Toamnă, Bucureşti, Club A, din nou o
întâlnire cu poezia – lansare de carte- ,,Cîntece pentru Jusa'',
autor Leonard Ancuţa.
Am avut plăcerea să descopăr un
eveniment prin care mai multe edituri puneau în vânzare cărţi, la
un preţ acceptabil, pentru iubitorii de literatură.
Într-un decor de toamnă târzie, pe o
scenă improvizată a Clubului A, volume de poezie, rătăcite
printre frunze eliberate de un noiembrie rece, aşteptau să fie
răsfoite de cei care ştiu să primească cuvintele spirit, ca pe
propriul zbor dincolo de sine.
Leonard Ancuţa deschide evenimentul
prezentând succint tematica volumului său - ,,Cântece pentru
Jusa'' - apoi recită câteva poeme.
,,... are un talent de a merge cât mai
jos cu tonalităţile poemelor lui şi are un obicei de a-şi încheia
textele astfel încât să distrugă o stare creată sau să o
accentueze până la insuportabil ... este preocupat şi de o zonă
delicată, amintesc aici poemul care face referinţă la Geo Bogza -
,,21 de secunde într-un Mizil ascuns'', spune Răzvan Ţupa, primul
invitat al serii. Vorbeşte apoi despre succesul ,,pe care nu l-a mai
văzut la nimeni'' decât la Leonard Ancuţa, amintind despre ,,o
zonă de cititori care apare acum, cititorii adolescenţi...
pasionaţi de poezie''. Ne povesteşte despre tabăra de creaţie
,,Licart'', de la Poiana Braşov, unde a întâlnit mulţi
adolescenţi talentaţi. Întrebaţi care a fost ultima carte citită
de ei, câţiva au amintit numele lui Leonard Ancuţa. Răzvan Ţupa
dă cititre câtorva versuri din poezia ,,ultima beţie cu Ardra'',
versuri îndrăzneţe care provoacă o anumită stare prin prezenţa
exitus, invizibilă, transmiţând euforia dintre două lumi, un
abandon de sine - ,,mă tai de-alungul ca să nu-mi pară rău de
viaţa mea/ mă tai ...''.
Paul Vinicius, cel de-al doilea
invitat, a vorbit despre noul volum de versuri al lui Leonar Ancuţa
,,Cântece pentru Jusa'', volum apărut la editura Charmides.
,,...sunt tot felul de autori care nu au înţeles un lucru: n-ar
trebui să scrie decât cei care au ce spune...el are ce spune, e o
carte trăită''. Lecturează poemele - ,,curvo'' şi ,,la mimi'',
poeme care reflectă realitatea grobiană în care înotăm, poeme
care devoalează libertinismul limbajului liric de secol XXII,
folosit cu nonşalanţă în poeme, şocând cititorii, obişnuiţi
să întâlnească în poezia ancuţiană mesaje puternice, imagini
impresionante, stări provocatoare de emoţii şi trăiri fără
precedent.
Urmează momentul muzical al serii
oferit de Ştefan Mardale.
În încheiere Leonard Ancuţa a
invitat pe scenă persoane care doresc să spună ceva despre
creaţiile lui. Nu m-am putut abţine şi am încercat, succint, să
spun câteva cuvinte despre calitatea scrierilor sale, fiind reţinută
faţă de poeziile la care făceam referire mai sus. Am amintit şi
despre lansările organizate de el, în urmă cu un an, lansări
făcute într-o atmosferă specială, un specatcol remarcabil în
care muzica şi pictura s-au îmbinat cu arta cuvântului frumos,
poezia. Am lecturat două dintre creaţiile care mi-au atras atenţia
- ,,o strălucire te preface-n cenuşă'' şi ,,un cui în care poţi
atîrna toate tablourile''.
Versuri precum,,...lipiţi de corpul
tău sînii ca doi porumbei decapitaţi/ din care viaţă şi moarte
sau ceva mai importante ca ele/ se scurge în priviri / şi mi-e
teamă Jusa./ aş vrea să lovesc în tine, să mă lovesc în
interiorul tău de organe/ la fel ca inima incapabilă de cuvinte. să
fiu o rană pe care-o vindeci/ când te pătrund să pot spune:
corpul tău/ se pregăteşte
ca un cimitir de înviere/
şi am nevoie să mă ascund. am în palme şolduri cărnoase
şi le izbesc...'' asemenea versuri, spuneam, au
trecut dincolo de graniţa ficţiunii, dând
senzaţia cititorului că lumea transparentă dintre coperte, îşi
are rădăcinile în propriul ego, nedescoperit încă până la
versul ancuţian. Poezia lui Leonard Ancuţa este neslugarnică, cu
o personalitate puternică, are forţa şi supleţea vieţii,
întoarsă pe toate feţele, astfel încât cititorul se detaşează
de sine, pentru moment, îmbrăcând haina ,,diatezei învinsului''
neînvins, căci, aşa cum spunea Ion Caraion ,,poezia nu poate fi
învinsă...nu se cumpără şi nu se vinde'', poezia se trăieşte.
Dacă nu simţi acest lucru, versul acela este mort. Leonard Ancuţa
persiflează moartea dăruind viaţă prin poezia sa.
