O nouă provocare la Pariu pe Prietenie prin poeziile create ad-hoc inspirate de expoziţia foto ,,Himere'', realizator Simona Andrei, căreia îi mulţumim pentru participare şi onoarea de a fi alături de noi, într-un mod propriu, minunat, o prezenţă zâmbet, un spirit creator în arta fotografică.
Mojo Club Music, o nouă seară a evenimentului Pariu pe Prietenie, duminică 3 februarie, o seară în care literatura s-a impus prin provocarea participanţilor la eveniment în a crea pe loc versuri, inspirate de expoziţia de fotografie alb - negru ,,Himere'', o artă care transmite mesaje prin surprinderea unor imagini speciale, autor Simona Andrei. Am găsit multă poezie şi rafinament în fotografiile expuse unde viaţa este surprinsă în diverse ipostaze, reflecţie redată de chipul omului, de trăsăturile evidente ale anumitor părţi anatomice, acolo unde viaţa vibrează, meditaţia se impune într-o tăcere asurzitoare, jocul mâinilor cântă, mângâie, plânge, iubeşte, acolo unde până şi moartea se mişcă, transmite, trupul fiind în armonie cu lumina sau semiobscuritatea, fiecare imagine având povestea ei, empiricul, ludismul formelor, o pace şi o resemnare a omului cu spiritul.
Radu Popa
Raluca Neagu
Claudia Minela
Ştefan Ciobanu
Andreea Alexandra Vraja
monocromă
azi dărâm soarele
am nevoie de flirtul cu noaptea
nu înţelegi
cârtiţele păstrează două lumi între pleoape
aşa văd prin tine
întunericul e un blestem
din care mă hrănesc
stelele arse mi le tatuez pe umeri
pentru că pot şi nimeni nu are curajul
să oprească o himeră
lumea monocromă
este o lume întoarsă pe dos
ţi-am oprit un loc
aşteptări decupate
prin alb îţi văd culori întinse lungi
prin negru sunt sentimente trecuteprin noi se scurg zăpezi şi ploi violente
am venele percutate de plecarea ta
erai acolo îmbrăcată în masca propriei tale fiinţe
şi toţi corbii luceau spre soare ca suliţe perfecte
un tren şuieră la stânga
în dreapta bagajul vechi mâncat de timp
prin negru chem paşii plecaţi în grabă
prin alb desfac sertare ale pozelor neprintate
un fir din puoverul tău se lăfăie în fotoliu
am capul plin de băuturi cu aromă de scorţişoară
taci taci taci
mi-am mutat ochii spre fiecare gară din oraş
aştept fluierături violente
un parfum negru
un picior alb
prin alb vedeam un viitor abstract
prin negru simţeam un trecut
plecat la vânătoare de remuşcări
mîini împletesc alb şi negru
mâinile s-au desprins de trup
şi frunze roşii mi-au răsărit din braţe
într-o primăvară fără soare
doar un fir de lumină pierdut pe fereastra închisă
îmi încălzeşte palmele
acolo unde linia vieţii s-a împreunat cu linia tăcerii
într-o singurătate oarbă
acolo unde moartea zace agonică
până în clipa în care mă bate pe umăr
şi mă invită la o plimbare
între alb şi negru
(inspirat din filmuleţul jocului de mâini, al aceleiaşi autoare, Simona Andrei)
ce este liniştea?
liniştea este
tot un fel de strigăt
în care poţi urmări
contururile alergând
în slow motion spre
jocurile degetelor noastre
şi nimic nu ne mai sperie atunci
suntem împreună singuri
alergăm pe câmpiile din cameră
căreia i-am acoperit ochii
cu o eşarfă
şi&şi
Şi noaptea ne-a pătruns pe amândoi....
Eram cuprinşi într-o surprinsă-nbrăţişare
Şi unghiile-mi cleioase îţi zvâcneau pe spate
Scrâşneam din dinţi ca o leoaică în turbare
Ca un berbec atins de flăcări
Şi te purtam într-o neantă visare
Către exaltare, printr-o prinsoare
Cu noi semne de exclamare!!!
C&M
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu