,,Şi
totuşi Dumnezeu încape î nom
doar
mâinile îi rămân afară
ca
doi tâlhari în stânga şi-n dreapta fiului
care
învaţă să moară’’. (Ion Chichere)
ION
CHICHERE – a absolvit Liceul Teoretic din Gătaia apoi a urmat un curs postliceal
de poştă şi telecomunicaţii. A fost angajat în sistem până la pensionarea pe
caz de boală.
În
1986 debutează într-un volum colectiv ,,Argonauţii’’. Ion Chichere aparţine
generaţiei ’80, o generaţie protestatară. A condus Cenaclul literar ,,Semenicul’’,
găzduit de casa de cultură din Reşiţa, din anul 1990, până în 2004. S-a dovedit
a fi un foarte bun îndrumător, un om înzestrat cu răbdare şi abilitate.
,,poezia pe care o scria el era una incomodă’’, spune poetul Viorel. Mărineasa. Este autorul a 18 volume de
versuri. Poeme vesele şi triste scrise prin cârciumi
comuniste (Editura Semenicul, Reşiţa).
Ultimul volum- ,,Transatlanticul şi păpădia’’, editura Marineasa,
Timişoara- a fost publicat postum.
..şi-a
delegat iubirea de viaţă în poezie apoi şi-a delegate iubirea pentru poezie în cărţile lui’’ afirmă Marcel Tolcea într-un interviu.
Gheorghe
Jurma declară despre opera lui Ion Chichere:
,,O
temă obsedantă a creaţiei lui este moartea, o temă o temă
obsedantă în opera lui este viaţa şi în final, o temă obsedantă este unificarea
lor- ,,viaţa şi moartea una sunt’’- spune poetulîntr-o poezie. Eu cred că a
creat o operă care-i asigură, dincolo de moarte – NEMURIREA.’’
,,Când
am fost copil
Mi-a
căzut un dinte
În
fântână
Şi
de frică
Am
început să scriu.’’(Amintire)
TRAVERSAT DE-O PASĂRE
Orice femeie în negru e mama mea
iar eu sunt mortul ei drag
orice tânăr este crucea mea
iar eu sunt pământul ei drag
Am murit foarte greu
despărţindu-mă de sinea mea
partea ascunsă hohotea de lumină
cea văzută se întuneca
o pasăre m-a traversat
ca o cruce plutea
eu semănam cu zborul ei
ea semăna cu moartea mea.
LUI GHEORGHE JURMA
Doar ce este ascuns are putere
Şi timpul îi adaugă adevărul vieţii
Un înger scrie pe cer
Pe pământ
Un înţelept cântăreşte
boabe de grâu
dintr-o mână în alta
Un şarpe intră în stânga lanului
din dreapta iese o pasăre
Eu nu mai scriu cuvântul,
îi schimb soarta…
REŞIŢA
fumul
furnalului – o hieroglifă nedezlegată
şi laptele
metalului curgând
peste
picioarele goale
aici
înnebunesc prematur
predicând
frumuseţea
într-un oraş
cu biserica încercuită
de laminoare
un oraş cu
umeri de fier vechi
şi epoleţi din
foste pancarte
un oraş în
gumari
cu şapca trasă
pe ochi
de podul nituit
îşi leagă măgarii
şi acordeonul
orbului se tânguie
sub funicular
artificial
străluceşte soarele
în petele de
ulei de pe râu...
nouă zile am
răguşit în piaţă
urlând şi
strigând
proclamând o
libertate
inutilă
o fântână
cinetică în ploaie
o curcă
plouată
îşi roteşte
mecanic
penele de
metal.
TUNELUL
Lui Marcel
Tolcea
acum, acum, acum,
când am fost mort
am înţeles greutatea apei
întorcând pleoapele monezilor
Mergeam cu bicicleta pe fundul mării
Fălcile mi s-au lăţit
Sunetele din urechi
Lăsau bule de aer în urma mea
Deodată roţile s-au
În(optat)
şi m-am trezit
Albina din borcanul gol
Cerea ajutor
Am interrupt moartea
Trebuia să cobor
OGLINDA ACOPERITĂ
Stupii dimineaţa
sunt la fel de veseli
deşi eu plâng
mâine tata va fi încălţat
cu pantofii cei noi
şi va fi în sfârşit bărbierit
eu sunt şi nu sunt în acelaşi
timp
îndurerat, absent, ipocrit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu