RADIO VOCATIV

miercuri, 8 august 2012

legile vorbirii corecte - gramatica si punctuaţie.(4)



sursă de informaţii -  cărţile şi autorii din imagine- uneori site-ul ,,diacritica''. 

Câteva reguli apărute în DOOM 2

Verbele de conjugarea a IV a (care au terminatia în ,,i'' - a citi, a vorbi, a iubi etc.) se împart şi ele în âteva categorii, şi anume:verbe cu infix (-esc-/-eşt-) şi verbe fără infix. Ca şi cele de conjugarea I, de altfel, numai că acolo infixul e -ez-/-eaz-.
I. Modelul de conjugare fără infix
I.a. Radical terminat în consoană, alta decât n:
a dormi: dorm, dormi, doarme, dormim, dormiţi, dorm
La fel: a minţi, a ieşi, a fugi etc. Cu alternanţele fonetice de rigoare, evident.
A oferi, a suferi, a descoperi, a acoperi bagă un la el/ei oferă, suferă, descoperă, acoperă.
I.b. Radical terminat în n:
a veni: vin, vii, vine, venim, veniţi, vin
La fel: a deveni, a reveni, a interveni, a surveni.
I.c. Radical terminat în vocală, de obicei u:
a contribui: contribui, contribui, contribuie, contribuim, contribuiţi, contribuie.
La fel: a bântui, a piui, a chiui.
II. Modelul de conjugare cu infix (-esc-/-eşt-)
II.a. Radical terminat în consoană:
a glumi: glumesc, glumeşti, glumeşte, glumim, glumiţi, glumesc
La fel: a gândi, a citi, a călători, a aminti, a dori, a privi, a primi, a mulţumi etc.
II.b. Radical terminat în vocală, de obicei u:
a sfătui: sfătuiesc, sfătuieşti, sfătuieşte, sfătuim, sfătuiţi, sfătuiesc
La fel: a bănui, a dărui, a dispreţui, a locui, a trăi, a răci.
Acu’, problema se pune la verbele astea cu radical terminat în -u: unele se conjugă după modelul I.c, altele după modelul II.b. Iar unele tind să treacă de la II.b, adică -esc-/-eşt-, la I.c, adică fără infix. De exemplu, a chinui, a cheltui, pentru care DOOM 2 acceptă ambele variante: chinuiesc / chinui, chinuieşti / chinui, chinuieşte / chinuie; cheltuiesc / cheltui, cheltuieşti / cheltui, cheltuieşte / cheltuie.


***********************************************************//****************************************************



Tabelul de mai jos cuprinde cîteva dintre greșelile cele mai frecvente de scriere sau pronunțare a unor cuvinte. Formele greșite sânt marcate cu asterisc.
Greșit
Corect
Observații
*președenție
președinție
Probabil o influență de la prezidențial.
*fregvent
frecvent
Sub influența consoanei sonore /v/ se modifică, greșit, și consoana surdă /k/.
*secment
segment
Nu derivă din verbul a secționa
*cunoștiință
cunoștință
Unii vorbitori fac diferența dintre *cunoștiință cu sensul de informație cunoscută și cunoștință cu sensul de persoană cunoscută, însă prima formă nu există.
*ștință
știință

două *ridichii
culoarea *ridichiei
două ridichi
culoarea ridichii
Conform Dicționarului ortografic al limbii române din 2002 (și altor lucrări) pluralul nearticulat al  substantivului ridiche este ridichi, iar forma articulată de genitiv - dativ este ridichii.
*noștrii
*vo
ștrii
noștri
vo
ștri
Grupul de consoane str din nostru face ca în forma de plural i-ul final să fie o vocală propriu-zisă, nu doar o palatalizare nesilabică a consoanei anterioare, așa cum se întîmplă cel mai frecvent (de exemplu ban - bani, alb - albi). Acest fenomen este interpretat greșit de unii vorbitori ca o necesitate de a scrie cuvîntul noștri cu doi i la urmă.
*membrii
*metrii
membri
metri
Un fenomen similar se întîmplă în cazul substantivului membru (printre altele), care are la plural forma nearticulată membri și forma cu articol hotărît membrii; aceste forme sînt adesea confundate în scris.
mi-ar *place
mi-ar plăcea
Tranziție considerată greșită a verbului a plăcea de la conjugarea a II-a la a III-a în forma *a place și flexionarea lui după modelul verbelor a face, a duce. În aceeași categorie intră și verbe precum a tăcea, a părea etc. În caz de dubiu, pentru a determina conjugarea corectă există metoda de a construi infinitivul lung și de a observa poziția accentului, pe terminație (conjugarea a II-a: plăcere, tăcere, părere) sau pe rădăcină (conjugarea a III-a: facere, ducere); infinitivul scurt are accentul pe aceeași poziție (a plăcea, a tăcea, a părea, dar a face, a duce).
*genuchi
genunchi

*delicvent
delincvent
Forma delicvent figurează totuși în cîteva dicționare ca variantă a lui delincvent.
*oprobiu
oprobriu

*frustare
frustrare

*intinerar
itinerar

*repercursiune
repercusiune
Probabil o influență de la cuvinte precum incursiune, recursiune, excursiune, toate derivate de la curs, în latină currere (a curge, a alerga), cu forma de participiu trecut cursum. Cuvintele percusiune și repercusiune derivă însă de la latinescul percutere (a lovi, a înfige).
*creem
*crează
creăm
creează
Verbul a crea se conjugă exact la fel ca a lucra, cu terminațiile adăugate la rădăcina cre- în loc de lucr-. Faptul că rădăcina se termină într-o vocală produce succesiuni de sunete relativ rare (de exemplu hiatul e-ă în creăm) și induce în eroare mulți vorbitori.
*mingie
*mingii
minge
mingi
Forma corectă a substantivului este minge . Forma mingie nu există în limba română, iar mingii nu este forma de plural, ci forma de dativ-genitiv a substantivului.
ca *și
ca
(„în calitate de”)
Cînd ca este folosit în comparații cu sensul „la fel cu”, înlocuirea lui cu ca și este permisă (ca și mine, ca și cum). Sensul „în calitate de” nu permite o asemenea înlocuire, deși mulți vorbitori procedează astfel, uneori pentru a evita disonanta: *A fost ales ca și conducător, *numirea lui ca și ministru.
*vroiam
*vroiai
*vroia
etc.
voiam
voiai
voia
etc.
Formele *vroiam etc. sînt foarte frecvente în uz, dar nu sînt acceptate de norma actuală. Ele sînt un hibrid între formele a două verbe diferite, sinonime: a voi și a vrea. La indicativ imperfect se preferă de obicei a voi, dar se pot folosi și formele lui a vrea: eu vream, tu vreai, el vrea, pronunțate cu diftongul ea; se observă că la persoana a III-a singular apare o coincidență supărătoare între imperfect și prezent.
*genoflexiune
genuflexiune

*indentitate
identitate
Greșeală indusă, probabil, de cuvintele formate cu prefixul in-.
*transversa
traversa
Vorbitorii sunt induși în eroare de cuvintele formate cu prefixul trans-, prefix care are într-adevăr sensul de dincolo, peste, de cealaltă parte. A traversa provine însă din franțuzescul traverser.
*complect
complet
Unii vorbitori sunt influențați de adjectivele terminate în -ect (direct, perfect).
*celălant
celălalt

*albitru
arbitru

*hambal
handbal

*nu fii
*nu zi
*nu fă
nu fi
nu zice
nu face
Forma de la imperativul negativ este identică cu forma de la infinitiv.


marți, 7 august 2012

Din culisele întunecate ale luminii (până nu-i urât, nu se vede frumosul)

 Iti place teatrul?  de Dan Simion 


Am cautat firme care sa ne ajute cu acest proiect, care are nevoie de cateva sute de lei pentru a lua nastere, bineinteles ca nu am avut noroc! Cautam oameni simpli acum care sa doneze 30-40-50 lei. Cei care vor sa ne ajute vor primi invitatii la acest spectacol! Cei interesati sunt rugati sa ne contacteze!!!!






Comentarii

de la claudia minela
pe 31/Jul/2012 21:21

Domnule Dan Simion, cei care au de unde sa dea, nu vor, pentru ca nu le iese de-o ciorba, nu vor pentru ca sunt insensibili  si cred ca aceasta ramura a culturii nu le unge portofelul si nici conturile din banca. Cine sunt acesti oameni? Stiu ei sa aprecieze un spectacol în afara celor cu Arsinel si Stela? Si-atunci va intreb eu, aveti pretentia sa fiti inteles si sprijinit de cineva care ignora cultura? multi dintre ei, cred,  n-au mai citit o carte de la examenul de capacitate, asa ca, de unde nu-i , nici Dumnezeu nu cere.
sa nu mai lungesc vorba, chiar daca nu sunt avuta, donez cu drag pentru acest proiect. Voi mediatiza articolul dv. pe FB, pe blogul meu si in emisiunile postului  Radio3P, un post de  radio infiintat pentru prietenii Bocancului Literar si PpP, (Pariului pe Prietenie).
Sunt curioasa daca oamenii vor da curs acestui comunicat. Incercam. Se poate sa ne dati mai multe detalii pentru a persuada si a-i determina sa participe cu putin din ,,avutia lor'' pentru un proiect bine gandit?
aveti un cont in care sa viram banii? cum trebuie sa procedam?
Sa dea Domnul sa reusiti!
viva fanteziile traite!
ave


Prin acest comentariu s-au acordat 8 punct(e) textului.
de la Dan Simion
pe 01/Aug/2012 10:42

Multumesc Claudia! Se pare ca ne-au ramas putini prieteni, aici pe Bocanc. Sunt incantat ca ne faci promovare si la primul spectacol vei avea o invitatie de la mine.
Iata si contul in care se pot depune banii:  RO17FNNB005202688416RO01, deschis la Credit Europe Bank (Romania) SA

Cu mult drag
Dan


amintiri despre Pariu pe Prietenie (cronică eveniment)


joi, 2 august 2012

greşeli frecvente întâlnite în textele literare pe site-urile de profil (3)

sursă de informaţii -  cărţile şi autorii din imagine- uneori site-ul ,,diacritica''. 

O greşeală frecventă de exprimare este acordul articolului demonstrativ care însoţeşte adverbul. Concret, se spune şi se scrie corect “vedeta cel mai frumos (bine) îmbrăcată” si nu “vedeta cea mai frumos (bine)  îmbrăcată”. În situaţia de faţă, din punct de vedere gramatical, construcţia - “cel mai frumos (bine)” - are valoare de adverb si nu de adjectiv, prin urmare nu se acorda cu substantivul.

Dacă schimbăm topica (ordinea cuvintelor în frază), adică spunem “vedeta îmbrăcată cel mai frumos”, ne dăm seama. Exemple similare: “Urziceni, cel mai bine cotată urbe, la nivel de judet” (urbea cotată cel mai bine) şi nu “cea mai bine cotată ...”.
Se face acordul doar în situaţia în care articolul demonstrativ însoţeşte un adjectiv. Exemplu: “Baia Mare, cea mai frumoasă urbe din judeţ…” sau “vedeta cea mai stilată…”.


O altă situaţie neplăcută, întâlnită în textele literare, precum şi în ziare, o reprezintă folosirea articolului posesiv genitival.

Regula e simplă: acordul se face încrucişat. După cum rezultă de mai jos:
Mama al cărei băiat     al – de la băiat          cărei – de la mama
Mama ai cărei băieţi    ai – de la băieţi         cărei – de la mama
Mama a cărei fată      a – de la fată             cărei – de la mama
Mama ale cărei fete     ale – de la fete          cărei – de la mama

Tatăl al cărui băiat       al – de la băiat          cărui – de la tatăl
Tatăl a cărui fată       a – de la fată             cărui – de la tatăl
Tatăl ai cărui băieţi   ai – de la băieţi         cărui – de la tatăl
Tatăl ale cărui fete    ale – de la fete          cărui – de la tatăl

Fetele al căror tată      al – de la tată            căror – de la fetele
Fetele a căror mamă    a – de la mamă         căror – de la fetele
Fetele ai căror taţi     ai – de la taţi             căror – de la fetele
Fetele ale căror mame   ale – de la mame      căror – de la fetele

Băieţii al căror tată    al – de la tată            căror – de la băieţii
Băieţii a căror mamă    a – de la mamă         căror – de la băieţii
Băieţii ai căror taţi     ai – de la taţi             căror – de la băieţii
Băieţii ale căror mame    ale – de la mame      căror – de la băieţii

a şti, a fi, a voi ... ortografie corectă (2)



REGULI GRAMATICALE, ORTOGRAFIE

Regula zilei: şti sau ştii, să şti sau să ştii, fi sau fii, să fi sau să nu  fii

Am întâlnit ades pe site-urile literare discuţii aprinse cu privire la ortografierea corectă a verbelor de conjugarea a-IV-a.

Am reţinut din ,,Gramatica Limbii Române’’- autor Ştefania Popescu :

Verbul a şti


A şti are doi i doar la persoana a II-a sg., indicativ prezent şi conjunctiv prezent, forma afirmativă şi forma negativă.

Indicativ prezent : (tu) ştii, (tu) nu ştii
Conjunctiv prezent : (tu) să ştii, (tu) să nu ştii
Viitorul format de la conjunctivul prezent : (tu) o să ştii, (tu) nu o să ştii

În conjugarea verbului a şti doi i apar numai la persoana a II-a singular (tu), la indicativ prezent (tu ştii, tu nu ştii),  la conjunctiv prezent (tu să ştii, tu să nu ştii,
deci: forma afirmativă şi forma negativă a verbului a şti (tu nu ştii, tu să nu ştii).

Infinitivul, viitorul, condiţionalul se scriu cu un singur i, indiferent de persoană (acolo unde-i vorba despre persoană –  la infinitiv nu există).


 A fi
Indicativ prezent: tu eşti, tu nu eşti
Indicativ imperfect: tu erai, tu nu erai
Indicativ viitor: tu vei fi, tu nu vei fi (fi, cu un singur i, în ambele cazuri, că e forma de infinitiv – a fi)
Indicativ perfect compus: tu ai fost, tu nu ai fost
Condiţional prezent: tu ai fi, tu nu ai fi (fi, cu un singur i, ca şi la viitor)
Condiţional perfect: tu ai fi fost, tu nu ai fi fost (fi, cu un singur i, că vine de la infinitivul a fi)
Conjunctiv prezent: tu să fii (cuminte), tu să nu fii (cuminte); (fii, cu doi i: un i din radical (fi-), al doilea i din terminaţie; să fiu, să fii, să fie, să fim, să fiţi, să fie)
Conjunctiv perfect: tu să fi fost (cuminte), tu să nu fi fost (cuminte); (fi, cu un singur i, ca la condiţional perfect, pentru că e forma de infinitiv: a fi)
Prezumitv: eu oi fi, tu oi fi, el o fi, noi om fi, voi oţi fi, ei or fi (fi, cu un singur i, peste tot, că tot de la infinitivul a fi vine).

 A voi

În DOOM 2005 nu apare verbul a vroi. Apar însă a voi şi a vrea.
DEX online listează şi a vroi, indicat ca sinonim pentru a vrea, şi menţionează ca sursă DEX din 1998.
Aş zice că până la ediţia viitoare a DOOM-ului (în care nu-i exclus să-l vedem şi pe a vroi, cu imperfectul vroiam) să ne limităm la a voi şi a vrea, cu imperfectul voiam (fără -r-) şi vream.

Să recapitulăm

Singurul mod care are formă diferită la negativ e imperativul, şi asta doar datorită faptului că forma afirmativă pleacă, în general, de la persoana a III-a sg. a indicativului prezent, iar forma negativă pleacă de la infinitiv.


Câteva excepţii:
Fii! (de la conjunctivul tu să fii)
Nu fi! (de la infinitivul a fi)

Doar în acest caz, doar la imperativ, verbul a fi pierde un i la forma negativă (asta doar pentru că conjunctivul, care dă forma afirmativă, are doi i la persoana a II-a sg. - eu să fiu, tu să fii, el să fie cuminte), în timp ce infinitivul, care dă forma negativă, are un singur i (a fi).
În rest, forma negativă se deosebeşte de forma afirmativă numai prin faptul că are în plus un nu.

vineri, 27 iulie 2012

Pâş, pâş, în Bucureşti pe furiş! Lansare de carte la Biblioteca B. P. Haşdeu - ,,Zâmbete…ALTFEL’’- autor Marian Ioan



Miercuri, 25 iulie 2012, la Biblioteca Matropolitană Bucureşti, filiala Bogdan Petriceicu Haşdeu, a avut loc lansarea cărţii ,,Zâmbete... ALTFEL’’, autor Marian Ioan.
Scriitorul  mi-a fost recomandat de prietenul Vasile Dumitru, un consumator înrăit de literatură care serveşte zilnic pagini de poezie sau proză, urmand sa scrie despre ele pe propriul blog.
Să revenim. Spuneam că mi-am luat inima-n dinţi, pentru că în piept nu mai avea loc din cauza caniculei şi am pornit grăbită spre locul cu pricina, unde avea loc lansarea. ,,Căldură mare mon cher, caldură mare!’’, cum bine spunea conu’ Iancu. Am luat un taxi,  pentru a ajunge la timp. Ei aş, ţi-ai găsit! Omul de la volan era atât de concentrat în dialogul cu ,,naşu’,, încât m-a plimbat prin Bucureşti cam 30 de minute. Fierbeam în suc propriu… dar cum aflam  eu altminteri preţurile unei nunţi? Nu ştiam de ce nu dorm liniştită noaptea. Am aflat preţul la florile de pus în piept nuntaşilor, preţul buchetului de mireasă, auzi lume, 120 de lei, am aflat taxa ,,pahonţului de popă, care l-a întrebat pe naş dacă ştie cine a fost Eminescu, adică nenea de pe bancnota de 200 de lei’’ şi lista ar putea continua. Am ajuns la adresă. Profit de faptul că dialogul dintre naş şi fin  încă nu se terminase, scot un Grigorescu, îl arunc pe banchetă şi-i spun cu tupeu şoferului: pe Enescu îl iei de la naşu’ că m-ai plimbat tot Bucureştiul şi am întârziat. Ave Gogule! Am trântit uşa şi am intrat în primul bloc, strecurându-mă pe lângă un locatar care tocmai se retrăgea spre casă. Priveam la Gogu amuzată cum dădea mărunţel din buze, căutând o intrare. A renunţat neaşteptat de uşor, pornind în  trombă. Eram pregătită să mă joc puţin cu el. N-a fost să fie.  Trebuia să mă mulţumesc doar cu ideea că i-am stricat ziua.
Am ajuns la Biblioteca B.P. Haşdeu. Acolo - multă lume- atmosferă plăcută, relaxantă, toţi participanţii aveau zâmbetul pe buze.
A luat cuvântul domnul Ananie Gagniuc care a prezentat lucrarea, cum a făcut şi în prefaţa acesteia.  ,,…l-am îndemnat să scoată această carte … pentru că are un alt stil de a scrie umor. E …altfel! …E sincer până la cruzime… În scrierile sale,  Ioan Marian îşi pune cenuşă în cap, după ce ne dă foc… uneori e ironic, până la cruzime, alteori e răutăcios, dar pe bună dreptate…’’.   
Poetul Liviu Zanfirescu a cuvîntat pe acelaşi ton prietenesc şi haios, vorbind despre omul şi scriitorul Marian Ioan.
Alte voci, cunoscătoare a scrierilor aceluiaş autor, au persuadat publicul vorbind despre ironia, sarcasmul şi francheţea regăsite în operelor acestuia. Un personaj care spune lucrurilor pe nume, aşa cum îi stă bine românului cu o coloană vertebrală dreaptă.
Ultimul cuvânt l-a avut autorul care a adus în discuţie relaţia dumnealui cu cititorii. Spunea că are obiceiul să li se adreseze cu ,,fata moşului’’, apelativ care s-a potrivit tuturor, cu mici excepţii: unul dintre admiratorii săi  fiind un tânăr de 17 ani iar cel de-al doilea, o doamnă mai în vârstă decât dânsul care s-a simţit flatată de sintagma ,,fata moşului’’. A vorbit despre rolul site-urilor unde a găsit oameni minunaţi, mulţi dintre ei aflându-se în acel moment la eveniment, a mulţumit doamnei Lăcrămioara, care a făcut posibilă organizarea acelei lansări, punându-i la dispoziţie spaţiul Bibliotecii B.P. Haşdeu, domnului Ananie Gagniuc, omul care a insistat să publice cartea, fiind încântat de textele citite  pe blogul scriitorului, a mulţumit tuturor participanţilor la eveniment, invitându-i să servească, la final, un quelque chose,  apoi a încheiat cu lecturarea unui fragment din cartea proaspăt lansată- ,,Zâmbete…ALTFEL’’.
 Nu am să citez acel fragment, pentru că îl găsiţi pe site-ul dumnealui, ci am să vă delectez cu  un altul, din cartea proaspăt ieşită de sub tipare,  care m-a amuzat, chiar dacă în final zâmbetul meu s-a trasformat în rictus, căci am realizat cu regret că,  în spatele umorului, se ascunde realitatea urâtă a unei naţii cu multe, foarte multe lipsuri. Fragmentul ales nu este aleatoriu, dimpotrivă, el  întăreşte ideea, crezul  că în România au rămas doar hoţii şi fraierii care aşteaptă minuni, fără să facă nimic pentru o viaţă decentă, cei care speră, deşi, pentru mine, speranţa e motivul neplauzibil al oamenilor slabi care nu sunt capabili să ia taurul de coarne. Fragmentul ales face parte din lectura ,,PARCĂ AR MAI FI, TOTUŞI, CINEVA  P-ACILEA!’’, o lectură care ironizează, precum scrierile caralegiene, aspecte ale societăţii contemporane legate de anumite tipuri umane, clase sociale, care evidenţiază contrastul dintre aparenţă şi esenţă,  dintre pretenţii şi realitate. Aşadar… au rămas ,,p-acilea’’: zugravul, baba urbană (,,Spre deosebire de sora ei de la sat, baba urbană a văzut multe şi ştie tot.  Îşi urăşte, în ordine, nora, vecina, vecinul, administratorul, cartierul, oraşul… Baba urbană bănuieşte că totul în jurul ei e facut s-o fure: administraţia blocului, compania de gaze… La noi lipsesc cu desăvârşire babele din America, alea care se duc voluntare la ONG-uri, sau alea din Franţa, care merg la mitinguri când nu citesc literatură de stânga. Babele noastre doar votează,mănîncă mult, bîrfesc pe toată lumea şi circulă gratis cu RATB.’’), şoferul manelist, inginerul, bogatul cu Mercedes care ,,suferă că nu are Bugatti’’, băiatul de club, politicianul tânăr ,,…şmecherul care se crede mai tare decât băiatul de cartier, decât bogatul şi şoferul manelist la un loc… este cel care o pupă -n bot pe baba urbană în campania electorală, îl cheamă la miting pe şoferul manelist…’’. Încheierea ,,poveştii’’ primite pe net concluzionează amar: ,,Uitaţi-vă la ei şi încercaţi apoi să vă închipuiţi că, din marfa asta, trebuie să facem o naţiune.’’
Cu regret trebuie să recunosc că mare dreptate a avut  acela care spunea că  ,,România este o ţară frumoasă, păcat că este locuită’’. 
















Felicitări autorului!
happy end

marți, 24 iulie 2012

teoria vorbirii (1)





În ultima vreme am asistat la tot soiul de discuţii controversate, mai mult sau mai puţin avizate, în ceea ce priveşte respectarea şi folosirea corectă a semnelor de punctuaţie, precum şi respectarea, folosirea corectă a regulilor privind fonetica, morfologia, sintaxa, aspecte ale limbii române contemporane(cuvinte folosite greşit în comunicare; substantive cu două forme de plural; folosirea greşită a unor neologisme recente; pleonasme; dezacorduri; greşeli în folosirea unor forme gramaticale; greşeli în accentuarea cuvintelor).  Pentru o mai bună înţelegere a acestora, pentru că eu însămi m-am confruntat şi mă confrunt cu situaţii care mi-au creat probleme în acest sens, am decis să mă aventurez pe drumul încâlcit al studierii normelor ortografice, ortoepice, gramaticale şi de punctuaţie ale limbii române, în vederea cunoaşterii şi aplicării normelor pentru a  emite lectorului, corect şi limpede,  mesajul literar.  Documentaţia care va sta la baza aestor studii este următoarea: Gramatica limbii române pentru admiterea în licee, examenul de bacalaureat şi admiterea în facultăţile de Drept, Academia de poliţie, Filologie, Jurnalistică, Filosofie, Sociologie etc.-autori: Silvestru Boatcă, Marcel Crihană, Mircea Mardare (Editura Carte Şcolii); Gramatica practică a limbii române- autor Ştefania Popescu (Editura Tedit FZH); Limba Română/ o gramatică sintetică- autori Adrian şi Georgeta Costache(Editura Art); Îndreptar ortografic, ortoepic, morfologic şi de punctuaţie al limbii române/ ediţia a- III-a, autor - Gh. Constantinescu-Dobridor (Editura Lucman).   


I. Punctuaţia

Ştiaţi că...?

virgula se pune(în cadrul propoziţiei) :
-  între două sau mai multe părţi de propoziţie de acelaşi fel(nelegate prin conjuncţiile şi , sau), aflate în raport de coordonare prin juxtapunere;
Atenţie! Virgula se pune între părţi de propoziţie de acelaşi fel precedate de adverbul de mod ,,şi’’.
Ex: ,,În adâncu-i se pătrunde/ Şi de lună(,)şi de soare(,)/Şi de paseri călătoare...’’.
A nu se confunda conjuncţia copulativă ,,şi’’ cu adverbul de mod ,,şi’’.
Deci: virgula NU se pune înainte şi după conjuncţia ,,şi’’.
 -  între părţile de propoziţie coordonate prin joncţiune copulativă sau disjunctivă, când conjuncţia se repetă sau când legătura se face prin locuţiuni conjuncţionale în corelativ: Nu stă nici în casă, nici afară. Era nu numai indiscretă, dar şi obraznică;
 -  virgula desparte atributele izolate şi apoziţiile de restul propoziţiei: Acel adolescent(,) Ionuţ(,) inteligent şi haios, a intrat la jurnalism;
 -  virgula desparte complementele antepuse verbului: Lui i-am dat bani, celuilat, încă nu;
 -  desparte adverbele de negaţie sau de afirmaţie atunci când sunt echivalente cu o propoziţie: Da, ai dreptate. Nu, nu mă duc;
 -  virgula izolează de restul propoziţiei cuvintele în vocativ: Să nu te superi, omule, pentru asta!;
 -  izolează cuvintele incidente de restul propoziţiei: Ar fi vrut, desigur, să plece;
     -  virgula desparte o interjecţie de restul propoziţiei: Ei, ce părerea ai?
     -  inainte de o conjunctie adversativa ( dar, iar, ci )
    -  inaintea unei conjunctii conclusive: (asadar, asa ca )
Când sunt urmate de un vocativ sau un imperativ, interjecţiile nu se desprat prin virgulă: Măi omule, fii mai atent! Ia pleacă de aici!

Virgula în frază
-           virgula se pune între două sau mai multe propoziţii de acelaşi fel, aflate în raport de coordonare prin juxtapunere: Nu ştiu/ când a plecat, /unde a plecat/ şi când se întoarce.;
-          atributiva izolată se desparte prin virgulă de restul frazei: Regulile de bază,/ de care am mai amintit,/ nu se mai aplică;
-          completivele directe şi indirecte se despart de obicei prin virgulă când stau înaintea regentei(propoziţiei conducătoare): Ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face.;
-          subordonata concesivă se desparte totdeauna prin virgulă de regenta ei: A plecat devreme, deşi nu era cazul.;
-          Subordonata consecutivă se desparte prin virgulă de regenta ei, cu excepţia situaţiei când este introdusă prin ,,de’’ şi urmează imediat după verbul regent: Minte de îngheaţă apele.;
-          Circumstanţialele deloc, de timp, de cauză, de scop şi condiţionalele se despart de obicei prin virgulă când se află înaintea regentei.

Unde nu se foloseşte virgula?
- inaintea pronumelui relativ “care”, atunci cand acesta este folosit pentru a oferi o informatie relevanta: Elevii care nu poarta uniforma nu vor fi primiti in scoala.
- inaintea unei conjunctii copulative: Nu am mancat si nici nu am baut nimic toata ziua
- nu se despart prin virgula subiectul si predicatul
- nu se despart predicatul si complementul direct sau indirect
Share |