Algoritm Literar nr. 6- o revistă de
literatură şi artă, apărută la Călan, judeţul Hunedoara, fondator, poetul
Ioan Barb - revistă ce se remarcă prin numărul mare de articole
prezentate de autori virtuali care îşi fac cunoscute creaţiile, atât în
domeniul poeziei şi al prozei, cât şi în domeniul monografic, istoric,
traduceri şi al prezentărilor de carte apărute în ultima vreme. Printre
articole am întâlnit creaţii ale poeţilor: Daniel Dăian, Ioan Barb, Ioan Gelu
Crişan, Cristina Cirnicianu, Ioan Moldovan etc. Pe segmentul de proză am găsit
interesante creaţiile autorilor: Ladislau Daradici (proză fantastică - Despre
rotunjimea sufletului), Gheorghe Neagu (Basarabia anului 199), Sorin Teodoriu
(proză scurtă - Când ştii?, Poate acum) etc. Alte titluri care captează
interesul cititorilor: articol-interviu ,,Întâlnirea cu Mircea Cărtărescu la
Roma'' (Ovidiu Păulescu), ''Jurnal de Armenia'' - jurnal de călătorie, autor
Leo Butnaru, ''Îngerii noştri cei din toate amintirile'' editorial realizat de
Silviu Guga, ''Metafora fiarei'', eseu care poartă semnătura lui Constantin
Dragoş, ''Interviu cu scriitorul clujean Adrian Papahagi'', autor Dumitru
Crudu, '' Dispăruta lume nedispărută - autor Andrei Velea''- cronică
realizată de Liviu Ofileanu, ''Cabinetul de lectură'', lector de gardă Silviu
Guga, apariţii editoriale:
Felicit colectivul acestei redacţii, atât pentru diversitatea articolelor prezentate, cât şi pentru temele interesante abordate pe parcursul întregului editorial! Aşteptăm următorul număr.
semnează
C&M
Felicit colectivul acestei redacţii, atât pentru diversitatea articolelor prezentate, cât şi pentru temele interesante abordate pe parcursul întregului editorial! Aşteptăm următorul număr.
semnează
C&M
SORIN TEODORIU
Când ştii?
,,Când ştii că ai iubit prea mult, că ai făcut destule
concesii, când ştii că ai dezvăluit prea multe adevăruri
despre tine, că ţi-ai oferit gândurile şi inima prea uşor? Când
ştii că ai greşit din prea multă dragoste şi ai dăruit toate
surâsurile tale? Când ştii că unele secrete nu ar fi trebuit
dezvăluite, că iubirea se păstrează cu umilinţă şi tact -
diplomaţia inhibă dorinţa de a-ţi striga în cuvinte iubirea şi
dorul? Şi ne simţim în fiecare an tot mai copii, mai copaci ori
simpli oameni care uită.''
Poate acum
''Dimineaţă ostilă. Ferestrele abia dacă aduc lumină de
afară, în cameră este rece, reci sunt şi hainele de pe
spătarul scaunului, pe lustră se clatină câteva griji, singurele
care nu adorm niciodată, pândesc momentul când mă întorc
de pe o parte pe alta să mă agaţe cu nadele lor.''
