Poezia ca o copilă...
10 Ianuarie 2013
Știu ce vrei să-mi spui de dimineață,
poezia mea din care sunt,
azi-noapte-ai adormit copilă- brațe
ca o minune legănată-n vânt...
La cine? niciodată nu întreabă
versul meu și nu ți-am interzis,
citindu-te silabă cu silabă
din bucuria-n care eu te-am scris.
Tu vii aici, trimisă ești anume,
cum la fântână vine-un curcubeu,
apoi te duci ca flacăra în lume
și te întorci la umbra ei mereu.
Acum și întotdeauna nu mă minți,
de dimineață știu ce vrei să-mi spui,
e-atâta rouă-n ochii tăi fierbinți!
Da, nicăierea ca acasă nu-i...
Poezia ca o copilă...
10 Ianuarie 2013
Știu ce vrei să-mi spui de dimineață,
poezia mea din care sunt,
azi-noapte-ai adormit copilă- brațe
ca o minune legănată-n vânt...
La cine? niciodată nu întreabă
versul meu și nu ți-am interzis,
citindu-te silabă cu silabă
din bucuria-n care eu te-am scris.
Tu vii aici, trimisă ești anume,
cum la fântână vine-un curcubeu,
apoi te duci ca flacăra în lume
și te întorci la umbra ei mereu.
Acum și întotdeauna nu mă minți,
de dimineață știu ce vrei să-mi spui,
e-atâta rouă-n ochii tăi fierbinți!
Da, nicăierea ca acasă nu-i...
10 Ianuarie 2013
Știu ce vrei să-mi spui de dimineață,
poezia mea din care sunt,
azi-noapte-ai adormit copilă- brațe
ca o minune legănată-n vânt...
La cine? niciodată nu întreabă
versul meu și nu ți-am interzis,
citindu-te silabă cu silabă
din bucuria-n care eu te-am scris.
Tu vii aici, trimisă ești anume,
cum la fântână vine-un curcubeu,
apoi te duci ca flacăra în lume
și te întorci la umbra ei mereu.
Acum și întotdeauna nu mă minți,
de dimineață știu ce vrei să-mi spui,
e-atâta rouă-n ochii tăi fierbinți!
Da, nicăierea ca acasă nu-i...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu