Îngerii din Moscopole. Exilul - autor Catia Maxim - cronică eveniment

,,… fără a fi o specialistă în istorie, mi-am dorit să aduc în atenţia  cititorului de limbă aromână şi a celui de limbă română câteva întâmplări şi evenimente ce-au răscolit  Balcanii în perioade mai mult sau mai puţin îndepărtate. Ele încă fac să sângereze  şi astăzi  răni nevindecate. ‘’ (Catia Maxim) 

Joi, 28 martie 2013, la Garlic Pub, Bucureşti,  a avut loc lansarea romanului ,,Îngerii din Moscopole. Exilul’’, autor  Catia Maxim, Editura Tracus Arte.

Au luat cuvântul  domnul  Ioan Cristescu,  editorul  Tracus Art, Cornelia Maria Savu, poet,  jurnalist, critic,  Aurica Piha, membră a  Societăţii Culturale Aromâne. 

Domnul Ioan Cristescu deschide  evenimentul afirmând despre  romanul ,,Îngerii din Moscopole. Exilul’’: ,,Am ales să public cartea Catiei Maxim din două motive: în primul rând pentru că avem nevoie de roman istoric ... care înseamnă  documentare, pasiune pentru subiect,  înseamnă cunoaşterea istoriei foarte bine, ... etnologie,  folclor,  mentalitate;  în al doilea rând, Catia Maxim este un autor consacrat şi mi-a dovedit,  încă de la primul roman pe care l-am pubicat- ,,Între timpuri’’ – până la primul volum - ,,Îngerii din Moscopole’’ - că stăpâneşte arta prozei ... o proză foarte bine documentată şi foarte bine condusă...’’.  În continuare subliniază faptul că cel mai important lucru al unei naţii este să aibă onoare, iar  Catia Maxim a surprins foarte bine această tipologie a onoarei   aromânilor.

Doamna Cornelia Maria Savu  vorbeşte despre romanul istoric revenit în actualitate şi subliniază faptul că, deşi nu  este istoric, Catia Maxim reuşeşte, printr-o documentaţie bine pusă la punct,  să aducă prin  cartea sa  istoria unei colectivităţi, a unor oameni care trebuie să-şi dovedească trecutul,  să-şi dovedească faptul că există.  Mai aminteşte despre distrugerea  oraşului Moscopole şi  exilul oamenilor de acolo,  spunând că faptele  relatate în cele două romane,  reprezintă o  foarte bună priză la istorie la document. ,, ... Catia Maxim încearcă să fie prozatorul, autorul obiectiv,  care să nu ocolească momente spinoase ale istoriei neclarificată până astăzi, în totalitate, chiar de specialişti ...se remarcă  ideile nobile, acelea de păstrare a identităţii, de a fonda o asociaţie care să vorbească lumii despre tragedia de la Moscopole păstrând  vie istoria armânilor  în lume ... cartea Catiei Maxim este  un roman cu deschidere , un roman cu final deschis, cum ar zice Umberto Eco,  este o lectură plăcută,  a cărei continuare o aştept  cu  foarte mare interes’’.  Cornelia Maria Savu încheie prin a felicita autoarea  pentru reuşita  romanului.

Aflăm de la doamna Aurica Piha, jurnalist  şi membru al Societăţii Culturale Aromâne,  că - ,,Îngerii din Moscopole. Exilul’’ - este o continuare a cărţii lansate în urmă cu un an,  un sacrificiu, o poveste de dragoste despre doi tineri care mor pentru vatra lor. Dumneaei  aminteşte despre  semnificaţia ,,Cârligului Latinesc ’’ aflat pe coperta romanului, creaţie aparţinând artistului aromân, sculptorul  Mihai Tugearu.  Ne vorbeşte despre armânii din Moscopole, oraş  spulberat de ienicerii lui Ali Pasha care  şi-au păstrat tradiţia, obiceiurile,  muzica, anumite expresii, etnografie,  port,  tot ce ţine   de rădăcinile unui popor puternic  ce  renaştere prin însăşi istoria sa, un popor care din cauza războaielor balcanice s-a risipit în patru state : Serbia, Grecia, Bulgaria şi Albania.  

Catia Maxim citeşte un fragment din romanul său, după care mulţumeşte tuturor celor  de la Societatea Culturală  Aromână care au ajutat-o cu documente, cărţi şi alte materiale necesare în realizarea romanului .

Am ascultat cu plăcere cântecele interpretate de un ansamblu  armânesc, melodii  specifice comunităţii depre care tocmai am aflat câteva lucruri frumoase.  Abia aştept să citesc romanul,  pentru a descoperi mistere  despre tradiţia şi istoria acestor  oameni paşnici şi frumoşi,  alături de care convieţuiesc de când mă ştiu.

Catiei Maxim îi doresc  inspiraţie şi pentru  noul roman, cititori mulţi! 

 

O carte, odată scrisă,

Nu produce imunitate la scris.

Te vei îmbolnăvi de microbul

Cărţii următoare.

Şi tot aşa...

Ca o veşnică stare de gripă,

Cu un milion de rădăcini

De microbi.

(Marin Sorescu - Bolnavi de carte)

Bine punctat ...escule!

Costel Macovei din seria ,,Casa bunicilor'' - fumul

COSTEL MACOVEI - casa bunicilor - astazi fumul - voce C&M

Din casa bunicilor      de Costel Macovei 

 ...astăzi fumul

în nopţile zgribulite, Buna descânta cenuşarul

după care sufla spulberând părerile de rău rătăcite

apoi se apuca să construiască tronul cel mic

învelit ca o arcadă de sala tronului

şi uite aşa, pleca ea de la aşchii şi ţincuşe

proptind cerul cenuşii cu un butuc trainic şi curajos

culcuşea între trepte trupul uscat iască

umbrit de o boare de ulei

şi cu paşi socotiţi şi tremuraţi

strămuta lumina din candelă către tronul de domnie

la-nceput lumina se prefăcea că leşină

iar Buna îi făcea vânt uşurel, aşa ca de alint

până ce Domniţa deschidea ochii jucăuş

şi începea să sară alergând de colo colo

atunci Buna mă îndemna s-o-ncerc

suflându-i ghicitori la ureche

şi eu o-ntrebam şi ea-mi răspundea-îmbujorată

săltându-se să-mi sărute vârful genelor

atunci Buna închidea uşa iar fumul scăpat din lanţ

dădea ocol până nimerea hornul şi o lua pieptiş, strecurat, până sus

de unde îşi dădea drumul în hăul întunecat

trăgând toată lumea după el

până în preajma moşului cel lipicios

şi la gene pofticios.

eu alunec, adulmecând fuior de tămâie, străbat calea visului

până hăt, dincolo de marginea cerului

de unde, zicea Buna, începe împărăţia lui Dumnezeu

şi pentru că-i plăcea şi lui mirosul de cetină şi lemn curat la suflet

(Buna spunea că El nu suferă minciunile şi d-aia nu strica fumul cu arsură de ziar)

lăsa iarna porţile cerului deschise să audă lemnul prevestind naşterea şi arsura din inimă

iar în nopţile când îi mai trecea năduful, stelele se arătau fără frică fulguind a poveste

şi a jăratec trosnind şi-nvârtindu-se-n loc, făcându-şi culcuş de cenuşă

în nopţile zgribulite fumul ţese potecă de la cer la pământ

luna bate sfioasă-n geam, candela face semne

Buna se lipeşte la pământ ascunzându-se o dată, şi încă odată şi încă mult

visele se-ndemneamnă la joacă alergând fumul

destrămându-i pânzele

şi-ncurcând fuioarele...

Noi apariţii editoriale - Spirala Cunoaşterii - revista oamenilor inteligenţi

SPIRALA CUNOASTERII

A  apărut numărul 2 al Revistei Spirala Cunoaşterii, revistă cu un bogat conţinut  aparţinând tuturor   domeniilor,  începând cu relaţii internaţionale,  cultură şi încheind cu literatură.

Mă voi opri la cel din urmă segment, literatura.  Am citit poezie şi proză aparţinînd membrilor  cenaclului ,,Orfeu’’,  Biblioteca  Nicolae Iorga, Ploieşti şi al Cenaclului Literar ,,Atitudini’’, patronat de Casa de cultură I.L. Caragiale din Ploieşti. 

Silvian David, un poet tânăr, aduce prin poezia sa lejeritate în exprimare, o ironie discretă  şi noutatea unei structuri compoziţionale nemaiîntîlnite, prin realizarea  unor  versuri cu ritm sacadat, folosind  forma  fixă şi  o măsură a versului neobişnuită, de  25 de silabe, în prima strofă, ca un val puternic  după furtună, ca apoi măsura versului să se retragă pe nesimţite, la 11-12 silabe, fără a afecta muzicalitatea  lirică. Un stil inconfundabil  ce păstrează o parte a prozodiei, excepţie făcând doar măsura versurilor,  între strofe, neconstantă, care nu deranjează în lecturare.  Limbajul folosit este cel al unui scriitor cu un bagaj puternic de cunoştinţe care ştie să jongleze cuvintele, pentru a impresiona artistic, astfel încât rafinamentul intelectual, evident, să nu eclipseze limbajul colocvial,  prin care sunt exprimate câteva idei  din viaţa cotidiană.  ,,Latent, molfăitor prin definiţie,/ Cel care are grijă să mai scoată capul din sistem/ Trăieşte în versuri, în proză, nu-i pasă de  calviţie,/ Ci el se simte tânăr, şi da, e tânăr şi boem!’’. ( Cu vânt înainte)

,,Într-un oraş necunoscut ’’, autor Nicoale Costea Teleajen, este un  poem impresionant prin folosirea simbolurilor  ce marchează drumul către nefiinţă a omului,  care işi simte sfîrşitul, trecând prin filmul memoriei  viaţa cu momentele ei importante, cu oamenii apropiaţi deveniţi  în timp doar  amintire.  Sentimentul singurătăţii este receptat  ca o apăsare, ducând la împăcarea cu sine, la acceptarea sfârşitului şi retragerea în  oraşul ,,...necunoscut îi zice/ Oraş în care stau de veci/ Cei care vin de veci aice/ Ca să adoarmă-n luturi reci!’’.

Marian Dragomir îl intervievează pe scriitorul basarabean Leo Butnaru, unul dintre ambasadorii lirismului de peste Prut ,  de la care aflăm despre implicarea domniei sale în  literatura  modernă contemporană.  Domnul Leo Butnaru este membru al juriului  festivalului ,,Argothica’’, autorul volumelor ,,Avangarda rusă. Poezie’’ şi ,,100 de poeţi ai avangardei ruse ’’ publicate la Constanţa şi Iaşi,  precum şi ,,Avangardei -  jertfa Gulagului’’ care include  circa 230 de autori. ,,Fiecare poet are admiratorii şi detractorii lui, dacă eşti important trebuie să ai şi cei care aduc critici mai mult sau mai puţin constuctive.’’ încheie interviul Leo Butnaru.

Articole intereseante despre ultimele noutăţi din toate domeniile culturale aflaţi cititind ,,Spirala Cunoaşterii’’‚’’revista oamenilor inteligenţi’’. 

Apariţii editoriale - Revista Atitudini - Ploieşti

Casa de Cultură ,,I.L.Caragiale’’ a Municipiului Ploieşti, a lansat un nou număr al  Revistei  Atitudini, al cărei cofondator este domnul Ion Stratan.  Răsfoiesc revista şi găsesc  multe articole de suflet  care omagiază scritori români de valoare – Mihai Eminescu,  I.L. Caragiale,  Nichita Stănescu .

Am citit cu interes  articole  ce vizau viaţa culturală ploieşteană, interviu cu  scriitoarea Ileana Vulpescu,  realizat de Marian Dragomir. Aflăm despre autoarea  romanului - ,,Noi, doamnă doctor, când o să murim?’’- că şi-a lansat cartea în Bucureşti, în luna ianuarie, la Librăria ,,Mihai Eminescu’’.  La întrebarea lui Marian Dragomir cu privire la titlul romanului,  autoarea  răspunde  că acesta  reprezintă replica unui personaj autist care este obsedat de moarte. 

Salut iniţiativa organizatorilor Concursului Judeţean de recitări - ,, Ca un Luceafăr am trecut prin lume’’ -  ediţia I. Tineri adolescenţi,  apropiaţi de poezie,  au reuşit să câştige diverse premii.

Remarcabil mi s-a părut şi materialul semnat de  Miron Oprea , despre Dostoievski şi  surorile Krukowski,  material ce devoalează  sentimentele  profunde ale fermecătoarei  savante matematiciene,  Sonia  Krukowski , pentru  marele scriitor îndrăgostit de sora sa,  Anna. 

Am  descoperit  cu plăcere un articol semnat de Călin Derzelea, despre  Revista  Atitudini,  prezentată de  Claudia  Minela  în Club Mojo, la Pariu pe Prietenie.  Le  mulţumim,  atât  poetului Călin Derzelea cât şi Revistei  culturale Atitudini  din  Ploieşti, pentru  articolul dăruit echipei  Pariu pe Prietenie. 

Revista nu a neglijat nici domeniul  picturii şi al sculpturii. Am găsit în paginile acesteia  şi imagini ale unor tablouri semnate de artista  Florica Ionescu, membru UAP – Filiala Ploieşti - şi sculpturile artistului George Mihai Vasilescu,   Lira şi Ancora.

Las cititorii să descopere conţinutul  celorlalte   articole de interes cultural, lecturând  întreaga revistă ,,Atitudini’’,  o revistă cu o echipă  dinamică ai cărei membri iubesc  arta contemporană,  indiferent de  haina pe care aceasta o îmbracă, promovând-o   prin articole  strânse în  oglindă fermecată ,,Atitudini’’.

Felicit întreg colectivul  acestei reviste.  Cât mai mulţi cititori!

Ave, prieteni!

''... încerc să aduc în sufletele noastre puţină căldură, puţină dragoste, puţină iubire.’’ (Nicu Nicuşor), Pariu pe Prietenie - 17 martie-

Un început de primăvară blând, o seară plină de surprize tonifică spiritul pariorilor  adunaţi în Mojo Club Music, gazda evenimentelor Pariu pe Prietenie  din ultimii trei ani.

O primă surpriză a fost aceea a revenirii Cristinei Dincă, artist plastic. Pictoriţa ne spune câteva cuvinte despre tablourile sale, deschizând o nouă ediţie a evenimentului.

Ştefan Ciobanu aminteşte despre provocarea  lansată pe blogul personal, unde mai mulţi tineri talentaţi au  postat poezii,  citite de membri  echipei,  pe parcursul desfăşurării  întregului program al serii.  Le mulţumim cu această ocazie şi îi invităm să participe la provocările ce vor avea loc în următoarele săptămâni.

Primul moment muzical ne este dăruit de carismaticul Nicu Nicuşor  care a ţinut să spună câteva  cuvinte frumoase celor prezenţi :,,Bine aţi venit la Pariu, să fiţi frumoşi, sănătoşi, să vă iubiţi pentru primăvara care vine!  Cred că întâlnirea din seara aceasta o să stea  sub semnul iubirii, pentru că a debutat bine, pentru că suntem destui  şi mă bucur de acest lucru. Dragii mei, vom avea artişti importanţi în seara aceasta ... Trupa Premier,  Tic Petroşel. Până atunci, încerc să aduc în sufletele noastre puţină căldură, puţină dragoste, puţină iubire.’’  Piesa – Mă gândesc mereu  la tine (versuri şi muzică Nicu Nicuşor)-  este dedicată sărbătoriţilor acelei  seri.  Nicu Nicuşor aminteşte despre prima  sa întâlnire cu pariorii şi speră să fie invitat în luna mai, când se împlineşte un an de la prima sa apariţie la Pariu pe Prietenie.  Nicu Nicuşor,  prin modestia  caracteristică oamenilor  de calitate, frumoşi, a uitat că face parte din echipă şi că nu-i trebuie invitaţie pentru a veni acasă. Ne bucurăm să vă avem  în familia noastră numeroasă.

Remember  Vali Sterian,  un eveniment care a avut loc cu puţin timp în urmă,  a fost tema  ce a dat naştere unei piese noi, semnată Nicu Nicuşor, o melodie manifest  care spune lucrurilor pe nume, o revoltă  adusă  vieţii  şi lipsurilor ei. Refrenul  îndeamnă la speranţă, optimism : ,,Mai e o speranţă  acum pe ultimul drum, / Mai e o speranţă  dar nu pot să spun, / Mai e o speranţă  şi pentru noi, /Trăiţi-vă viaţa, n-o daţi înapoi !’’.

,,Sunt  un boem cu spiritul uscat’’ - autor Victoriţa Tudor- a fost următorul moment liric prezentat de Andreea Vraja. 

,,aş avea cea mai mare maşină şi o inimă de jeleu’’,  spune Ştefan Ciobanu citind  poezia  ,,Inimă de jeleu’’ a invitatei sale, poeta  Ana Şerbănescu, o tânără care scrie dezinvolt, aducând prin poezia sa dinamism şi  efervescenţa  tinereţii sale.  ,,Prin poezie mi-am găsit o identitate’’,  răspunde  tânăra, întrebată  fiind de Ştefan Ciobanu, ce reprezintă poezia  pentru ea. Urmează  lecturarea câtorva poeme  din creaţiile proprii : ,,deasupra mea stă pământul’’ , ’’ e ziua în care sortăm poze’’‚’’împărţit  la trei’’, ’’colecţinarul’’ etc.

,,Muzica lui este excepţională, vă spune un cunoscător,  e plină de sensibilitate,  de tact muzical şi nu în ultimul rând de compoziţie.  O să ascultaţi câteva piese minunate : ,,Altă dată’’,’’ O parte din mine’’,  ’’Ce să-ţi aduc de la Mizil, nefericito!’’... Doamnelor şi domnilor, ultimul său disc - ,,Du-mă, Doamne,  la spital!’’ – are piese de-a dreptul excepţionale’’,  încheie Nicu Nicuşor  prezentarea invitatului său,  Tic Petroşel.  

Ascultăm cu interes  muzică  ce poartă amprentă  jazz.  Mi s-a părut  de excepţie  micuţul instrument , cazu , care imită sunetul saxofonului.  Intervenţia  lui  Nicu Nicuşor  animă momentul muzical oferit  de Tic Petroşel.  Am ascultat  cu atenţie versurilre melodiilor  care mi s-au părut a fi  speciale prin ironie,  joc  de cuvinte,  în spatele cărora ni se deschide  o lume rafinată, aparent naivă, un  hedonism  debordant  rar întâlnit în folk- jazz.   Tic Petroşel ne-a recitat, cu un talent actoricesc,  din volumul de versuri  ,,Între ochii mei şi rai’’ (poeme de mare ruşine), autor  Iacob Voichiţoniu.  A fost  un moment liric surpriză, pentru că, atât interpretarea,  cât şi mesajul versurilor  au avut un aer  boem,  de bon ton,  original, calităţi pe care le apreciez  în poezie şi care au avut un impact  pătrunzător  asupra iubitorilor genului.  Am  ţinut să intru în posesia  acestui volum de versuri, expimându-mi dorinţa faţă de domnul Tic Petroşel care a fost extrem de  generos dăruindu-mi  un volum  şi albumul său ,,Du-mă, Doamne ,la  spital!’’, pentru care îi mulţumesc mult.

Ştefan Ciobanu prezintă următorul moment literar, invitându-l pe  scenă pe actorul Cătălin Găian.  Începe prin  a recita poezia ,,copilaşul rânjit’’ aparţinând tinerei  Ana Şerbănescu.  Urmează  un moment liric semnat Cătălin Găian. 

O altă surpriză a fost aceea  a provocării făcute în acea seară despre mare, provocare care a dat curs inspiraţiei  realizării unei  noi poezii, scrisă în formă fixă,  poezie  semnată  de Carmen  Toma.

Cristi Mihai(chitară bas şi nai), Alex  Cizmaru (chitară) şi Codruţ Croitoru (voce) -  Trupa Premier  -  protagonista următorului momet muzical special, a  avut de partea  sa publicul,  prin  interpretarea  unor piese rock, remarcându-se prin spirit  tonic, prezenţă scenică,  talent,  piese bine alese, cu tematică diversificată,  o linie melodică  de excepţie,  o formaţie pitbull, adică superlativul absolut al unei trupe  de succes.  Intervenţia naiului  a fost  inspirat aleasă  în anumite momente ... o combinaţie remarcabilă. ,,Ridic ochii spre cer’’ a fost una dintre piesele care  a ridicat publicul în picioare, o melodie care a vibrat prin versurile sale, dar mai ales prin   interpretarea  de excepţie  a tânărului Alex Cizmaru, chitară. Codruţ Croitoru s-a impus prin talent,  cucerind  tinerii prezenţi cu  vocea sa puternică,  o voce care se potriveşte oricărui stil muzical,  blues, rock, jazz. 

Poezia  ,,Aila cea vulcanică’’ ,  autor  Gelu Vlaşin,  a fost  citită de Mihail Setelecan din volumul de versuri ,,Aila’’, o carte scrisă ca un omagiu adus  ,,tuturor femeilor din viaţa noastră’’.

Scriitorul Liviu Drugă şi cartea sa -  ,,Ceasornicarul dansator’’ - (povestiri aberantastice) este prezentat de Ştefan Ciobanu. , , aceasta carte a furat startul, am început ca o joaca la 8 ianuarie şi am terminat-o în mai. Nu este o carte, ci un experiment.  Povestiri aberantastice – cuvântul provine din combinaţia - aberant şi  fantastice’’, ne spune autorul cărţii.  Ne-a vorbit despre un curent literar – noua ciudăţenie-  apărut în urmă cu 5 ani, al cărui iniţiator este scriitorul Marius Chivu.  ,,Cu orgasmul la gât’’ si ,,Eu mă bazez pe nuditatea dv. Domnişoară’’, reprezintă titlul celor două lecturi, proză scurtă,  citite de Liviu Drugă.

Prezenţa  celor trei scriitori, prieteni  veniţi din Ploieşti, a reprezentat următorul moment liric.  Marian Dragomir  îi invită alături de el, pentru a citi din propriile creaţii, pe Călin Derzelea şi Silvian David, redactorul  revistei  ,,Spirala Cunoaşterii’’.  Aflăm de la Marian Dragomir că toţi trei sunt membri  ai cenaclului  ,,Atitudini’’, Casa de cultură I. L. Caragiale din Ploieşti.  ,,încercare’’şi ’’ un alt poem’’ reprezintă cele două creaţii semnate de Marian Dragomir. Urmează  Silvian David cu poemele : Societate, Incantaţie,  Arteziana .  Înainte de a-l asculta pe cel de-al treilea  poet , cu ocazia zilei poeziei, aflăm  de  la  Marian Dragomir  că Nichita  Stănescu  a câştigat premiul  ,,Herder ’’pentru literatură  iar cu o parte din banii primiţi, a cumpărat foarte multe lalele negre pe care le-a aşternut în faţa casei  unde a trăit Mihai Eminescu, în Viena. ,,de la un om pentru un poet’’ a spus modest Nichita.  Călin Derzelea  încheie momentul liric ploieştean cu poeziile: ,,la numărul 13’’ şi ,,două secunde’’,  cea din urmă reprezentând un joc de cuvinte sprinţar, haios,  ,,despre două secunde ca două cireşe... pe una am numit-o Tu/ pe cealaltă EU... fără conjuncţie, altfel se transformă într-un compot lung’’.  Aplauze pentru grupul  poeţilor  ploieşteni, prieteni, pe care-i mai aşteptăm şi cu altă ocazie.

Seara a avut şi două  momente  open stage :  Raluca Neagu care ne-a recitat o poezie semnată de Bianca Dan- moartea e un graffiti scris pe inimă- unul dintre autorii care au răspuns provocării  lui Ştefan Ciobanu  şi ,, un poem aproape fabricat’’, autor Charles Bukowski , traducere Raluca Neagu, pe care o felicit şi o  îndemn să recidiveze cu asemenea acţiuni.  Cel de-al doilea moment open stage  ne-a fost dăruit de Iulia Andreea  Bolcu,  o tânără talentată a cărei voce bine legată, limpede, cu un timbru special, ne-a încântat interpretând  o piesă în limba engleză. Păcat că am fost presaţi de timp. Mi-ar fi făcut plăcere să o mai ascultăm, dar cu siguranţă se va mai ivi şi o altă ocazie.

 Nicu Nicuşor şi formaţia Premier  încheie  încă o seară reuşită, plină,   petrecută în compania  prietenilor  literaturii şi muzicii.

,,Şi-adormind în nisip

Lunecând printre aştri

Îmi apare-al tău chip

Vers cu ochii albaştri.’’

(Carmen Toma- provocarea lansată despre mare)

Ave, prieteni!

Pâş, pâş, în Bucureşti pe furiş... Lansare de carte

Pâş, pâş, în Bucureşti pe furiş...



Joi, 7 martie, ora 19:00, la restaurantul Casa Jienilor din Bucureşti, a avut loc o nouă lansare de carte, patronată de editura ,,Tritonic'',  autor - Adrian Suciu. Lume multă, scriitori precum Nora Iuga şi jurnalişti au participat la eveniment, într-o atmosferă de bon ton. Până când invitaţii s-au acomodat cu localul, au ascultat un jazz de excepţie, o combinaţie inspirată între chitară şi flaut. Domnul Bogdan Hrib, editorul cărţii, deschide evenimentul vorbind despre romanul nou apărut. Adrian Suciu lecturează câteva fragmente din cartea sa.  Lansarea se încheie cu felicitări aduse autorului şi autografe din partea acestuia.  

Ha! aşa ar suna o cronică fulger, standard, scrisă pentru o carte cuminte, daaaar pentru ,,Un roman de rahat'', e musai şi o cronică  pe măsură. Aşadar, după ce am ratat o nouă întâlnire cu tânărul meu prieten Ionuţ Petraru, pentru că am prostul obicei să întârzii, am ajuns la Casa Jienilor, singură. Cine credeţi că a coborât dintr-un taxi? Amicul Ionuţ care a dat mărunţel din buze, mototolit fiind de obiceiul meu. Lasă micule, îţi trece, trebuie să te obişnuieşti cu hiba asta feminină, altfel rişti să întâlneşti doar fete de pension, fără culoare, care sunt mai punctuale decât moartea!

Am fost întâmpinaţi la intrare de un tânăr care ne-a întrebat dacă avem rezervare. Ups! mi-am spus. Ce să-i zic ăstuia care aşteaptă răspunsul, privind într-un catalog pe care-l ţinea important în mână? Omu' avea o mare responsabilitate, pe bună dreptate, precum sfântul Petru la porţile raiului. Am venit pentru lansarea de carte, mă trezesc vorbind. Dezamăgit îmi indică o scară care ducea undeva jos. Aha, mi-am spus! Acum pricepui şmenul. Cei cu rezervările, adică barosanii cu buzunarele raniţă de bănet, erau îndrumaţi sus, în rai, care va să zică, iar cei cu buzunarele cârpite de spirit hedonic, jos în iad, gândeam, în timp ce coboram scările unde m-am intersectat cu Adrian Suciu, protagonistul acestei seri. După ce ne-am... şi anume pupăcit, am coborât într-o sală mare, decorată rustic, o sală full, prietenoasă, un iad pe care-l recomand oricărui amator de vin bun, preparate ca la mama acasă şi hrană spirituală, amanetată sufletului celui care jonglează cu vorbe.
După un schimb de replici ,,delicat'' cu prietenii, interzis minorilor, Adrian Suciu prezintă ,,programul'' serii, în stilul său original, protocolar :,,Lansarea va fi extrem de simplă, lansările noastre sunt atipice,  adică nu vin tot felul de oameni deştepţi să spună cuvinte deştepte despre carte, ne doare în cur... o carte dacă e bună, e bună, dacă e proastă poate să vorbească oricine ar fi despre ea, tot proastă rămâne... domnul Bogdan,  editorul acestei cărţi, vă va vorbi despre roman, habar n-am dacă despre carte sau despre visele lui de viaţă ... după care vă voi citi ceva din ea, urmează autografe, apoi începe partea interesantă - oricare dintre cei aici de faţă poate veni să ne spună tot ce are pe suflet... acolo la uşă este o urnă argintie, în care oricine poate să pună  o bancnotă când iese. Vă facem două promisiuni: că n-o să dăm niciun leu din banii ăia la guvernul României, iar cea de-a doua promisiune, toţi banii din urnă îi vom folosi numai pentru organizarea de chestii din astea.''
Domnul Bogdan Hrib ne vorbeşte succint despre conţinutul romanului spunând că este o carte picantă, un  manuscris ,,dintr-o bucată, mi-a plăcut la nebunie... stilul distinsului autor mi-era cunoscut din precedenta tentativă...romanul e rezumat perfect -,,Un roman de rahat'', autor Adrian Suciu, despre noi înşine, fără milă şi fără iluzii, lectură interzisă proştilor''. Aminteşte cu această ocazie şi despre aniversarea a 20 de ani de la înfiinţarea Editurii Tritonic.
,,Am fost şi eu însurat. Dragoste, nuntă, sex, nu neapărat în ordinea asta. Am stat cu nevastă-mea vreun an de zile. Mi-e tare greu acum să înţeleg cine a fost sadicul care a inventat instrumentul de tortură căruia îi zice pat conjugal... Ajunsesem să visez că fac pârţ. Mă trezeam de zece ori pe noapte, disperat, balonat şi mai trăgeam câte unul discret (...) de câte ori aud sintagma ,,pat conjugal'',  mă balonez instantaneu.'', îşi începe lectura Adrian Suciu, cu şarmul său imuabil.
,,Femeile sunt urâte când se fac frumoase'', începe un nou fragment din lectura sa Adrian Suciu, scriind despre torturile prin care trec femeile când ajung la un salon de înfrumuseţare, amintindu-mi despre un episod haios din propria-mi experienţă, când mă aflam într-un asemenea salon ,,acvariu'', iar un individ se oprise în faţa geamului privindu-ne, cu ,,cea mai serioasă mutră de care era capabil''. Individul a pus ochii pe o ,,jună bine îmbrăcată şi drăguţă căreia o domniţă cosmeticiană îi făcea pedichiura...''. Ha! mi-am zis cu dispreţ, privindu-l. Ce face capsomanu' ăla acolo? Ce-o fi în capul lui de se uită ca cioara-n scorbură? Toate privirile s-au îndreptat către personajul curios care asista la facerea lumii. ,,Degeaba s-a asigurat că hainele stau bine pe el, că nu este descheiat la şliţ, degeba ne-a zâmbit galeş, degeaba ne-a salutat din priviri...era limpede că nu se lega niciun fel de simpatie între  noi''. Eram ,,mahmură'' din cauza firelor smulse ,,unul câte unul din sprâncene'', dar asta nu m-a împiedicat să remarc privirea ,,galeşă'' a celui care se uita ,,ca boul, cu ochii mari, ce spuneau fără urmă de îndoială că  nu are intenţii ofensive''. Era evident că individul ne deranja continuând să ne privească ,,suav''. Madam Monique, patroana salonului de frumuseţe, a ieşit să vorbească cu acel curios-ciudat care se pare că într-o viaţă anterioară fusese femeie şi acum, scena la care asista, îi răscolea subconştientul. ,,Eu rămân la părerea mea: e bine să te bucuri de miracol, fără să asişti la procedeul tehnologic al acestuia.'', îşi încheie autorul fragmentul, privindu-ne galeş. Mi se aprinde beculeţul şi mi se furnică şira spinării când realizez că mă aflu fix în faţa acelui ciudat care ne privea insistent în salonul de frumuseţe ,,Chic la Monique''.
Urmează un maraton scriptic prin viaţa Miticului de astăzi cu ciudăţeniile lui, un maraton care ridiculizeză clasa politică, justiţia,  ''ţeava cu rahat'', masa nemonetară a românului, sistemul de viaţă al acestuia, snobismul, ignoranţa, infatuarea, prostia, nivelul de netrai şi alte asemenea gogoriţe ,,de rahat'', amestecat cu ironie, sarcasm, sinceritate, specifice stilului smuls, marca Adrian Suciu.  
,,Un  roman de rahat'' spune lucrurilor pe nume, fără ipocrizie, fără menajamente, scanând cu fidelitate societatea în care trăim, acel Gogu aflat printre noi, românul care se  priveşte în oglindă, cu voia sau fără voia lui, regăsindu-se în lectura romanului. Punct.