de atunci (1)
doar merele miros a scorţişoară
când iernile-şi lăsau greu bătrâneţile peste oraş
luam săniile şi alergam spre derdeluş în parcul circului
pârtiile purtau nume date de noi
Miki Mouse, Donald, Pluto, Tom şi Jerry
îmi plăcea Scooby Doo
era cea mai abruptă
zburam în ţara zăpezilor
acolo unde toţi oamenii poartă fular căciulă şi
nasul roşu
acolo unde miroase a ger şi neaua are gust de vată pe băţ
pârtieeeeeeee!strigam zburând
iar sufletul parcă-mi ieşea pe gură abur
de atunci
săgeata/ sania mea/ stă ascunsă în zăpezile timpului
bună dimineaţa la moş ajun
ne daţi sau nu ne dati
oamenii zâmbeau şi ne dăruiau
bănuţi portocale nuci şi mere
multe mere
de atunci
ei nu mai zâmbesc
iar uşile rămân închise şi triste
din mere mama făcea plăcintă
mirosea a scorţişoară şi brad
el era bucuria noastră
păstram poleiala ciocolatelor
din care făceam ghirlande şi îmbrăcam nuci
pe care măria sa bradul le primea cu braţele deschise
era prietenul meu
seara îmi spunea poveşti despre ţara moşului
unde bomboanele creşteau în pomi şi ciocolatele pe câmpuri
eheee!
de atunci bradul nu-mi mai vorbeşte...
globurile strălucesc precum gheaţa pe geamuri
de atunci
doar merele miros a scorţişoară
De atunci (2)
ei nu mai râd
când
mugurii pocneau de primăvară
şi viaţa bătea la poarta fiecărei case
alunecând pe flori de cireş
ne-agăţam de fusta mamei şi
împleteam cărări pe lipscani
un muşuroi forfotind
în fiecare an de Paşte mama îşi transforma cenuşăresele
în prinţesele domnului pentru o zi
era sfârlează în bucătărie
casa mirosea ca primăvara tăvălită în cozonaci
şi viaţa bătea la poarta fiecărei case
alunecând pe flori de cireş
ne-agăţam de fusta mamei şi
împleteam cărări pe lipscani
un muşuroi forfotind
în fiecare an de Paşte mama îşi transforma cenuşăresele
în prinţesele domnului pentru o zi
era sfârlează în bucătărie
casa mirosea ca primăvara tăvălită în cozonaci
când îi scotea din cuptor crăpau de voiebună
asemenea bunicilor hohotind de trăsnăile nepoţilor
seara ne amestecam în mulţime şi priveam jocul licuricilor de ceară
ascultam minunea minunilor şi răspundeam într-un glas
adevărat a-nviat
valul de voci cânta cu moartea pre moarte călcând…
viaţă dăruindu-Ne
mamă
mi-e atât de dor să încalţ pantofii albi din lac
mi-atât de dor să-mi atârn grijile de fusta ta neagră
de atunci
mi-atât de dor să-mi atârn grijile de fusta ta neagră
de atunci
bătrânul
lipscani se ţine în cârje
iar cozonacii au încetat să mai râdă
iar cozonacii au încetat să mai râdă
de atunci(3)
nu mai sunt eu
sunt ancorată între a fost odată şi am încălecat pe-o şa
nu vreau să mă desprind de zborul în care grijile stârnesc râsul
şi lumea e un zâmbet de clawn
alerg pe culoarele liceului
cobor la subsol unde miroase a pereţi îmbătrâniţi
şi se aud râsetele
generaţiilor anterioare
care au tras pe furiş din aceeaşi ţigară a teribilismului
de atunci
timpul aleargă fumând ani.
chiulim de la ora de francă şi mergem la o cafea
unde râdem în hohote imaginându-ne cum va reacţiona profa
când va găsi clasa goală,, c'est ne pas possible monsieur! ce vilain!''
de atunci
râsul nu mai hohoteşte
ne oprim în Amzei şi luăm covrigi calzi tăvăliţi în sare şi mac
au miros de spice coapte îmbrăţişate de soare
de atunci
ei nu mai au acelaşi gust
suntem în cofetărie
lumea dulce a adolescenţei unde savarinele se înghesuie
lângă cataif ecler şi amandine
au rămas amintiri
nume dulci pierdute în timp
de atunci
nu-mi mai plac prăjiturile
a fost odată...şi-atât
de atunci
m-am pierdut
de atunci (4)
marea miroase ca el
îmi place să privesc apusul de soare îmbrăţişat de mare şi cer
să-mi îngrop în nisip până la gleznă piciorul
mi-e dor de Andrei
de ochii lui verzi ca algele după furtună.
serile stăteam ascunsă după perdea şi-l ascultam cântând
saxofonul mă răvăşea
îl uram pentru că nu mă vedea
într-o seară a oprit motorul în dreptul meu
mirosea a tutun bere şi mosk
s-a apropiat m-a lipit posesiv de el şi...
n-am mai respirat
mă clătinam ameţită
***
cerul aruncă stele în mare
înot înot înot ca o eliberare...doar eu şi luna
un dans al ielelor
îi simt răsuflarea
adulmec mirosul
sfîrcurile se răzvrătesc în căuşul palmelor lui
mă las iubită
pe plajă în mare peste tot
într-o zi a dispărut
am intrat în sevraj
am aflat că a plecat cu ea
cea mai puternică şi posesivă dintre femei- moartea-
motorul s-a oprit sub roţile unui tir
***
de atunci
marea miroase ca el
pescăruşii survolează plaja ţipând întunericul din mine
de atunci (5)
scrum
s-a dus vremea ta fată
mâinile
au uitat să mângâie
nu mai
ştii să muşti
apusul din piersici zemoase
scurs pe
barbă şi gât
sorbit de-o gură hulpavă
nu mai
ştii
să-ţi
înfingi unghiile
în umerii nopţii
gemând
aprinzi vreascuri de timp în
şemineul păcatului
de atunci
arzi amintiri
dorindu-ţi
o noapte de iubire
făcută scrum
Abia astept sa vina Iarna :X buna prima poezie :P Zi faina
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru vizita Ciprian.
RăspundețiȘtergereaparitia ta aici m-a bucurat.
si eu astept iarna, o suport mai bine
sa ai un sfarsit de saptamana frumos, alaturi de cei dragi!
ave