RADIO VOCATIV

miercuri, 27 iunie 2012

Cenaclul Fractali şi lăcaşul sfânt *** ,,Soarele s-a topit şi a curs pe pământ...'' (Nicolae Labiş) ,,Soarele s-a topit şi a curs pe pământ...’’(Nicolae Labiş)



Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, gazda mutor evenimente literare, graţie mărinimiei domnului Ion Buciuman, pastor, fondatorul şi creatorul cenaclalului Fractali, om de cultură, eseist, scriitor, relizator al  unor emisiuni TV(cu şi despre poezie şi autorii acestora.).
    


Sâmbătă, 23 iunie 2012, după ce am ieşit de la Biblioteca Metropolitană, unde a avut loc lansarea  Antologiei  Cenaclului Lira 21, după ce am servit masa în oraş cu doi prieteni poeţi şi am dat o raită la anticariat, de unde mi-am procurat doua volume de poezii Nichita Stănescu, un volum de versuri  de Minulescu şi o carte de critică literară al cărei autor este  Nicolae Manolescu, după ce am înfruntat infernul canicular al betoanelor Bucureştene, unde ,,soarele s-a topit şi a curs pe pământ’’, cum bine spunea Nicolae Labiş,  am pornit spre Balta Albă pentru a ne atinge cea de-a doua ţintă – Cenaclul Fractali. Însoţită de micuţa mea prietenă Raluca Neagu, am ajuns la Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, un lăcaş sfânt care găzduieşte deseori lansări de carte şi şedinţele Cenaclului  Fractali. Iată cum, încă o dată, s-a dovedit că poezia nu are graniţe, pătrunde oriunde,   ştiut fiind faptul că şi ea este tot o creaţie a Domnului, întru delectarea sufletelor prin cuvântul frumos.
Ajunsă în sala imensă,  unde au loc întâlnirile religioase adventiste, am fost întâpinate de jovialul pastor Ion Buciuman, om de cultură, eseist, scriitor, realizator de emisiuni  TV (cu şi despre poezie).
Deşi aici se citesc versuri  şi se lucrează foarte atent la structura compoziţională a textelor propuse, de data aceasta, tema şedinţei a fost Eminescu şi filosofia existenţială, viaţa, moartea şi iubirea în lirica poetului.  Fiecare membru al cenaclului a participat aducând în discuţie una dintre poeziile creatorului de frumos.  Au fost lecturate pasaje din mari critici literari care au  scris despre opera lui Eminovici.
,,Eminescu nu este exclusiv un poet liric...nu face nici o distincţie de principiu între poemul epic sau alegoric  şi poemul pur liric. O înţelegere ,,cuprinzătoare’’  a poeziei este la fel de evidentă la el, ca şi la poeţii  baroci. Toate marile poeme din tinereţe(începând cu Memento mori) ca şi câteva din capodoperele maturităţii (Luceafărul, Scrisorile), sînt descriptive, epice satirice, alegorice – indiferent de magma vizionară pe care imaginaţia îşi clădeşte castelele – adică, în esenţă, clasice. ..poeziile gnomice sau de ,,idei’’, ţin de o reflexivitate discursivă, pe care modernii o vor ocoli...’’. (Nicolae Manolescu) 






Domnul Ion Buciuman se înscrie la cuvânt ca un elev silitor ce este. Minunat, un om deosebit de sensibil. 

Share |