Mă număr printre cei
privilegiaţi care trăiesc înconjuraţi de verdeaţă, în Bucureştiul îngropat în betoane
care se transformă vara în iad, unde aerul este irespirabil. Am norocul să
locuiesc in cartierul Tei, un cartier care-şi merită numele din plin. Este o
feerie să adulmeci mireasma florilor de tei, atunci când aceştia înfloresc.
Parcurile care înconjoară cartierul,
reprezintă refugiul celor care locuiesc aici.
Vă voi prezenta astăzi Parcul Circului, construit în
anul 1961, pe o suprafaţă de 26 de hectare. Atât pe vremea când eram copilă,
cât şi după, parcul a constituit un punct de atracţie, datorită Circului de
Stat, aflat în incintă, chiar pe aleea principală. Mi-amintesc cu plăcere de bucuria
manifestată atunci, când părinţii mei ne duceau la spectacol. Ajungeam
întotdeauna mai devreme, astfel încât aveam timp să ne distrăm la maşinuţe, să devenim lipicioase în jurul gurii
de la vata pe băţ, să stresăm leagănele
şi să ne cocoţăm în toţi copacii pitici.
Parcul Circului a fost şi va rămâne pentru mine o lume frumoasă, o lume a celor mici, fără griji, o lume a poveştilor, o
lume misterioasă.
Iarna pârtiile purtau numele personajelor din desene animate.
Cea mai lungă era pârtia Scooby Doo. Iată cum am descris iarna copilăriei mele, amintire legată şi de
Parcul Circului:
de atunci (1)
(doar merele miros a scorţişoară)
când iernile-şi lăsau greu bătrâneţile peste oraş
luam săniile şi alergam spre derdeluş în parcul circului
pârtiile purtau nume date de noi
Miki Mouse, Donald, Pluto, Tom şi Jerry
îmi plăcea Scooby Doo
era cea mai abruptă
zburam în ţara zăpezilor
acolo unde toţi oamenii poartă fular căciulă şi
nasul roşu
acolo unde miroase a ger şi neaua are gust de vată pe băţ
pârtieeeeeeee!strigam zburând
iar sufletul parcă-mi ieşea pe gură abur
de atunci
săgeata/ sania mea/ stă ascunsă în zăpezile timpului
bună dimineaţa la moş ajun
ne daţi sau nu ne dati
oamenii zâmbeau şi ne dăruiau
bănuţi portocale nuci şi mere
multe mere
de atunci
ei nu mai zâmbesc iar uşile rămân închise şi triste
din mere mama făcea plăcintă
mirosea a scorţişoară şi brad
el era bucuria noastră
păstram poleiala ciocolatelor
din care făceam ghirlande şi îmbrăcam nuci
pe care măria sa bradul le primea cu braţele deschise
era prietenul meu
seara îmi spunea poveşti despre ţara moşului
unde bomboanele creşteau în pomi şi ciocolatele pe câmpuri
eheee!
de atunci bradul nu-mi mai vorbeşte...
globurile strălucesc precum gheaţa pe geamuri
de atunci
doar merele miros a scorţişoară
Cum arată astăzi
Parcul Circului? Oază de lumină, un
colţişor de rai, unde oamenii respiră pace şi linişte. Aleile curate sunt străjuite
de copaci care umbresc totul în jur.
Oamenii îşi petrec
timpul fie citind, fie supraveghindu-şi nepoţii sau copiii.
Există locuri special amenajate pentru cei
mici, în care descoperi topogane, leagăne, scări mari şi mici pe care ei urcă şi coboară, totul e viu
colorat, tentant pentru joacă. Tot în
acest loc am descoperit două fiinţe frumoase, admirate de micuţi. Doi ponei,
unul de culoarea ciocolatei, Mircea, cel de-al doilea de culoarea cafelei cu
lapte. Poneii înhămaţi la o mini caleaşcă vopsită în două culori, roşu şi alb,
erau plimbaţi, contra cost, pe aleile
principale ale parcului.
Lângă locul de
joacă, se află un alt spaţiu unde oamenii joacă ping-pong, fac gimnastică la aparatele
speciale, se bucură de condiţiile aflate în acel loc.
O altă atracţie
este menajeria circului. Acolo, îngrijitorii de animale, sunt în continuă
mişcare. Hrănesc vietăţile care fac spectacolulşi curăţă cuştile acestora. Din
păcate n-am putut pătrunde mai adânc în acel loc îngrădit. M-am mulţumit să
fotografiez pe furiş, cămilele cu două cocoaşe.
Parcul Circului
este renumit pentru statuetele sculptate
de artistul plastic C. Teodorescu, sculpturi realizate din trunchiul copacilor
uscaţi.
Lacul reprezintă atracţia de vârf a parcului. Este o imagine de
vis pătura de nuferi albi şi roz ce acoperă apa.
În spatele unei
salcii bătrâne am descoperit cu surpriza un cârd de raţe sălbatice care s-au
ascuns de privirea mea imediat.
Oameni de toate
vârstele se plimbă, admiră covoarele de flori multicolore, hrănesc porumbeii,
se odihnesc citind, fac yoghin şi gimnastică de întreţinere.
Toate frumuseţile
acestui parc sunt întreşinute de oamenii care muncesc permanent, pe frig sau
caniculă, când alţii se relaxeaza.
Chapeau, oameni ocrotitori
ai florilor!
Dacă treceţi prin
Bucureşti , nu ocoliţi un petic de rai, Parcul Circului!
