una caldă, una rece /

Dacă ieri am adus în atenţia celor interesaţi de postările nonconformiste de pe site-ul Bocancul  Literar, poezii care şochează printr-un limbaj nonliterar şi comentarii pe măsură, acum voi aduce şi creaţii care sensibilizează lectorul.
Nu trebuie să fii critic literar sau să ai studii de specialitate ca să ştii ce-ti place sau nu într-un text. Fiecare cititor are dreptul la propria-i opinie.

Costel Macovei
DIN CASA BUNICILOR

 ...astăzi geamul

de fiecare dată îmi amintesc cu drag

de geamul în care se tăia lumina

umplând toată odaia cu sângele ei cald

ca laptele din cana smălţuită de pe plită

în geam,

muşcata îmbătrânea căutându-şi rădăcinile

rătăcite prin lutul ars de sete

dar mai ales făcea cu ochiul (roşu de atâta plâns)

albinei mistuite de inutilă zbatere

pe drumul de aur prăfos al razelor

după ce dădeam o raită prin viaţa de afară

între dejunare şi prânzire

mă aşezam pe laviţa de sub geam

ascunzându-mă de ispitirea văzutelor

coborându-mi pleoapele către lumea nevăzutelor

preţ de o tăcere.

şi ziua îmi căuta pricină

rostogolindu-mă a joacă prin iarba înaltă

iar seara, după toată alergarea

bunica sufla-n lampă inundând odaia cu zicerea molcomă

şi povestirea tuturor nemaiauzitelor.

luna abia ivită, trăgea cu coada ochiului printre dantele

şi cum prindea momentul, dădea năvală, până-n colţ, ridicând colbul

cu mătăniile ei smerite

tulburând arderea candelei

şi dedulcirea sfinţilor coborâţi din icoane

la cuminte ascultare

chiar şi acum, dacă dau ocol amintirilor

găsesc acelaşi geam

străjuindu-mi somnul şi căutările, despărţind depărtările şi lacrimile

de la Emilia Dănescu pe 30/Mar/2010 14:25 Amintiri călduţe din casa bunicilor, amintiri care nu ne ocolesc pe niciunul dintre noi. Poemul tău seamănă mai mult a proză, dar nu m-a deranjat încadrarea pentru că are o curgere firească şi molcomă. Tocmai asta îi conferă un farmec aparte. Câteva exemple de sintagme care mi-au plăcut: "muşcata îmbătrânea căutându-şi rădăcinile", "coborându-mi pleoapele către lumea nevăzutelor", "rostogolindu-mă a joacă prin iarba înaltă". Am citit cu plăcere şi te notez! :) EmiLia

de la Costel Macovei pe 31/Mar/2010 02:10 Multumesc pentru tot Emilia. Mac

de la claudia minela pe 19/Apr/2010 00:52 amintiri ce trec cu drag ,,de geamul în care se tăia lumina'', martor al copilăriei de mult trecute, în care muşcata ,,îmbătrânea căutându-şi rădăcinile /rătăcite prin lutul ars de sete'' iar copilul de atunci îşi cobora,, pleoapele către lumea nevăzutelor /preţ de o tăcere.'', luna,, trăgea cu ochiul printre dantele'' la micuţul ce se odihnea sub acelaşi geam care-i străjuia ,,somnul şi căutările, despărţind depărtările şi lacrimile''. O armonie a unui joc de imagini, ce transcend dincolo de sufletul barbatului care trăieşte cîteva clipe ale copilăriei, marcate de amintiri cuminţi, legate de casa bunicilor şi lucrurilor de acolo , fiecare având însemnătatea lui, o valoare individualizată de sufletul unui copil mare.   DIN CASA BUNICILOR astăzi pârleazul gardul din fundul curţii nu are poartă pentru că vântul mai face glume, se opinteşte şi lasă locul vraişte şi după cum spune Buna, pe-acolo umblă cete de strigoaice şi moroi cu guri deschise, mâini de fum, poftind sufletul din noi... cu toate astea, în colţul din dreapta acolo unde primăvara se caţără pe malul râpos printre ţurţuri şi resturi de frunze pătate acolo spun, gardul se desface la cheutori lăsând cele două părţi de lume să se cerceteze în voie. şi una-două, răscoleam liniştea livezii cu cercul de la roată şi mă opream drept în gura ce sta să mă soarbă dumicam cu grijă cele două trepte şi rămâneam aşa, poartă de carne tremurând pe culmea pârleazului bălăbănindu-mă şi bâţâind tot gardul până mă dădea cineva jos. lumea de dincolo era mereu nouă iar apa avea grijă şi mă ispitea cu tot felul de străluciri dar cine oare se-ncumeta să păşească dincolo trecând peste vorbele Bunei: n-ai ce căuta afară! nu acolo, nu pe râpă ori pe malul sfărâmat de soare necercetat ce-ascundea bulboane şi hăuri pline de tot felul de jivine balauri şi pricolici, vârcolaci, zâne, pitici mâini ce stau să te înhaţe, hămesite guri de noapte ce te-ademesc cu şoapte... în faţă, pe uliţă era voie acolo în lumea de lumină stătea şi Buna răscolind vântul cu întrebările sale ori de câte ori năvăleau amintirile-n vârtej lăcrimându-i ochii cu fire colţuroase stăteam amândoi, privind aşa departe şi eu mă făceam că nu ştiu şi întrebam iar şi iar despre gaura din gard că nu pricepeam cum de nu se preling toate grozăviile şi răutăţile dintr-o parte în alta, iar Buna povestea despre crucea pamântului şi eu credeam că numai crucea pârleazului ţine moroii şi jivinele în afurisenie că de nu era ea drăguţa, toate relele s-ar fi scurs aici da aşa mai ţinea ea stavilă după puterile ei şi crezământul omului iar eu mă nedumeream şi mă făceam că nu pricep cum de stă treaba şi-atunci Buna desena aerul cu o cruce mare ce părea că se-nfige taman acolo unde-i temelia lumii sau poate mai jos în adâncurile neguroase şi cu râvnă neostoită trage necazurile de pe faţa soarelui scuturându-şi creştetul în înaltul ceriului la porţile Raiului şi mai spunea ea că numa cela ce se aburcă pe cruce poate face pasul dintr-o parte în alta lăsând fiecărei lumi ceea ce-i aparţine ca să nu să mestece anii s-au scurs ca vorbele din clepsidră şi oriunde mă aflu, e cu mine, nu mă despart de el, e-nfipt în carne bine închegat. noaptea când mi-e greu mă trec pârleazul şi mă ascund la sânul ei plângem împreună o bucată limpezindu-ne sufletele şi cugetele. apoi mă întorc liniştit şi viaţa merge înainte iar lumile nu se amestecă nicidecum pentru că peste pârleaz nu mai trec decât eu.  va urma :))

Din culisele Bocancului Literar

 


Aduc aceste discuţii pentru a afla şi alte păreri ai iubitorilor de poezie, despre ceea ce imi place sau nu  in lirica contemporană. Nu trebuie sa fii critic sau sa ai studii in domeniu ca sa simti versurile si sa spui ce impresie ti-au facut.

Doar având cititori pretenţioşi, calitatea scrierilor va creşte.

Vă rog să lăsaţi impresiile voastre aici.

multumesc

 C&M

Titlul ăsta nu mi-a luat mult

(Victor Marinescu)

ieşim din casele noastre şi
peste lumea care devine tot mai prefăcută,
avem o dicţie perfectă.
parcă suntem într-un film alb-negru
franţuzesc
în care o actriţă are buzele mari, făcute roşii.
tace şi când nu îţi vine să o fuţi,
te ia în braţe şi te mângăie,
încet...

Comentarii

de la claudia minela pe 03/Nov/2012 08:38 ,,are buzele mari, facute rosii'' as renunta la ,,facute''/ are buzele mari, rosii o poezie despre felul in care mimam viata ,,peste lumea care devine tot mai prefăcută ,, ignorand ce e important ,,avem o dicţie perfectă./parcă suntem într-un film alb-negru/ franţuzesc'' pentru a simti ca traim asa cum ne place. ave de la Victor Marinescu cu 37h 45m in urma nu stiu de ce, dar mie facute ala mi se pare ca e o pata de culoare intr'un alb infinit.nu o sa spun acum ca asa cum am vazut-o eu si cum s-a nascut ea am bla bla bla. eu nu prea vad poezia si nu o gandesc, o las in pace ca s ama lase si ea pe mine. daca imi bat si capul cu ea inseamna ca-s un terminat. ce dracului!:) si n-as prea spune ca traim. mimam o ceva acolo. mai degraba traim pentru a fi platiti. am ales cea mai de cacat varianta a noastra si incep sa cred din ce in ce mai mult ca poezia de care suntem in stare e patetica. nu ca sunt convins, trebuie sa schimbam ceva, altfel ceva o sa se intample si nu va mai ramane nimic din noi.  de la claudia minela cu 0h 0m in urma ,,încep sa cred din ce in ce mai mult ca poezia de care suntem in stare e patetica'' oameni buni, aveti un fix cu ,,pateticul'' asta îi dati un alt sens nu cred ca ai vrut sa spui ca poezia este emoţionantă, emfatică, plină de patos. si de ce te suparasi mosiu asa? a fost doar o parere ,,trebuie sa schimbam ceva, altfel ceva o sa se intample si nu va mai ramane nimic din noi. '' asa. si cam ce-ai vrea tu sa schimbam? spui că nu va mai rămâne nimic din noi? de mult suntem nimicii propriilor vieţi dacă venim cu un ,,fut'' in fata si un ,,ce plm'' strecurate printre alte versuri, inseamna ca facem ceva pentru evolutia poeziei? am inteles ca poezia trebuie sa reflecte realitatea, sa fie colorata de un limbaj în care folosim neologisme  şi expresii idiomatice de actualitate,  preluate în forma originală, americanisme argotice, jargoane lirice, limbajul computero-liric , precum şi cel publicitar tv., folosit pentru a ironiza anumite reacţii sociale, grobianismul ( ,, &,  laptop, mess, mall, sms, bonuri de masă, ecografia 3d, Bamboo, silicoane, trading,  2 în 1, euro, humanitas,  clubbing,  trandy, 4ever, facebook, internet, site, blog, lifting, reclame, joint, iarbă, google,  full-option, bungee- jumping, etc.), dar nici  sa epateze, fortand cu expresii si cuvinte superindraznete. De ce sunt preferati autori precum  Bukowski, tataia Brumărel (Emil Brumaru)? pentru că sunt tendenţios de sinceri şi vezi Doamne spun lucrurilor pe nume, folosind libertinismul liric, bufonico- emfatic care şochează prin vulgartitatea zicerilor triviale. A nu se confunda cu limbajul argotic. chiar trebuie sa tavalim in mizerie si putinul frumos ramas - muzica şi poezia? imi place poezia ta si o accept, chiar daca este contrar principiilor mele probabil ca cititorului ii trebuie ceva timp sa se obisnuiasca cu stilul smuls actual ave

Maria Nagy la Pariu pe Prietenie

Pariu pe Prietenie, duminică 04 noiembrie 2012, în Clubul Mojo, un alt invitat special - Maria Nagy - fata din Remetea, de pe malul Mureşului, Harghita, a cărei voce a fost prima dată remarcată de Adrian Păunescu. Cenacul Flacăra este rampa de lansare a Mariei Nagy, scena unde au debutat mulţi alţi muzicieni de valoare.

Sorin Teodoriu deschide evenimentul şi urează bun venit Mariei. La masa ei se află Tatiana Ojog şi Daniela Soare. Povestea începe să se deruleze, publicul află detalii despre ea ori îşi aminteşte lucruri şi fapte care au fost nu de mult. Maria Nagy, cu o sinceritate debordantă, povesteşte despre ea şi despre cariera din România, singura ţară unde se simte iubită, apreciată, admirată.

,,Maria nu a fost niciodată apropiată de folk, de muzica soft, ea a fost atrasă de rock'', intervine Teodora Ionescu, provocând-o pe Maria la dialog. Curiozitatea celor care au cunoscut-o atunci şi care o revăd acum, a făcut din Maria o carte deschisă: ,,datorită naşterii surorii mele, Magdalena, al treilea copil în familie, mama a primit o mie de lei, iar tatami-a cumpărat un acordeon'', îşi începe Maria povestea. ,,Mai târziu ne mutăm în Miercurea Ciuc şi mama îmi cumpără o chitară. La ambele instrumente am învăţat singură să cânt, iar în 1976 am participat la Festivalul Muzicii Tinere împreună cu Folk Group 5.''

Aflăm că în 1978 a fost selecţionată de Adrian Păunescu, împreună cu Folk Group 5, pentru ,,Antena vă aparţine'', emisiune care promova tinerele talente româneşti. În vara aceluiaşi an apare pentru prima dată la Cenaclul Flacăra, alături de Arpad Domokos, în faţa a 30.000 de spectatori pe stadionul Republicii din Bucureşti. Cântă piesa ,,Fericire de împrumut'', Adrian Păunescu recitând versurile, aşa cum obişnuia să facă şi o melodie a Mariei Tănase - publicul este cucerit de Maria Nagy.

Profitând de prezenţa domnului Doru Stănculescu, Maria mărturiseşte: ,,Îmi amintesc de valorile din jurul meu, admiram acei oameni din umbră... şi vorbele lui Doru Stănculescu, când am spus, conştientă fiind de nepriceperea mea în domeniul folkului: - Oh, Doamne, ce proastă sunt! el mi-a zis : ,,Maria, tu nu eşti proastă, eşti necunoscătoare''.

Momentele muzicale oferite de partenerii Pariului pe Prietenie au fost la înălţime. ,,Du-mă acasă măi tramvai'', într-o interpretare inedită a fomaţiei ,,Fox Studis'' , a fost una dintre surprizele muzicale ale serii, o piesă de succes a anilor '80.

Maria a cântat Heartache împreună cu Marius Ojog (Fox Studis) şi un cântec nou, în curs de pregătire.

Andrei Păunescu a fost şi rămâne unul dintre admiratorii Mariei Nagy. A venit şi în această seară în care şi-au amintit de perioada frumoasă a anilor '80, de începuturile carierei muzicale ale Mariei, de cântecul pe care Andrei l-a învăţat în limba maghiară, de dragul ei, la vârsta de 12 ani. Au cântat împreună acea melodie, publicul fiind amuzat de faptul că Maria nu ştia versurile decât în limba română, iar Andrei cânta relaxat în ungureşte.

Versurile lui Valeriu Sterian au fost animate de interpretarea actoricească a Teodorei Ionescu alături de Cantos. Trupa Cantos, adică ¨Codruța Lojewski (flaut) şi Mihai Lojewski (chitară şi voce), oameni extrem de sensibili, au oferit câteva cântece extraordinare.

Din nou povestea Mariei ... aflăm cum a învăţat limba română, la o familie din Bucureşti, făcând cafea şi ştergând praful din casă, mai târziu cum îşi câştigă existenţa la ICRAL Berceni, când s-a mutat în Bucureşti şi alte lucruri simple care au impresionat publicul. A urmat un dialog excepţional între Maria Nagy şi Clara Mărgineanu şi nu pot uita întrebarea pe care Clara a rostit-o la sfârşit: - Maria, vrei să fiu sora ta?

,,Am înţeles că aţi făcut Şcoala Populară de Artă, la ce clasă?'' întreabă Andreea Vraja. MN: ,,La clasa doamnei profesoare Florica Orăscu. Am fost colegă cu Gabriel Dorobanţu şi Natalia Guberna''.

Proiect Tivodar, cu Ştefan Tivodar (chitară şi voce), Ioana Purcarea (voce), Alex Nichita (vioară) a încântat aripa tânără prezentă la eveniment. Prietenii mei, studenţi la jurnalism, au fredonat împreună melodii îndrăgite. Remarcabilă mi s-a părut piesa ,,Ştiu'', piesă pentru care felicit Proiectul Tivodar!

,,Arhimede şi soldatul'', autor Radu Stanca, se numeşte poezia recitată de Alex Turcu. Impresionante versuri, minunată interpretare!

Maria îşi continuă povestea vorbindu-ne despre plecarea la Cairo, despre turneele organizate de Teatrul Mic, unde a cântat alături de Nicu Alifantis, Mirabela Dauer, Marina Voica, Cornel Constantiniu, Gil Dobrică, Laurenţiu Cazan, despre compromisurile făcute pentru a putea cânta muzica pe care o dorea, muzica potrivită ei: rock-ul. Am aflat multe lucruri despre omul Maria Nagy, despre întâlnirea cu soţul ei, despre căsuţa construită în Ungaria, despre fiica sa, în vârstă de 15 ani, care studiază pianul.

Maria a fost extrem de impresionată de familia venită din Galaţi special pentru ea, Sorin a chemat-o pe Tincuţa David alături de Maria, la fel şi pe Olivia Cristina Sima, de la Radio România Internaţional şi pe Mihai Bogatu, de la Casa de Cultură Preoteasa.

A fost alături de Maria Nagy şi Jonathan David, care a cântat cum cântă el de obicei, vocea şi muzica ating întotdeauna oamenii din public şi atunci urmează primul biss, al doilea... Bravo Jonathan!

Momentele open stage au încheiat seara dedicată Mariei Nagy. Au recitat Ştefan Ciobanu, Claudia Minela şi din nou Teodora Ionescu.

Un om, un destin, o culoare aprinsă în decorul muzical al anilor '80, lumină rămasă în sufletele românilor care au iubit-o pe fata din Remetea (şi încă o iubesc) care au apreciat dinamismul şi vocea uşor răguşită a Mariei care încă vibrează, care încă are de dăruit cântece publicului român.

,,Dacă noi, sărmane umbre cu ceva v-am supărat, tot ce aţi văzut aici, voi să credeţi c-aţi visat şi povestea plicticoasă, că-i un vis să socototiţi, oameni buni, nu ne-osândiţi, o s-o facem mai frumoasă.'' (William Shakespeare). Mulţumim Teodorei Ionescu pentru aceste versuri cu tâlc, versuri de final.

C&M

.

Cantos & Eugen Avram ... miercuri 7 noiembrie...

• 

noiembrie incaş

când luna toarce fuioare de nori
iau copacii la braţ şi păşesc uşor printre frunze
prizonierele pământului
rătăcite pe străduţe timide

când ceaţa pluteşte ca fumul de narghilea
peste alei de castani şi tei plictisiţi
liniştea se cuibăreşte în riduri de asfalt
şi-ascultă muzica toamnei

precum singuraticul indian ce-şi simte sfârşitul
un câine îşi urlă plecarea

noiembrie
ultimul incaş
fumează pipa sfârşitului de toamnă
se retrage în incantaţii de frunze
în inima lui Pachama
până la renaşterea lui Inti

*********

* Pachama/mama Pământului
* Inti/ soarele

poem pentru ea / Leonard Ancuţa

    

pentru că nu-mi era permis să te iubesc m-am îndrăgostit de umbra ta

căzătoare asemenea unor maluri
de pămînt peste ce înseamnă viață m-am îndrăgostit
de aerul rostogolit în urma ta
cînd făceai dragoste cu laserul într-o discotecă unde tot

ce însemna mișcare
ar fi fost felul meu de a te atinge nu te-am atins
dar femeile de acolo ar fi rămas însărcinate cu linia
vieții din palma stîngă pentru că m-am îndrăgostit

de locul unde îți așezai paharul cînd beai îl sărutam cu buricul
degetului arătător fiindcă iubeam ca un scafandru în costum
de bărbat o femeie în costum de copil și nu-mi era permis
decît să-ți ghicesc

pașii făcuți prin mulțime pînă la toaletă să ating oamenii
de care te loveai din greșeală nu
îmi era permis mai mult decît să iubesc să mă sufoc
în parfumul bluzei tale care îmbrăcase

lumea toată împletirea de trupuri pe muzica aia nu-mi era
permis să iubesc pentru că stăteai în fața mea ca o diafragmă
prin care toate versurile cîntecelor îmi spuneau drept
în locul unde respirația-mi intersecta dorința nu
e voie să mă îndrăgostesc

de tine numai umbra
am dreptul să mi-o pun pe față la fel
cum aș purta chipul dumnezeului ce face femeia din coasta
unei sticle de tequila

pentru că nu-mi era permis să te iubesc am iubit
un copac din fața blocului tău pîn-a înflorit a doua oară și
rădăcinile lui s-au înfipt atît de adînc în pămînt

am simțit cum prin venele mele urcă visele morților

Maria Gheorghiu, la Aida Pub cu "Alte povesti cantate”

Autor: Dana Andronie 29 Oct 2012 - 17:10

In niciun caz, folkul nu ţine de modă! Folkul ţine de starea de spirit a fiecăruia dintre noi. "Dacă ea există, există şi folkul. Dacă aceasta este nedezvoltată, nici folkul nu există. Pot exista anumite curente care să fie mai mult sau mai puţin gustate, pentru că şi folkul are etape de dezvoltare, dar câtă vreme el transmite o stare extraordinară, rămâne folk”, declară Maria Gheorghiu.

Miercuri, 31 octombrie, la Aida Pub (Calea Victoriei nr 16-20) putem sa ascultam live "Alte poveşti cântate” de Maria Gheorghiu. Ora de incepere 21:00. Bilet intrare: 15 lei. Rezervari se pot face (mai ales ca locurile la masa sunt limitate) la numarul de telefon: 0726.318.463.

"Are voce fatidică şi blândă, cu un accent portughez rotund. Poate cânta fado cu succes. Cred că pentru ea muzica este o raţiune de a trăi, nu oricine cântă fado pentru că muzica fado trebuie trăită cu fiecare celulă, o atingere de aripă sau un zbor frânt, o iluzie sau utopie, plâns sau bucurie, bine sau rău. Toate se găsesc în această fiinţă a lui Dumnezeu şi sunt bucuroasă că ne aflăm sub acelaşi soare", spunea Dulce Pontes despre Maria Gheorghiu.

Nu poţi să cânţi fado, dacă nu ai sufletul foarte mare şi foarte deschis, în fado nu poţi să minţi. Aşa cum şi în folk, nu poţi să minţi. "Dacă eşti un adevărat artist folk nu poţi să minţi – spune Maria Gheorghiu. Aici nu mai e vorba de cosmetizare. Aici nu mai poţi mima sentimentul sau să faci playback. Nu, aici ori ai ceva de oferit şi te oferi până la dezintegrare, ori te ocupi cu alte lucruri”. 

La concertul de la Aida Pub de miercruri, 31 octombrie, Maria ne oferă în primă auditie si piesa "Altă poveste”. Iata şi câteva versuri: "Nu ştiai, nu ştiam că ne căutăm/ din priviri ne-am vorbit şi-împreună am pornit. Mâna mea-n mâna ta/ o clipă-a zăbovit/ şi-am ştiut că-n sfârşit ai venit/ căutatul ne-a găsit. Fac un pas către tine, un pas înapoi/ Nu ştiu dacă e bine, mi-e teamă de noi. Poate totul se-ntâmplă aşa cum e dat/ Cu pistolul la tâmplă trăim (im)păcat sau curat? Căutatul ne-a chemat”...

Printre aromele de narghilea, in meniul de la Aida Pub a aparut si o aromă.. muzicala. In cafeneaua de pe Calea Victoriei nr. 16-20, au loc o serie de concerte de bun gust, pentru clientii care se respectă.

Uneori pierzi pariul cu prietenia

 Duminică, 21 octombrie 2012, o nouă întâlnire cu muzica şi literatura, în Mojo Club Music. A fost o zi cu multe evenimente plăcute şi neplăcute.

Voi începe cu cele neplăcute. Invitaţii pe segmentul literar au fost lipsă la apel. Domnul Florin Constantin Verdeş şi-a motivat civilizat lipsa. Domnul Victor Marinescu probabil că a găsit altceva mai interesant de făcut, dar putea măcar să anunţe. Cel din urmă, Daniel Dăian, a fost trecut pe afiş la insistenţele mele, căci nu era în program. Îmi pare rău că am intervenit şi că că am avut încredere într-un individid care şi-a propus să persifleze bunele mele intenţii, prin intervenţii infantile până la penibilism. O lecţie de care voi ţine cont pe viitor.

Acum voi trece la momentele frumoase, care merită atenţia pariorilor. 

Sorin Teodoriu deschide evenimentul Pariu pe Prietenie prezentând două noi cărţi, apărute în ultima săptămână, autori Amelia Stănescu Constanţa (Aşternuturi în ploaie)şi Dan David.

 Primul moment muzical ne-a fost acordat de Cristi Dumitraşcu, câştigătorul Premiului I la Festivalul ,,Om Bun'' în 1995, unde a concurat cu o piesă proprie şi cu melodia compusă de Eugen Avram - ,,Cântec pentru tine''. Cristi Dumitraşcu înfiinţează în 2002 trupa ,,Circa Şapte''. În februarie 2012 lansează primul său album de autor ,,Goală prin casă'', numele albumului venind de la o piesă de dragoste compusă în anul 2004. În 1997 a câștigat cel mai mare premiu al festivalului alături de trupa Contrapunct cu piesa Bulgări. După ce a terminat Conservatorul din București, a colaborat o scurtă perioadă cu Cristian Pațurcă și Km 0. Lansează 3 albume în 8 ani: Vesele tereze (2002), Exil în stil (2004) și La rece (2009). Din 2010 îşi reia cariera solo. Cristi Dumitrașcu cântă acum alături de Daniel Secarea (tobe) și Andreas Aron (contrabas) în trupa Bereta. Colaborează şi cu pianiştii Emanuel Burcea şi Adrian Cristescu. Dincolo de cariera muzicală, Cristi Dumitrașcu este realizator de emisiuni la Radio România Actualități.

Actriţa Daniela Antonescu şi Ştefan Ciobanu au lecturat piesa de teatru - ,,În faţa simţului''- autor Ştefan Ciobanu.

În premieră la Pariu pe Prietenie film documentar - ,,Omul din spatele turnului''- regia Brânduşa Bălan, scenariu - Alexandra Albu, o proiecţie impresionantă despre dăruirea în artă, în viziunea pictorului Petru Diaconu. 

,,limba română este o limbă poetică prin excelenţă ... este limba poveştilor cu care am crescut'' îşi începe minirecitalul Cristian Horia, unul din membri formaţiei ,,When Violin Meets Guitar'', formaţie al cărei repertoriu include piese celebre de Enescu, Vivaldi, Bach, Piazzola, Brahms, Mancinni, Brubeck, Jobim, Django, dar şi Queen sau Deep Purple, alături de piese celebre din folclor, pe structura clasica.  ,,Rapsodia română'' de George Enescu, a venit ca o avalanşă de neop, ridicând sala în picioare. Am simţit vibrând, prin fiecare sunet ieşit din vioară, fiecare notă, am rezonat cu ritmul alert , cu interpretarea percutantă a viorii, Cristian Horia reuşind să transmită, dinamism, optimism, viaţă, bucurie. Rar mi-a fost dat să preiau cu atâta intensitate darurile muzicale oferite de invitaţi. ,,24 din 24 nu i-aş lăsa să se oprească'', spune Aura, una dintre ascultătoarele care urmăresc programul Bocancul Literar TV, transmisie live. Aplauze ne vin şi virtual, din partea ascultătorilor Radio3P şi Feel Music. 

Invitata următoare a câştigat simpatia publicului vorbind despre legătura culturală dintre fraţii de peste Prut şi cei din ţara mamă. Angela Aramă este un nume sonor în Republica Moldova , scriitor, realizator TV, a filmat primul clip muzical televizat (piesa Rain a trupei ,,Chad''), unde a utilizat animaţia, grafica computerizată, atunci când nimănui nu îi trecea prin minte să facă asta. În 2005 debutează cu primul volum de versuri şi grafică - ,,Şi totuşi, am innebunit'', publicat la editura ARC din Chişinău. În 2008 a vernisat prima sa expoziţie personală de fotografie la Centrul expoziţional ,,Constantin Brâncuşi'' din Chişinău. În 2011 Angela Aramă îşi expune picturile executate în ulei, creează o şcoală de televiziune, se implică în viaţa politică a Moldovei. În 2012 scrie romanul ,,Aici e dincolo''. ,,latura artistică... nu e foarte deosebită de cea existenţială a Angelei Aramă pe care o ştim temerară,maximalistă, provocatoare. Cele două ipostaze îşi dau întâlnire în ,,Fuck Codul muncii!''(Criticul Grigore Chiper).

Scriitoarea a dat autografe celor care au intrat în posesia romanului său.

Din nou ascultăm melodii din repertoriul formaţiei ,,When Violin Meets Guitar''. La cererea ascultătorilor Radio3P aflăm numele celui de-al doilea membru - Emilian Florentin Gheorghe, chitară.

Urmează moment poetic dăruit de tinerii Bocancului Literar, Ionuţ Petraru, student anul II la Facultatea de Jurnalism şi Raluca Neagu, studentă anul întâi la Facultatea de Psihologie, tineri talentaţi despre care vom mai auzi cu siguranţă. Raluca Neagu este câştigatoarea premiului I la Concursul de poezie Călăraşi, câştigătoarea premiului III la concursul de poezie ,,Agatha Gigorescu Bacovia'', Mizil. Ionuţ Petraru ne-a citit un poem scris în urmă cu o zi, când a împlinit 20 de ani.

Cristi Dumitraşcu încheie seara Pariului pe Prietenie cu piese din repertoriul propriu a căror versuri manifest ne fac să zâmbim ,,am o ţară plină de succesuri''. Aflăm că a compus coloana sonora a lung-metrajului “ Tache”, regizat de Igor Cobileanski, produs de Cristian Comeaga si Domino Film.

Ce ar trebui să mai ştim despre Cristi Dumitraşcu ? ,,...se pregăteşte de lansarea unui volum de poezie urbană''. Sună bine şi incitant. Aşteptăm cu nerăbdare lnsarea acestui cărţii.

Prima emisiune radio transmisă în direct a fost un succes al serii. Acum trebuie să formăm un colectiv care să realizeze şi să modereze emisiuni culturale la Radio3P. 

]

 

in direct

radio3P    http://5.154.84.31:8883/listen.pls

 &

 http://www.livestream.com/bocanculliterartv

ID messenger Radio3P /  radio3p@yahoo.ro