În ultima vreme
am asistat la tot soiul de discuţii controversate, mai mult sau mai puţin
avizate, în ceea ce priveşte respectarea şi folosirea corectă a semnelor de
punctuaţie, precum şi respectarea, folosirea corectă a regulilor privind
fonetica, morfologia, sintaxa, aspecte ale limbii române contemporane(cuvinte
folosite greşit în comunicare; substantive cu două forme de plural; folosirea
greşită a unor neologisme recente; pleonasme; dezacorduri; greşeli în folosirea
unor forme gramaticale; greşeli în accentuarea cuvintelor). Pentru o mai bună înţelegere a acestora,
pentru că eu însămi m-am confruntat şi mă confrunt cu situaţii care mi-au creat
probleme în acest sens, am decis să mă aventurez pe drumul încâlcit al
studierii normelor ortografice, ortoepice, gramaticale şi de punctuaţie ale
limbii române, în vederea cunoaşterii şi aplicării normelor pentru a emite lectorului, corect şi limpede, mesajul literar. Documentaţia care va sta la baza aestor
studii este următoarea: Gramatica limbii române pentru admiterea în
licee, examenul de bacalaureat şi admiterea în facultăţile de Drept, Academia
de poliţie, Filologie, Jurnalistică, Filosofie, Sociologie etc.-autori:
Silvestru Boatcă, Marcel Crihană, Mircea Mardare (Editura Carte Şcolii); Gramatica
practică a limbii române- autor Ştefania Popescu (Editura Tedit
FZH); Limba Română/ o gramatică sintetică- autori Adrian şi
Georgeta Costache(Editura Art); Îndreptar ortografic, ortoepic,
morfologic şi de punctuaţie al limbii române/ ediţia a- III-a, autor
- Gh. Constantinescu-Dobridor (Editura Lucman).
I.
Punctuaţia
Ştiaţi că...?
virgula se pune(în cadrul propoziţiei) :
- între două sau mai multe părţi de propoziţie
de acelaşi fel(nelegate prin conjuncţiile şi
, sau), aflate în raport de coordonare prin juxtapunere;
Atenţie! Virgula
se pune între părţi de propoziţie de acelaşi fel precedate de adverbul de mod
,,şi’’.
Ex: ,,În adâncu-i
se pătrunde/ Şi de lună(,)şi de soare(,)/Şi de paseri călătoare...’’.
A nu se confunda
conjuncţia copulativă ,,şi’’ cu adverbul de mod ,,şi’’.
Deci: virgula NU
se pune înainte şi după conjuncţia ,,şi’’.
- între
părţile de propoziţie coordonate prin joncţiune copulativă sau disjunctivă,
când conjuncţia se repetă sau când legătura se face prin locuţiuni
conjuncţionale în corelativ: Nu stă nici
în casă, nici afară. Era nu numai indiscretă, dar şi obraznică;
- virgula
desparte atributele izolate şi apoziţiile de restul propoziţiei: Acel adolescent(,) Ionuţ(,) inteligent
şi haios, a intrat la jurnalism;
- virgula
desparte complementele antepuse verbului: Lui i-am dat bani, celuilat, încă nu;
- desparte
adverbele de negaţie sau de afirmaţie atunci când sunt echivalente cu o
propoziţie: Da, ai dreptate. Nu, nu mă duc;
- virgula
izolează de restul propoziţiei cuvintele în vocativ: Să nu te superi, omule, pentru asta!;
- izolează
cuvintele incidente de restul propoziţiei: Ar fi vrut, desigur, să plece;
- virgula desparte o interjecţie de restul
propoziţiei: Ei, ce părerea ai?
-
inainte de o conjunctie adversativa ( dar, iar, ci )
- inaintea unei conjunctii conclusive: (asadar, asa ca )
- inaintea unei conjunctii conclusive: (asadar, asa ca )
Când sunt urmate
de un vocativ sau un imperativ, interjecţiile nu se desprat prin virgulă: Măi omule, fii mai atent! Ia pleacă de
aici!
Virgula în frază
-
virgula se pune între două sau mai multe
propoziţii de acelaşi fel, aflate în raport de coordonare prin juxtapunere: Nu
ştiu/ când a plecat, /unde a plecat/
şi când se întoarce.;
-
atributiva
izolată se desparte prin virgulă de restul frazei: Regulile de bază,/ de care am mai amintit,/ nu se mai
aplică;
-
completivele
directe şi indirecte se despart de obicei prin virgulă când stau înaintea
regentei(propoziţiei conducătoare): Ce
ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.;
-
subordonata
concesivă se desparte totdeauna prin virgulă de regenta ei: A plecat devreme, deşi nu era cazul.;
-
Subordonata
consecutivă se desparte prin virgulă de regenta ei, cu excepţia situaţiei când
este introdusă prin ,,de’’ şi urmează imediat după verbul regent: Minte de îngheaţă apele.;
-
Circumstanţialele
deloc, de timp, de cauză, de scop şi condiţionalele se despart de obicei prin
virgulă când se află înaintea regentei.
Unde
nu se foloseşte virgula?
- inaintea pronumelui relativ “care”, atunci cand acesta
este folosit pentru a oferi o informatie relevanta: Elevii care nu poarta
uniforma nu vor fi primiti in scoala.
- inaintea unei conjunctii copulative: Nu am mancat si nici nu am baut nimic toata ziua
- nu se despart prin virgula subiectul si predicatul
- nu se despart predicatul si complementul direct sau indirect
- inaintea unei conjunctii copulative: Nu am mancat si nici nu am baut nimic toata ziua
- nu se despart prin virgula subiectul si predicatul
- nu se despart predicatul si complementul direct sau indirect