mă strecor uneori
în gândurile tale
pentru un gram de bucurie
lasă-mă să cânt
iubirea nenăscută încă
lasă-mă să strig
că sunt aici lângă tine
chiar dacă refuzi
să mă vezi
pentru că nu sunt
perfectă
pentru că nu
port haine de duminică
pentru că sunt
scârbos de normală
banală
lasă-mă ...
trebuie doar să
întorci capul sau să închizi ochii
ca să simţi când
buzele mele vor zdrobi zâmbetul tău
transformându-l
în şoapte de lună
trimise cerului
chiar dacă sunt
în palatul de cleştar al zmeului
cu lampadare
luminoase şi podele din aur
nimic nu are
strălucirea râsului tău
nimic nu-mi mângâie sufletul
ca valea însorită
din ochii tăi
cărările pădurii
ne vor îndruma paşii acolo
în palatul de la
marginea mării
unde împreună vom
deveni fructul unei scoici
două perle
singure
sepia
născute din
iubirea nisipului cu apa
cu lacrima
două perle ascunse în visul utopic
de o clipă
anonimă
risipă de gânduri
într-un basm în care
a fost odată ca
niciodată
va rămâne pentru
mine
o poveste
cu uşile
închise...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu