în braţele prietenilor,
poposesc rar, doar să mă odihnesc,
apoi pornesc
către nicăieri, către pretutindeni,
pentru a mă întoarce mereu.
prietenia trăieşte atât cât ne vor trăi lacrimile.
la capătul disperărilor şi al nopţilor
ultimul urlet, ultimul pariu
ll condamnatului,
rămâne curajul înfipt în creier de cineva,
de celălalt, de altcineva…
ei făceau sărbători şi înţelegeau tot,
ciocnind ultima cupă, spuneau:
,,lăsaţi-l, prietenul e obosit,
în zori pleacă iar,
viaţa i-a făcut injecţii cu sânge de nomad…”
de atâtea ori, la ghilotină,
prin mulţimea înfuriată,
se ascundeau ochii unui prieten,
un prieten venit tocmai atunci
să-mi aducă un cal şi să-mi împuşte călăul…
viaţa mea este
un nesfârşit pariu pe prietenie.
dacă nu voi mai avea timp
să vă spun că am câştigat,
căutaţi-mă în ochii celor ce, măcar o secundă,
au crezut în mine.
Dacă scoţi strofa aceasta:
RăspundețiȘtergere"ultimul urlet, ultimul pariu
al condamnatului,
rămâne curajul înfipt în creier de cineva,
de celălalt, de altcineva…"
rămâne o bijuterie, o minunăţie de poezie!
Mă înclin!
Sper că nu e cu supărare dacă îi dau copy in pagina mea!
Uite ce cred eu: varianta 3 e o colectie de legi, de aforisme, de adevaruri supreme, de aceea a iesit un splendid ghiveci necomestibil!
RăspundețiȘtergereAici e traire, e raportare eu-infinit...
Acolo mintea a incercat sa epateze, aici sufletul a stat de vorba cu un preieten, intr-un parc linistit....
Acolo e rana, aici e balsam!
Asta a fost intentia?
ma bucur ca ti-ai schimbat parerea
RăspundețiȘtergereave