A fost odată o fetiţă care imediat ce a invăţat a scrie s-a simţit liberă, pentru că gândurile ei se transformau în păsări colibri şi se aşezau stoluri, stoluri, pe hârtia dictando, făcând-o să viseze. Odată cu timpul, păsările colibri îi dădeau puteri magice. fetiţa se transforma când în prinţesa deşertului, acolo unde apa avea greutatea aurului, când în regina împărăţiei colibri, tărâmul cuvintelor liră.
Această poveste mi-a fost inspirată de poeta Camelia Iuliana Radu, care, întrebată fiind de când a început să scrie, a răspuns veselă că o face încă de pe vremea când a învăţat să buchisească alfabetul. Le-a spus părinţilor săi că se simte liberă scriind.
O zi însorită de sâmbătă, 11 mai 2013, la Muzeul Literaturii
Române, într-un cadru festiv, a avut loc o nouă lansare de carte - volumul de
versuri ,,Oman’’, Editura
Karta- Graphic 2012, autor Camelia Iuliana
Radu. O mână de oameni, pasionaţi de poezie s-au întâlnit petrecând
câteva ore împreună.
,,Am aflat de la autoare că această carte este în curs de
traducere în arabă, că va fi lansată în Oman’’ spune doamna Cornelia Maria Savu, poet şi critic literar.
Cel de-al doilea invitat, domnul Traian T. Coşovei ia cuvântul
subliniind câteva calităţi ale acestui volum. ,,Calitatea poeziei e de o profunzime care te pune pe gânduri,
până la versurile scrise în stil haiku , grafica aparţine tot autoarei şi este sugestivă. M-a
impresionat foarte mult ultimul desen … e foarte greu să desenezi o corabie…
dincolo de mottoul inspirat pe care autoarea şi l-a ales <<pentru unii viaţa este luna pe cer, pentru alţii, o
oază>> , mă interesează acel
,,cuvânt înainte’’ aparţinând lui Oman care scrie: <<sentimente stranii
şi imagini strălucitoare mă pătrund când îi citesc poeziile şi învăţ despre
ţara mea, ca şi când nu aş fi omanez … vânturi aspre, cu ţinuturi aride, se
desfăşoară prin faţa ochilor mei şi călătoresc prin ţara mea ca şi când nu m-aş
fi născut aici>> … mă aşteptam să fie ceva liric, note de călătorie, nici pomeneală. Poezia doamnei Camelia Radu are o profunzime aparte. În primul rând e foarte personală …’’. Traian T. Coşovei exemplifică citind şi comentând poezia ,,nu am spus tot’’, apoi face o introducere a
lecturilor filigran, scrise in spirit haiku, descoperite în volumul de versuri,
aducând în discuţie acest stil concis despre care spune că este
împărţit pe categorii, având
,,şcoli de gândire diferite’’. ,,unul dintre haiku-urile mele favorite
aparţine unuia dintre cei mai mari maeştri ai genului care sună cam aşa
<<uite un licurici am vrut să strig dar eram singur>>. Alege câteva asemenea telegrame lirice din
cartea Cameliei Radu citind şi comentând imagini speciale: ,,dune de catifea
linişte neatinsă* păsările au fugit sub cortul cerului’’. Continuă prin
a vorbi despre poezia citită, o poezie scrisă despre un om care a trăit o
perioadă de timp într-o ţară ciudată, Oman, departe de casă, o ţară care a
impresionat autorul prin frumuseţea şi spiritualitatea omanezilor, vorbeşte despre sufletul acelui om. ,,Mă îndreptăţesc să spun că este o reuşită editorială, nu numai
pentru partea frumoasă, grafică, dar şi
pentru conţinutul profund al versurilor
domniei sale. Îi doresc succes!’’, încheie scriitorul ,
după care dă cuvântul ultimului invitat al evenimentului, Ştefan Doru
Dăncuş.
Acesta subliniază
modestia autoarei care a stat ,,într-un con de
umbră’’ a cărţilor ei, apărute până în acel moment. Aminteşte despre contribuţia Cameliei Iulian
Radu la
proiectul ,,Întoarcerea poetului risipitor’’, demarat în urmă cu un an,
proiect ce reuneşte condeie de valoare ale versului scris în formă fixă. ,,C amelia Iuliana Radu şi-a depăşit starea de latenţă benefică, din moment ce a reuşit să intre în atenţia publicului
cititor... vă recomand şi eu cartea cu cel mai mare drag, pentru că înainte de a fi un fel de
exuberanţă, de exotism, este o carte
care exprimă interiorul omului care a scris-o...’’. Continuă să vorbească
despre preocupările scriitoarei, despre implicarea
acesteia în viaţa culturală românească.
Ultimul cuvânt
l-a avut autoarea cărţii care povesteşte istoria acestui volum de versuri. A cunoscut Omanul, o ţară arabă situată în
sud-vestul Asiei, cu ocazia unei vizite făcute soţului ei, angajat acolo pentru
o perioadă. ,, este un loc în care nu
poţi decât să te auzi pe tine, atunci
începi să înţelegi cine eşti, ce vrei. Tot ce-a fost istorie, educaţie, este în
afara ta şi începi să vezi cine eşti cu adevărat. Am fost mişcată de frumuseţea acelor
locuri’’. Scriitoarea mărturiseşte că omanezii
sunt foarte atenţi cu tot ce le aparţine. Un lucru,
fie el cât de neînsemnat, un
lampadar, înainte de a-l pune pe stradă trebuie să fie frumos. Clădirile îmbină
tradiţionalul cu modernul - ,,totul are această componenţă a frumuseţii’’
. Paralela făcută între cultul şi grija
pentru armonie a omanezilor, care
respectă orice urmă a naturii, dăruită de Dumnezeu şi ignoranţa românilor
pentru mediu, a fost impresionantă. ,,...îmi
venea să plâng când vedeam grija omanezilor pentru natură, pentru darurile ei, acolo unde un fir
de apă ieşea din stâncă, ei acţionau imediat, construind o ţâşnitoare pentru ca
oamenii să beneficieze de ea ... iar eu care veneam dintr-o ţară a izvoarelor ,
o ţară unde există munţi şi păduri extraordinare, aveam în minte imaginea
contrastantă a pădurilor actuale
de peturi ...’’.
A urmat un grupaj
de poezii lecturat de Camelia Iuliana Radu.
Mi-au reţinut atenţia versurile:
(Marele deşert)
,,...soarele dansa meticulos iar eu gustam din pâinea tăcerii/ şi beam din ziua
fierbinte o poveste în care noaptea/ va coborî peste miezul pârjolit al pietrei
desfătându-l/şi cine ştie câte ere vor năvăli deodată/ câte glasuri de bărbaţi
rătăcitori se vor aduna lângă foc şi câte lumi înviate vor lumina dunele sub stelele
necunoscute/când voi bea ceaiul dimineaţa inima mea va fi plină de ploia trecutului
cu petale deschise va parfuma nisipul nesfârşit al gândului’’.
După ce au primit autografe, participanţii la eveniment au fost invitaţi pe terasa muzeului, unde au servit
prăjituri şi au stat la o cafea de vorbă despre
evenimente literare apărute în ultimele luni. Printre cei care s-au
aflat în sală amintesc câteva nume de
scriitori: Adriana Lisandru, Călin Derzelea,
Tudor Gheorghe Calotescu, Ileana
Popescu Bâldea, Cezara Răducu, Mălina Constanin, Viorel Gongu, George Gâtlan etc.