RADIO VOCATIV

joi, 18 octombrie 2012

Florin Popovici - Înfipte-n grindă






[Înfipte-n grindă]- editura Studia , Cluj- Napoca
autor Florin Popovici


Florin Popovici, iluzionistulvorbelor cu tâlc, scoate din jobenul fermecat  pilde moralizatoare despre viaţă şi experienţa omului trecut prin intemperiile ei platoniene, persuadând prin volumul său de poezii,,Înfipte-n grindă’’- Editura Studia, Cluj - că liricul poate căpăta o formă inedită, originală,  prin structura compoziţională, formă şi tematică, sintetizând aspectele generale pe care individul le întâlneşte în propriul său laborator existenţial.
Descifrarea semnificaţiilor  lirice presupune un efort intelectual din partea cititorului,  Florin Popovici oferind acestuia, cu fiecare poezie,  un minilabirint,  al cărui compartiment are o morală finală, pornită din  incipit. Poeziile nu au titlu, provocând astfel lectorul la o analiză mai atentă a textului. M-am oprit la  ,,nr. 12’’, unde primul cuvânt –hoţul- stârneşte curiozitatea celui care se încumetă să  pătrundă sensul moral, denotativ şi conotativ al acestuia-  ,,Hoţul/ E tentat să fure un bou/ Asemeni Evei/ Care  a fost tentată/ De măr/ Ispitită fiind de şarpe…’’- morala finală -  ,,Săracul hoţ/ Murea om cinstit/ Şi Eva/ Virgină psihic.’’
   Folosind un ton ironic, discursul  liric devine un bumerang al logicii, cu răsunet în meditaţia eului liric, a cărei lume este răsucită pe toate părţile, pentru a descoperi ce se ascunde dincolo de cuvinte. Asemenea fabulelor, oamenii sunt asociaţi cu necuvântătoarele. La nr. [53] - ,,Cocoşul/ Apasă stinghia/ Care îl susţine/ Cu forţa strigătului/ Eliberat de complexele naive/ Generate/ De cel care nu prea ştie/ Ce are de făcut, / Rezultanta/ Fiind semnalul/ Ciclurilor/ Ce susţin/ Impresia de/ Trecut / Prezent şi viitor etern/ Pe o stinghie putredă/ Dar bine înfiptă/ În găinaţul/ Temerilor noastre.’’ Iată cum autorul încearcă succint să demonstreze faptul că omul, stăpânul pământului, asemenea cocoşului,  se lamentează inutil atunci când viaţa (stinghia putredă) este ,,bine înfiptă în găinaţul’’ propriilor temeri, făcând imposibilă schimbarea  destinului, lăsând în urma sa doar haos şi strigăt inutil.
   Când am amintit despre lumea necuvântătoarelor, am luat în calcul şi lumea lucrurilor folosite de oameni, cum ar fi – [39]-  ,,faţa de masă’’, simplu decor, pe care autorul o personifică dându-i  altă utilizare decât cea reală, astfel încât banalul obiect, după ce a suportat farfuriile cu ciorbă, vorbe grele - rostite la o ţuică şi o bere - va fi  scuturat,  pus în raft, până în ziua în care va deveni cu adevărat util, o cârpă de şters ,,Podele mute’’. Morala: nu tot ce-i frumos e şi util, aşa cum nici utilul nu e musai să fie frumos, într-o lume pragmatică.
   Interesantă mi s-a părut şi asocierea ,,ibricului afumat’’ cu  ,,o pisică ce priveşte năucă… ’’. Las plăcerea cititorului de a găsi sensul acestei combinaţii neobişnuite.
Poezia lui Florin Popovici reprezintă  lumi paralele unde filosofia succede moralei. În prima parte a volumului, energia generată de ,,tern’’ şi ,,etern’’ este redată în termeni ,,matematici’’şi filosofici, aleşi cu grijă, termeni prin care omul se regăseşte, rătăcit fiind în propria-i ecuaţie,  revine în forţă, chiar dacă ,,Trecem/ Unii pe lângă alţii/ Ca trenul/ Prin/  Halta părăsită…’’, chiar dacă suntem ,,fentaţi de soartă’’ sau avem nevoie de o putere conducătoare,  ,,în nesiguranţa noastră’’, ajungem în cele din urmă să credem că suntem nişte mici zei în univers, unde  realizăm, în final, că ,,nu existăm niciunul’’. Hoţul, nebunul, frica, răutatea care se ,,vinde la chioşc devenind materia primă/ alături de pâinea cea de toate zilele’’, consumată  în final ca ,,un pahar cu apă /ce ne potoleşte setea de bunătate/ după ce am consumat la restaurantul luxos al vieţii/ răutate pe pâine/ la un preţ exorbitant’’; timpul, plăcerea şi greaţa, norocul - ,,o artă puţin abstractă’’- reprezintă  doar câteva repere ce ilustrează tematica  primei clasificări filosofice a volumului  de poezii ,,înfipte-n grindă’’.  Reprezentativă pentru această parte mi s-a părut poezia care se referă la necesitatea sfidării regulii jocului, atunci când situaţia o cere. Voi reda în întregime această creaţie : ,, O bilă erudită/ Ameninţată/ Cu neruşinare/ De tacul/ Scârbos/ Se simte/ Îndreptăţită/ Să sfideze/ Regula jocului/ Şi să se/ Ascundă/ Timidă/ În gaura neagră/ Ce o apără/ De scârbă/ Şi o transformă/ În erudiţie/ Inutilă .’’
Despre câinele flămând, nefericit  care ,,se simţea ratat’’ pentru că nu l-a cunoscut pe Pavlov, despre oaia care păştea blajină iarbă şi care ,,de la o vreme/ a început să o pască un gând’’, despre furnica ce realizează un sistem prin ,,Disproporţionalitatea efectului raportat la ceea ce ea …’’ îi sugerează autorului; despre ambiţia inutilă a măgarului ,,de a deveni cal de curse’’, ţintind piedestalul nepotrivit lui, despre toată această lume care ne înconjoară, o lume bine strunită moral în poezia lui Florin Popovici, nu pot spune decât că întregeşte cu ironie morala provocată de contrastul între aparenţă şi esenţă,  referindu-se  la  caracterul uman,  evidenţiind defectele acestuia,  trăsături satirizate discret de autor căruia nu am a-i reproşa decât un singur lucru: aşezarea în pagină a versurilor, ce dau impresia de zicere sacadată, făcând lecturarea anevoioasă şi obositoare.
Îmi voi permite în încheiere să dau o altă formă unei poezii, selectate special, o creaţie care  defineşte structura lecturilor aflate în carte, particularizând esenţa poeziei lui Florin Popovici.
,,combinând plăcerea cu greaţa/ risc să apar şi să dispar ca o nălucă/ dornică de apariţia care fără greaţa dispariţiei/ generează o poveste fără sfârşit/ o vacă fără lapte/ un pictor fără pensulă/ şi un poet tembel/ care încearcă să găsească /sfârşitul unei poveşti/ fără început.’’

Duminică, 21 octombrie 2012, la Mojo Club Music, o nouă ediţie a Pariului Pe Prietenie


Oamenii posedă, precum ierburile, însuşiri ascunse şi doar întâmplarea le scoate la iveală la momentul şi locul potrivit.

Duminică seară, de la ora 18:00 la Mojo Club, ne-am dat întâlnire cu poezia, cu filmul şi cântecul. Dacă vă face plăcere, lăsaţi pentru câteva ore telecomanda şi haideţi în centrul vechi al Bucureştiului, strada Gabroveni la numărul 14.

Vine din Chişinău, special pentru Pariu pe Prietenie, poeta Angela Aramă, din Deva este invitat scriitorul Daniel Dăian, din Cluj, poetul Florin Constantin Verdeș, iar din Bucureşti, poetul Victor Marinescu.

Vom viziona filmul 'Omul din spatele turnului', un documentar despre Petru Diaconu, în regia Brândușei Bălan, scenariu Alexandra Albu.

Şi pentru că Pariul pe Prietenie nu poate exista fără muzică, Cristian Horia şi Emilian Florentin Gheorghe vor prezenta proiectul acustic When Violin Meets Guitar. Muzicianul Cristi Dumitraşcu vine de la Plaja Mică (fără Circa 7) şi aduce acel plus de savoare de care fiecare ediţie duminicală are nevoie.

Dacă invitaţii Pariului pe Prietenie merită prezenţa şi aplauzele voastre, voi decideţi. Aşa cum am anunţat şi rândul trecut, ediţia de duminică va fi transmisă online, iar cei care vizionează Pariul din Diasporă sau din afara Bucureştiului sunt rugaţi să se înregistreze cu numele real şi localitatea de domiciliu pe  http://www.livestream.com/bocanculliterartv  

Oricine poate adresa câte o singură întrebare artistului de pe scenă şi, în felul acesta, vom avea ocazia de-a afla mai multe despre cel sau cea care cântă ori recită duminică la Pariu pe Prietenie.

Intrarea liberă - vă aşteptăm.
Share |