degeaba
doctore
nu mă face să-ţi spun unde mă doare de sfaturile tale
să nu bei să nu fumezi să nu mănânci gras
să te culci devreme să faci dragoste cu pipeta
mă laşi?
acum
am chef
să mor
vreau să alunec pe ghenă
e atât de bine să nu-ţi pese
e atât de bine să nu simţi decât vântul fluierând
ca un clopot bătrân
ştirb zdrenţuit de rugină
m-am săturat să lupt
sfârşitul e aproape
îl simt
ca pe golanul ce pândeste să-ţi fure portofelul
e în cârdăşie cu timpul
şi se grăbeşte să mă predea pământului
viaţa merită trăită atât cât eşti în putere
e toreadorul care te provoacă
eşti taurul care luptă
când nu mai poţi
la abator cu tine
de ce trebuie să mă târăsc precum tăcerea în gânduri chinuite
de ce trebuie să mă hrănesc cu medicamente şi amintiri
de ce
să umplem bisericile cu umbra celor ce-au fost
sperând la viaţa veşnică
las-o moale doctore
acum
am chef
să mor
Timpul, cal nestăpânit
xxxxxxoxxxxxx
viaţa se
scurge fără voia mea
când nu mai eşti tânăr doreşti să te evapori
precum roua dimineaţa
ajungi să
cauţi prospeţimea în puieţii din jur
tinereţea lor doare
eşti copacul peste
care toate iernile
şi-au adunat petele negre
cioclii cu aripi croncănind
sacadat
ca o toacă plecarea
fiecare
pom îşi găseşte sfârşitul în rădăcinile lui
râuri de
suflet inerte
în tăcerea pământului
incoruptibil
am
încercat să mituiesc timpul
îţi dau
jumătate din viaţa mea
doar să
ocoleşti aleea bătrâneţii
mi-a râs
în nas
şi-a
continuat maratonul
chiar pe
strada urâtă
aşteaptă
mai am de
mâncat un măr
de scris
o poezie
trebuie
să-mi pudrez un pic nasul
să închei
ultimul nasture
de la
cămaşa fiului meu
ştii e
prima lui întîlnire
mai am
de...
nu-ţi
pasă
nefericitule
aşteaptă
să-mi iau bastonul
şi merg
cu tine
unde vrei