Eu ca toate, toate
Eu ca toate, toate, amantele

Tu esti copacul meu albastru
Si te culeg in fiecare zi
De rodul tau de peste noapte
Din cortul meu cu poezii

In noaptea asta m-am impacat cu toate, toate, toate ferestrele
Cu toate, toate zavoarele
Eu ca toate, toate furtunile

Tu esti copacul meu albastru
Si te culeg in fiecare zi
De rodul tau de peste noapte
Din cortul meu cu poezii



In noaptea asta m-am impacat cu toate femeile
In noaptea asta m-am impacat cu toate nevestele
Eu ca toate, toate,
Eu ca toate, toate, 
Eu ca toate, toate
Amantele
....

Formatia Rapsotree- folk la tine acasă

 

Mihai Mitrea - Locul 2 interpretare alături de Răzvan Băicoianu şi Alexandra Popescu
Am început să cânt acum 2 ani şi jumatate, prima zi de liceu a fost de altfel şi prima zi în care am pus mâna pe chitara, şi de atunci nu pot spune că am facut altceva decât muzica în timpul meu liber. Treptat pasiunea mea pentru arta s-a extins şi în teatru dar muzica este şi va ramane preferata mea.
Primul premiu pe care l-am câştigat a fost la Folk fără Vârstă 2010, premiul I la interpretare cu melodia Hallelujah a lui Leonard Cohen. Muzica este pentru mine un refugiu, un mod de eliberare de grijile preponderent legate de şcoala şi nu în ultimul rând muzica reprezintă distracţie.

Radu Mitrea - Locul 2 Creaţie alături de Diana Rubinescu
De când mă ştiu respir muzică. Tind să cred că, la naşterea mea, în maternitate se auzea un scurt fragment din Toccata de Bach . Deşi pot spune ca am cântat de mic, muzica a apărut ca o pasiune în clasa a 8-a, odată cu prima mea chitară. Apoi a urmat un curs autodidact de chitară şi voce, pe parcursul căruia am întalnit o profesoară specială, o profesoară fără de care, recunosc că, muzica ar fi rămas la stadiul de audiţie continuă şi probabil viaţa mea nu ar fi fost aşa cum este acum, dna Petruţa Păcuraru.
Printre premiile pe care le-am caştiat de-alungul timpului se numără: Locul I anul trecut la Folk Fără Vârsta atât la creaţie cât şi la interpretare, completat cu Locul II şi Locul III  interpretare a aceluiaşi concurs şi cel mai recent succes - câştigarea festivalului Toamna Baladelor alături de colegul meu, Răzvan şi de fratele meu, Mihai. Împreună formăm grupul Rapsotree şi susţinem în continuare concerte în cluburile bucureştene, împreună cu prietenul şi tatăl nostru spiritual, Ovidiu Mihailescu.Îmbinată cu teatrul, o altă afinitate descoperită târziu, muzica mi-a întregit sufletul, nu stiu unde aş fi acum fără ea, fără parinţii care m-au susţinut, fără doamna profesoară,  care dupa al 4-lea concurs, mi-a spus “Radu , a fost prima oară cand nu ai falsat deloc!“, fără prieteni. Aş vrea ca această pasiune să devina în viitor un mod de viaţă, dar până atunci, trăiesc prezentul, pentru că este minunat.

folk la tine acasă - odată am ucis o vrabie

Soarele apune dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare.

Odata am ucis o vrabie.
Am tras cu prastia in ea si-am lovit-o.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.

Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.

Nu m-a batut mama, nu m-a certat.
In mana tineam o bucata de paine.
Degeaba mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.

Degeaba mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.

Mai tarziu am crescut flacaiandru,
M-am indragostit nebuneste de-o fata.
Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.

Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.

De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune
Soarele apune
Dupa niste maguri
Dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare.

Hei! Hei! Hei!

Soarele apune
Soarele apune
Dupa niste maguri
Dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare.

Hei! Hei! Hei!

Soarele apune
Soarele apune
Dupa niste maguri
Dupa niste maguri
Si rasare in flacari dïn mare.

Viorel Gongu - radio3p lyric

VIOREL GONGU(RAMAI PE RANA) -VOCE C&M

Viorel Gongu

rămâi pe rană

Rămâi pe rană-n asfinţit
La fel ca şi întâia oară,
Ne-om întâlni sub infinit:
Un leu cu-o candidă fecioară.

Ne-om aduna într-un mănunchi
De vise, doruri şi speranţe,
Vom germina un singur trunchi
Din amânatele creanţe.

Chiar vremea s-o opri în loc
Privind la noi, cu gelozie,
În privegheri schimbate-n troc
Pentru-o privire-n erezie.

Tot timpul, ce ne-a fost sortit
Şi nu va fi, poate, vreodată,
Vom bandaja cu sânge-n mit
Cu-n moş şi o eternă fată.

Nicolae Nicoara Horia - radio3p liryc

NNH- C&M

Nicoară Nicolae-Horia

Poezia ca o copilă...
10 Ianuarie 2013

Știu ce vrei să-mi spui de dimineață,
poezia mea din care sunt,
azi-noapte-ai adormit copilă- brațe
ca o minune legănată-n vânt...

La cine? niciodată nu întreabă
versul meu și nu ți-am interzis,
citindu-te silabă cu silabă
din bucuria-n care eu te-am scris.

Tu vii aici, trimisă ești anume,
cum la fântână vine-un curcubeu,
apoi te duci ca flacăra în lume
și te întorci la umbra ei mereu.

Acum și întotdeauna nu mă minți,
de dimineață știu ce vrei să-mi spui,
e-atâta rouă-n ochii tăi fierbinți!
Da, nicăierea ca acasă nu-i...

spuneai că...

Spuneai ca... (versuri si voce Claudia Minela)


spuneai că...

ai ,,învăţat deja mişcarea peştelui în năvod''
dar n-ai simţit niciodată durerea unei frunze
smulse de vânt şi călcată de tălpi oarbe

abia atunci ţi-ai vedea chipul schimonosit de durere
abia atunci iti vei aminti protecţia crengilor şi cântul clapelor de soare

atunci îţi vei aminti armonia ploilor de vară
dansând valsul curcubeului în hohot de copil

pluteşti amorţită deasupra unui nor cârpit
scurs în băltoace
fiecare talpă păşeşte pe lângă tine
te mişcă precum bila care tremură pe masa de biliard
căutându-şi zadarnic  colţul singurătăţii
liniştea


atunci vei afla că umbra-ţi este străină
că toată lumea te va strivi trecând prin viaţa ta
peste
neobservată

postmortem
nimeni nu  a văzut
niciodată
zâmbetul unei frunze

Siberia - Raluca Neagu

Siberia Raluca Neagu- recita Claudia Minela




Siberia


începusem să cred
că din mine creşte o siberie
că păsările vor zbura curând şi va rămâne doar trunchiul
de care se vor agăţa corbii ca nişte globuri şi vor lumina întuneric
nu nu mă deschid prea mult
ştii
lucrurile astea vin pur şi simplu din tine
şi strigă
lasă-mă să strig deci
despre led-ul roşu ca un ochi care mă priveşte de când a început noaptea
despre neputinţa florii de cactus
despre cei pierduţi pe drumul cu denivelări
pentru că
nimic nu se câştigă fără luptă
am învăţat deja mişcarea peştelui în năvod
ai spune că sunt pregătită
în realitate mă învârt printre oameni până ameţesc
ma opresc doar când visele îmi împletesc părul
şi pe insula mea de cuvinte eşti tu
atunci doar atunci pot să mă strâng
ca un câine vagabond deasupra unei canalizări aburinde.

FOLK LA TINE ACASĂ - Cu lupii laolaltă - versuri Adrian Bezna

In satul acesta unde e veşnic noapte
Nu mai e nicio oaie să muncească la lapte
Iar noi

Refren:
Cu lupii laolaltă
Cu lupii laolaltă
Cu lupii cu toţii mergem în ţara cealaltă

În oraşul acesta asfaltat cu iluzii
Toţi copiii dorm legănaţi de concluzii
Iar noi

Refren:

În ţara aceasta de scânduri vândute
Taie-ţi metrul cub de iubire şi du-te
Dar noi

refren:

In viaşa aceasta ca un tren fără haltă
Să rămânem mereu noi lupi laolaltă
Cu toţi


Cu lupii laolaltă
Cu lupii laolaltă
Cu lupii cu toţii mergem
În viaţa cealaltă
În vïaţa cealaltă
În ţara cealaltă

Adrian Suciu - Alo

---

am vorbit cu mama azi-noapte.

„alo! alo!”, a spus şi-apoi m-a ascultat
într-o tăcere metalică.

i-am povestit înfrigurat ultimii treizeci de ani
fără ea ca şi cînd ar fi fost o sărbătoare continuă
şi fiecare înfrîngere o invitaţie la bal.

„alo! alo!” a spus
şi-a început să plîngă ca un copil prost. am alinat-o
povestindu-i două fotografii uzate din care o ştiu
nepoţii ei. i-am explicat cum a fost prima zi
de şcoală. cum am înfiat primul cîine vagabond.
cum mă strîngeau pantofii noi la prima nuntă.

„alo!” a spus şi s-a închis.

mamă ai tăi au uitat că locurile de veci
pe pămînt se plătesc o dată la treizeci de ani. sau
n-au numărat anii cu grijă.
bref, nu mai ai loc pe pămînt.

să mă mai suni din senin
chiar dacă telefonul e vechi şi legătura proastă.

Alo - Adrian Suciu

47. Flacăra lui Adrian Păunescu

47 Flacara lui Adrian Paunescu

prima ediţie a anului - duminică - Pariu pe Prietenie aniversar

Pariu pe Prietenie vă invită duminică, 20 ianuarie, ora 18:00, la Mojo Club Music, str. Gabroveni nr. 14, la o nouă ediţie. Vom petrece împreună cu prietenii şi vom sărbători cea de-a patra aniversare a Pariului.
Prezenţa prietenilor este obligatorie. Bonus pentru cei prezenţi - zâmbete, muzică şi voie bună.
Interzis aricioşilor.
ave prietenie!

intrarea liberă

Flacăra lui Adrian Păunescu nr. 46

Câteva titluri de articole ale acestei publicaţii:


Nr 46 flacara prezentare &articol radu igna




46 Flacara lui AP aforisme



46 flacara- articol alex stefanesc- pactul cu Dumnezeu



46 flacara 46 - alex turcu



46 flacara - ioana panzariu



46 flacara final

printul aisberg / C&M

Radio3P 6

Asculta mai multe audio blues


iubeşte de la distanţă într-un ritual al tăcerii
adulmecă ciuta derutată de puterea lui
fără să ştie că se pierde în fobia dependenţei de ea

alunecă  uşor în marsupiul sufletului oricui
cu vorbe albastre şi false
cu glas blajin

primeşte tot ce i se oferă
se hrăneşte cu bucuria lor cu râsetele lor
cu dragostea lor
iar când simte căldura se sufocă
şi iese din mrejele focului
pentru că narcis se iubeşte prea mult pe sine
nu vrea să se topească
crede că trăieşte veşnic  fugind


se ascunde în spatele perdelei de iluzii
eliberate de joint într-o cascadă de fum
fuge
fără să privească în urmă

fuge
se întrece cu bahus
în dorinţa de a-şi anihila simţurile
trăirea
o crimă condamnată la moarte de el
iubirea

fluieră persiflator listele de nimicuri
chestiuţe care au trecut prin vaţa lui
cântându-i în strună
doar nişte chestiuţe fără valoare
jucării plictisitoare

zâmbeşte sarcastic  şi o ia de la cap

alte chestiuţe alte suflete pe care le doboară
ca o minge de bowling popicele

un nou maraton cu propriul ego
tropăie lăsând în urmă doar ecoul ţipătului singurătăţii
o cucuvea săpând cu aripile şanţul prinţului aisberg
mai mort decât moartea

- Marcel Visa

Marcel Vişa

Exod

a început exodul de muze
oarbe
mute
se lovesc de pereţi
cad pe scări
de mână cu anotimpurile
îmi aduc la pat ceştile de cafea
îmi toarnă cerneală în palme
să-mi spăl faţa cu poezia cerului
dimineaţa are câteva rânduri
serile sunt romane întregi ...

muze oarbe mă leagănă
în hamace de fum
mi-alungă somnul în pereţii
tencuiţi cu singurătate
muze mute mă învaţă să respir
din tuburi golite de sunete
ascult doar lumina cum bate
în gonguri oglinzi

muze mute
muze oarbe
pe alei
de mână cu ceaţa
prin oraşul ce pare un monstru marin
înecat în ceaşca de cafea
a unei ghicitoare

exod de muze
şi nu e nimeni să despartă apele în două...

radio3p lyric - Costel Macovei

Costel  Macovei

iubirile punctului (1)

momentul 0

trăiam în lumea mea
la depărtări de ani lumină de orice alt punct
şi erau momente (încă nu pot ca să vorbesc de noţiunea timpului în cadru larg acceptat)
da, erau momente când îmi doream să migrez pe o linie sau pe un plan
ca să nu spun că-n cele mai incredibile vise
mă vedeam o intersecţie
din care plecau
şi-n care intrau toate: cuvinte, idei, direcţii, planuri
nopţile mele
diferă de alte nopţi
pentru că se strâng în jur
nopţi punctiforme
în care întunericul nu este decât un punct
iar stelele încă nu există
nu eram decât eu şi iubirea mea
iubirea era ceva cald
nu ştiu exact cum s-o îmbrac în cuvinte
era. ştiam că este iubire şi-atât
iubirea nu trebuie descrisă
iubirea mă trăia
mă pipăia şi o pipăiam, ne pipăiam şi eram una
era atât de plină, atât de săţioasă
încât nu mai era loc de altceva
eram una
ne umpleam până la refuz.
până când şi refuzul era plin de noi
şi eram lumină, eram ardere
eram ceea ce nu aş putea să descriu
pentru că nimicul acela punctiform umplea tot universul meu
atinsesem starea de suprasaturare
atinsesem punctul iubirii pure
dincolo de care nu e decât durere
pentru că în afara iubirii nu poate fi altceva
asta am aflat-o abia după.
a fost groaznic
a fost momentul în care ruptura mi-a smuls
toate urlete, luându-le,
lăsându-mă pe undeva, abandonat unei noi stări
în care punctul ocupă totul
şi în acel moment
am ştiut ce înseamnă să fi tot
şi totul să fii tu
căci toată iubirea se fărâmase
dispersându-se.
şi a fost punctul în care s-a născut
durerea măsurării timpului
ca fiind distanţa dintre mine şi iubirea mea

radio3p lyric- Nicolae Nicoară Horia

Nicoară Nicolae-Horia

Poezia ca o copilă...
10 Ianuarie 2013

Știu ce vrei să-mi spui de dimineață,
poezia mea din care sunt,
azi-noapte-ai adormit copilă- brațe
ca o minune legănată-n vânt...

La cine? niciodată nu întreabă
versul meu și nu ți-am interzis,
citindu-te silabă cu silabă
din bucuria-n care eu te-am scris.

Tu vii aici, trimisă ești anume,
cum la fântână vine-un curcubeu,
apoi te duci ca flacăra în lume
și te întorci la umbra ei mereu.

Acum și întotdeauna nu mă minți,
de dimineață știu ce vrei să-mi spui,
e-atâta rouă-n ochii tăi fierbinți!
Da, nicăierea ca acasă nu-i...

cand...

Radio3P 51



când


norii se transformă în păsări fără zbor
umbre gânduri rătăcesc departe de tine

încerc să scap de cătuşele crescute
din braţele tale
sunt grele şi reci
strânse pe încheieturie viselor
atârnă între iubire şi ură

ascultă urletul copacilor bătrâni
cum îşi strigă moartea
neputinţa
şi vei auzi ecoul din tine

alerg în inima pădurii
tălpile mele sângerează păşind
pe fiecare cuvânt împietrit

dă-mi drumul
lasă-mă să trec dincolo de tine
soarele nu încălzeşte niciodată în spatele norilor

se stinge
se stinge
se ...

cineva spunea că sufletul nu doare

Radio3P 47







îl simt ca pe un păcat lepădat
în leagănul unui nou-născut
ca pe o eclipsă sângerând în braţele luminii


la porţile somnului viaţa cerşeşte îndurare
lacrimile sunt doar o scuză adusă durerii
care muşcă până la os hălci din sufletul meu

unde sunt candelabrele din ochii tăi
şi hohotul copilăriei revărsat ca o liturghie
în meditaţia enoriaşilor

de ce Doamne laşi timpul să-şi facă de cap
de ce ne dai puterea să supravieţuim plecării lor
a celor care au născut iubirea odată cu noi

de ce îngropi trecutul îndoliind prezentul
forţându-ne să suportăm golul făcut de ei

laşi boala să-şi întindă tentaculele pe trupul
umil zăcând între cearşafurile morţii

lumea basmelor se prăbuşeşte odată cu sunetul pământului
aruncat pe capacul tăcerii
închide în el viaţa lui şi copilul din mine
ecoul plecării

respiră prin mine tată
vezi norul acela ghemuit la poalele cerului
s-a transformat într-un armăsar alb
iar tu
tu te ridici mândru în şaua lui
zâmbindu-mi peste umăr

respiră prin mine
tată
respiră

http://issuu.com/insemneculturale/docs/femeia_care_trece_prin_dimineti/19