Infernul, o cartea care conţine adevărul brut despre
mizeriile lumii, în spatele cărora se ascund gânduri şi sentimente potrivnice
condiţiei umane.
Scuturată de
orice pudibonderism, scrierea se transformă în infernul fiecărui cititor, care
se regăseşte în anumite gânduri, situaţii, ce preced neputinţa de a interveni
în paralelismul existenţial de criză, a ceea ce înseamnă înfometarea a trei
miliarde de oameni.
Într-o societate în care ,, Banii sunt o chestie fără
viaţă'' iar ,,Omul este moartea'', Leonard Ancuţa îşi ia libertatea de a deveni
Dumnezeu, dând viaţă unui personaj controversat, ce poartă masca drogului ,,psihotrop LUM!N'',
prin care cerne binele de rău, ucigând ce dăunează umanităţii şi implicit lui,
dând astfel sens vieţii, însuşindu-şi
personalitatea Justiţiarului fără scrupule, imprumutând, asemeni lui Breton
Copilăria aspră,
lipsa de afectivitate a părinţilor, preocupaţi de altceva decât de creşterea
armonioasă a progeniturii lor, transformă puritatea copilului, în pragmantismul
sadic al maturului de mai târziu, care spune despre el că este,, un om al
mulţimii...la fel acelui fir de nisip care formează deşertul'', un om fără importanţă
care-şi pune întrebarea, fără să găsească răspunsul: ,, Cum poate fi o lume în
care te naşti plângând?''.
Cuvintele bunicului rămân în subconştientul nepotului, ca
un adevăr absolut. El spunea că în lume nu mai există bărbaţi adevăraţi, ci
homosexuali, că adevăraţii bărbaţi sunt cuceritorii lumii, în epoca noastră
existând doar doi: Hitler şi Stalin, concluzionează personajul.
O mamă aspră,, doamna N'', a făcut din copilul de atunci,
un egoist care să poată face,, faţă unei crize mondiale de proporţii'', un om
al cărui lucru cel mai de preţ pe lume este,, să îţi fie bine, chiar dacă
lucrul acesta înseamnă ca tuturor celorlalţi să le fie rău.'' Suntem supuşi
atenţiei unui periplu în trei etape din viaţa protagonistului: copilăria,
adolescenţa şi maturitatea, toate trei fiind transpuse prin alternanţă, toate
trei având crimele sale.
Astfel, copilul se maturizează, primind lovituri de la
viaţă. Este marcat sufleteşte şi se transformă într-un taifun de nestăvilit.
Seceră vieţi, fără să aibă regrete. O minte diabolică ce calculează fiecare
mişcare a viitoarelor victime. Este criminalul perfect. Începe de copil, ucigându-şi mama, tatăl vitreg şi
pe vecinul vinovat de dispariţia primului său câine.
Obsedat de faptul că trece neobservat pe lângă oameni,
face în aşa fel încât să-şi schimbe viaţa, călăuzit fiind de această calitate
de a fi ignorat. Începe prin a se asocia cu o crupieră dintr-un cazinou, care
avea aceeaşi dorinţă ca şi a lui, de a fura, folosindu-şi cu abilitate
ascuţimea minţii. Reuşesc prin viclenie să dispară, cu trei milioane de ,,
coco'', fugind în Jakarta unde ,, curva'' îl ademeneşte pe o insulă pustie, îl
adoarme şi dispare cu banii. Este găsit după patruzeci şi cinci de zile.
Înainte de a o învăţa să ,,cânte'' la vioară, îi interpretează două simfonii de
Beethoven, apoi o decapitează cu o ,,coardă de chitară înfăşurată în jurul
gâtului''. Numeşte acel an, anul
Beethoven. Singurul lucru frumos din
viaţa lui este vioara.
Urmează o serie de crime, care mai de care mai
spectaculoase. ,, Înămolirea în viaţa lor'', a vagabonzilor care dorm pe bănci,
îl determină să bea cot la cot cu ei, să facă sex, să cânte, apoi să-i ucidă,
plecând de la locul faptei fluierând ,, Sonata despărţirii'' sau ,,Claire de
Lune'' de Beethoven. ,, Am băut 57 de sticle...în memoria căţelului meu. Dar am
fluierat de fix 50 de ori''.
Saty, (numele ales de personaj, vine de la satisfactie,
iar cel care-i va şti adevăratul nume- Victor- va muri) renunţă greu la
copilărie, dorind să rămână Peter Pan.
Trece printr-o serie de experienţe neplăcute până ajunge la actul sexual
în sine. Imaginea sfântă şi senzaţia atingerilor mamei sale, atunci când fâceau
baie împreună, îl urmăresc de câte ori încearcă ,, să şi-o tragă''. El asociază
fiecărui contact cu alte femei, amintirea trupului propriei mame.
Acuza adusă Domnului( Inginerului şef), de a fi făcut o
lume imperfectă, este precedată de dorinţa de distrugere a acesteia, printr-un
război nuclear pornit de LUM!N /Saty. Din păcate ,, Restartul întregii omeniri
eşuează''.
Concepţia despre iubire este inedită. Las cuvintele lui
să vorbească: ,, (...) iubirea înseamnă să fii liber, să fii anarhic, să nu
depinzi de nimeni şi de nimic, numai de tine. Cu alte cuvinte să-ţi fuţi mama.
Asta e iubirea, dar nimeni nu crede în forma asta de dragoste. Toţi vor
varianta clasică.''
,<<<<<<<<<< Viorel Gaiţă şi concursul de dicţie
de-o fi una, de-o fi alta, ce e scris de noi apoi nu-i nici una si nici alta...de o punem de-un război război clik 
