o gura de aer

Dacă în urmă cu o zi aduceam instantanee de pe malul unei balti numite - ,,fântâna doamnei''- aşezată la 30 de km de Bucureşti, acum voi aduce aerul, prin imagini, din preajma lăcaşurilor sfinte,  unde toti suuntem egali în faţa lui Dumnezeu.

                                          gemene aşteptând turiştii ...clik

                                          unde a dispărut cea de-a doua?...clik

                                           aleea umbrelor învăluită de tăcere...mmmm! clik

                                           încă puţin şi ajungem la cer... clik

                                          piatră peste piatră, mâna omului, nu iartă
                                          el tot face şi desface, munca lui, nu îi dă pace

                                         Când se va sfârşi asfaltul drumului
                                         trupul meu şi trupul tău se vor face asfalt
                                         ca să nu rămână necălătorită
                                         această ţară de vis (Această ţară de vis)

                      Îndurerarea  ,,...se-ndurerează netăiatul lemn,
                                                 soarele nevăzut de orbi se îndurerează...'' (N.S)
                                            

                   Alte chei - Rămâne veşnic nedeschisă poarta aerului...
                                      Noi încercăm s-o deschidem cu respirarea,
                                      noi încercăm s-o deschidem cu păsările,
                                      noi încercăm s-o deschidem cu răsăritul soarelui...'' 

                            Încâlcite sunt căile Domnului şi totuşi labirintul se descurcă prin credinţă

                                         cei cu pacea în suflet, trăiesc plutind între cer şi pământ

                        Rugare       Dă-mi, Doamne, victorie,
                                            ajută-mă să-mi înving duşmanii,
                                            pielea de pe mine, marginea,
                                            orele, anii.

                              Mit -   Incapabil să pierd
                                          inapt pentru fire,
                                          alerg
                                          în neştire
                                          Foarte greu mă primesc
                                          să fiu cum sunt.
                                          Locul ceresc
                                          e sub pământ.
                                          Iar pământescul
                                          mănîncă de foame cerescul.

                       Fără inimă - Sunt atît de fericit astăzi
                                            de parcă mi-aş lua la revedere de la viaţă,
                                           

                                          Castel de tăcere întru cuvântul Domnului

                                           troiţa din suflet aşterne linişte
                                           peste drumul călătorului rătăcit în gânduri,
                                           alei răvăşite de furtuni nestăpânite... C&M

                                          Pe-un picior de plai,

                                         pe-o gură de rai

                                               drumul spre Eden

                                           este pavat cu pietre

                                          doar călcând pe ele poţi vedea frumuseţea din faţa ta

                                         Fâtntâna dorinţelor de la Cozia

                                          dorinţe de milioane

                                      le-a mai ramas speranta? Speranţa este pentru cei slabi...

                  
Bate întotdeauna  alt clopot- Bate întotdeauna alt clopot, 
                                                genunchii mei stau în altă biserică
                                                şi-n altă vreme.
                                                Peste mine doarme alt înger.

                                               Eu mă ridic de sub aripa lui şi spun:
                                              - Du-te, du-te, nu vezi că eşti altul?
                                               El îmi răspunde:
                                               - Lasă-mă, mai lasă-mă puţin,
                                                 mi-e foarte somn,
                                                 mi lasă-mă puţin...
                                                 De ce uiţi tu, că eşti şi tu altul! 
                                                        

                                                                   Arătarea pietrei         

                                                  Eu îţi arăt cel mai frumos lucru al meu
                                                  adică versul, chiar versul ţi-l arăt
                                                  şi te întreb:
                                                  crezi tu că seamănă cu o piatră, crezi tu?

                                                  Tu copacule, îmi arăţi frumosul
                                                  cel mai frumos de pe tine,
                                                  mirosul tău mi-l arăţi
                                                  şi mă întrebi binemirositorule:
                                                 crezi tu că seamănă cu o piatră, crezi tu?
       
                                                  El îmi arată ce e mai frumos în el,
                                                  viaţa lui plăpândă mi-o arată,
                                                  viaţa lui străvezie mi-o arată
                                                                                    întrebându-mă:
                                                  crezi tu că seamănă cu o piatră, crezi tu,
                                                  crezi tu că seamănă cu o piatră, crezi tu?                                                
                                       

Versurile aparţin poetului Nichita Stănescu, din volumul de poezii ,,Ordinea cuvintelor''.
                                                                 ,,eu nu sunt altceva decât
                                                                  o pată de sânge
                                                                  care vorbeşte.'' (Autoportret - Nichita Stănescu)

Algoritm Literar

Algoritm Literar  nr. 6-  o revistă de literatură şi artă, apărută la Călan,  judeţul Hunedoara, fondator, poetul Ioan Barb -  revistă ce se remarcă prin numărul mare de articole prezentate de autori virtuali  care îşi fac cunoscute creaţiile, atât în domeniul poeziei şi al prozei, cât şi în domeniul monografic, istoric, traduceri şi al prezentărilor de carte apărute în ultima vreme. Printre articole am întâlnit creaţii ale poeţilor: Daniel Dăian, Ioan Barb, Ioan Gelu Crişan, Cristina Cirnicianu, Ioan Moldovan etc. Pe segmentul de proză am găsit interesante creaţiile autorilor: Ladislau Daradici (proză fantastică - Despre rotunjimea sufletului), Gheorghe Neagu (Basarabia anului 199), Sorin Teodoriu (proză scurtă - Când ştii?,  Poate acum) etc. Alte titluri care captează interesul cititorilor: articol-interviu ,,Întâlnirea cu Mircea Cărtărescu la Roma'' (Ovidiu Păulescu), ''Jurnal de Armenia'' - jurnal de călătorie, autor Leo Butnaru, ''Îngerii noştri cei din toate amintirile'' editorial realizat de Silviu Guga, ''Metafora fiarei'', eseu care poartă semnătura lui Constantin Dragoş, ''Interviu cu scriitorul clujean Adrian Papahagi'', autor Dumitru Crudu,  '' Dispăruta lume nedispărută - autor Andrei Velea''- cronică realizată de Liviu Ofileanu, ''Cabinetul de lectură'', lector de gardă Silviu Guga, apariţii editoriale:  




Felicit colectivul acestei redacţii, atât  pentru diversitatea articolelor prezentate, cât şi pentru temele interesante abordate pe parcursul întregului editorial! Aşteptăm următorul număr.
semnează
C&M

SORIN TEODORIU
Când ştii?

,,Când ştii că ai iubit prea mult, că ai făcut destule
concesii, când ştii că ai dezvăluit prea multe adevăruri
despre tine, că ţi-ai oferit gândurile şi inima prea uşor? Când
ştii că ai greşit din prea multă dragoste şi ai dăruit toate
surâsurile tale? Când ştii că unele secrete nu ar fi trebuit
dezvăluite, că iubirea se păstrează cu umilinţă şi tact -
diplomaţia inhibă dorinţa de a-ţi striga în cuvinte iubirea şi
dorul? Şi ne simţim în fiecare an tot mai copii, mai copaci ori
simpli oameni care uită.''


Poate acum
''Dimineaţă ostilă. Ferestrele abia dacă aduc lumină de
afară, în cameră este rece, reci sunt şi hainele de pe
spătarul scaunului, pe lustră se clatină câteva griji, singurele
care nu adorm niciodată, pândesc momentul când mă întorc
de pe o parte pe alta să mă agaţe cu nadele lor.''