Claudia Minela - poezia -codulspiritului

Sâmbătă, 6 octombrie 2012, împreună cu tinerii mei prieteni, am cinat ,,La Scena'', un restaurant situat într-o frumoasă casă boierească de secol nouăsprezece.

Asemenea celorlalţi consumatori am servit cu plăcere specialitatea casei - ,,Extrem''- de William Mastrosimone, o coproducţie a teatrelor InDart & Arca.

Totul a început pe un fundal muzical apetisant, dinamic. Mai întâi am ,,degustat'' decorul- un atelier de pictură- pe fundalul căruia, ca o premoniţie a ceea ce urma să se întâmple, trona o căsuţă de păpuşi, într-o atmosferă stranie, dată de culoarea gri a postamentului pe care se afla şi de lumânările aprinse din interiorul miniaturii. În stânga scenei - scara, fotoliul roşu, în formă de scoică - în dreapta scenei - ştenderul pe care zăceau câteva costume colorate, şevaletul, masa plină de mărunţişuri aflată pe mijlocul încăperii - contrastau vizibil cu atmosfera bacoviană aflată pe fundal, toată recuzita, transmiţând prin diversitate şi colorit, alături de muzică - viaţă, optimism.

Apariţia primului personaj – Marjorie – captează atenţia tuturor prin mişcările rapide făcute în relizarea unui tablou.

Cel de-al doilea personj – Raul- intră vorbind la telefon, dând senzaţia că locuieşte acolo. Marjorie îl priveşte pentru câteva secunde contrariată şi văzând că bărbatul nu se opreşte, încearcă să-i atragă atenţia prin diverse gesturi. De aici începe conflictul. Astfel aflăm din dialogul, jocul şi mimica celor doi că Raul îşi căuta prietenul care locuia acolo. Era doar o scuză pentru a pătrunde în casa noii sale victime, bărbatul dovedindu-se a fi un violator-criminal. Nu voi devoala conflictul dramatic, expoziţiunea, intriga sau punctul culminant, dar mă voi opri asupra interpretării actorilor şi personajelor.

Alecsandra Timofte - o tânără şi frumoasă actriţă, talentată, joacă rolul personajului principal- Marjorie- o femeie puternică, dinamică ce trăieşte prin arta sa, pictura. Experienţa neplăcută, tentativa de viol a cărei victimă a fost, îi zdruncină viaţa, stabilitatea psihică, astfel încât ea se transformă într-o persoană agresivă, răzbunătoare, dorind moartea violatorului : ,,Voi chiar nu înţelegeţi că nu vreau să simt gust de vomă ori de câte ori mă atinge un bărbat? Vreau să-mi trăiesc viaţa...'', accentuează Marjorie, încercând să-şi convingă prietenele că a luat decizia cea mai bună, dispariţia atentatorului. Replica a curs natural, actriţa transmiţând prin gestică şi tonalitatea vocii - durere, dezgust, umilinţă. Un joc impecabil, persuasiv care merită aplauze.

Terry – personaj interpretat de actriţa Silvia Gagu este femeia-copilă, în aparenţă, distrată, imprevizibilă, un personaj simpatic ce tratează viaţa cu superficialitate până în clipa în care Marjorie, prietena sa, devine victimă. Momentele euforice, de bucurie, de la apariţia pe scenă a personajului amintit, sunt înlocuite de panică, disperare, oripilare. Actriţa intră în febra jocului trecând de la o stare la alta, transmiţând publicului când ilaritate, naivitatate - dând replici în doi peri, precum fetiţele teribiliste, stârnind astfel hohote de râs- când replici tăioase - ,,...iar dacă nu găseşti niciun idiot... tu eşti perfectă pentru asta'' sau replici mature care şochează: ,,şi ce era să fac, să distrug pe toată lumea?...şi mi-am ţinut gura'', spune Terry confesându-se prietenelor sale, devoalând un moment dureros din trecut, când ea chiar fusese victima unui viol. Silvia Gagu impresionează prin coloritul jocului, pus bine la punct, până în ultimul detaliu, actriţa interpretând un rol dificil, cu naturaleţe şi originalitate.

Beatrice Peter, în rolul Patriciei, conferă stabilitate grupului prin stăpânire de sine, raţionament, ea fiind mesagerul pacifist dintre cei doi - Raul şi Marjorie. Datorită profesiei, Patricie reuşeşte să aplaneze conflictul prin obiectivitatea caracteristică meseriei. Îşi acuză prietena că a mutilat ,,un om'', folosind un spray cu vopsea pentru a se apăra şi a-l mobiliza pe Raul, toxicitatea produsului afectând vederea acestuia. Nefiind implicată direct în conflict, netrăind drama prietenelor sale, judecă la rece, în prisma psihologului, fiind singura care tolerează şi înţelege comportamentul uman, ea refuză categoric ideea unei crime. Are o atitudine critică învinovăţind-o şi reproşând prietenei sale că aţâţă bărbaţii prin ţinuta sumară purtată ,,de ce să sufere toţi bărbaţii pentru poftele tale?''. Actriţa Beatrice Peter reuşeşte să intre în pielea personajului său, o tipologie a femeii cerebrale care găseşte soluţii pentru orice situaţie.

Personajul care şi-a pus pregnant amprenta pe reuşita spectacolului este Raul, interpretat cu abilitate de actorul Cătălin Stelian, care a avut un rol complex, dificil, prin care s-a evidenţiat.Raul se manifestă diferit în funcţie de circumstanţe- profită de naivitatea lui Terry, încercând să o convingă prin viclenie de bunele sale intenţii, determinând-o să se apropie pentru a găsi o modalitate să se elibereze, căci Marjorie l-a legat. Raul este tipul individului frustrat, agresiv, inteligent care ţese în jurul său intrigi, minţind cu seninătate, manipulând astfel minţile femeilor pentru a-şi atinge scopul- violul urmat de crimă.

În monologul din final, Raul se deconspiră mărturisindu-şi crimele cu infatuare, dezvăluind motivele ce l-au determinat să ajungă acolo.

,,un elefant, se legăna, pe o pânză de păianjen şi pentru că, nu se rupea, a mai chemat un elefant …urăsc liniştea!... îmi plac aluniţele... nevastă-mea...pe ea n-o violează nimeni că e urâtă...de fiecare dată când ucid pe cineva, scrie despre mine în ziare... Tatăl nostru/ Care eşti în ceruri/ Sfinţească-se numele Tău/ Vie împărăţia Ta/ …'', tot acest monolog, rezultatul trecerii prin mai multe stări psihice, reuşeşte să transmită spectatorului intensitatea rostirii în nuanţe impresionante, ipostaze ale bărbatului copil, soţ care-şi urăşte consoarta, criminal. 
 

Finalul piesei de teatru ,,Extrem'' este un final deschis, care dă posibilitatea spectatorului să-şi imagineze ce doreşte.

Nu pot încheia fără să amintesc despre motorul care a pus în funcţiune spectacolul, regizorul Bogdan Gagu, care captivează sala prin punerea în scenă a unor detalii, ce te ţin în tensiune. Amintesc aici spirala făcută de Marjorie în aşteptarea lui Terry de la farmacie, spirală simbolizând trecerea timpului, proporţional cu dorinţa femeii de a-l ucide pe Raul - cu cât timpul(cele 20 de minute date pentru revenirea de la farmacie) se micşorează, cu atât spirala şi răbdarea protagonistei creşte, devenind un vulcan înainte de a erupe. Orice minut în plus, ar fi pus viaţa lui Raul în pericol. Voi lăsa în aer misterul acestei scene.

Felicit întreaga echipă pentru realizarea unui spectacol de excepţie.

Alecsandra Timofte- Marjorie

Cătălin Stelian – Raul

Silvia Gagu – Terry

Beatrice Peter – Patricie

***

Scenografia – Răzvan Plăiaşu

Costume - Cătălina Tăbăcaru

Aranjament muzical – Dan Simion

Machiaj – Raluca Crăciun

Foto şi video – Ştefan Cociorvei

,,Extrem'' un spectacol pus în scenă de  Bogdan Gagu care spunea:

,,am pariat pe umanitatea care se ascunde în spatele oricărui individ...''.

Aţi câştigat pariul, spectacolul a fost răsplătit cu aplauze, aplauze, aplauze, la scenă deschisă.

Felicitări!

Mulţumesc pentru invitaţie domnului Dan Simion, directorul teatrului InDart.