canoanele lirice / glosă, rondel, sonet

GLOSĂ – 

Specie a genului liric, poezie cu formă fixă. Prima strofă este alcătuită din 4, 6 sau 8 versuri care conţin tema de bază. 
Fiecare vers este comentat într-o strofă specială, de aceeaşi mărime cu prima. Ultima strofă reproduce prima strofă cu ordinea inversată a versurilor.(1.) 

Exemplu de glosă 

Vreme trece, vreme vine, 
Toate-s vechi şi nouă toate; 
Ce e rău şi ce e bine 
Tu te-ntreabă şi socoate 
Nu spera şi nu ai teamă: 
Ce e val, ca valul trece; 
De te-ndeamnă, de te cheamă, 
Tu rămâi la toate rece. 
Multe trec pe dinainte, 
În auz ne sună multe; 
Cine ţine toate minte 
Şi ar sta să le asculte? 
Tu aşază-te de-o parte, 
Regăsindu-te pe tine 
Când cu zgomote deşarte 
Vreme trece, vreme vine 
(…) 
Viitorul şi trecutul 
Sunt a filei două feţe, 
Vede-n capăt începutul 
Cine ştie să le-nveţe 
Tot ce-a fost ori o să fie 
În prezent le-avem pe toate 
Dar de-a lor zădărnicie 
Te întreabă şi socoate 
(…) 
Tu rămâi la toate rece, 
De te-ndeamnă, de te cheamă; 
Ce e val, ca valul trece, 
Nu spera şi nu ai teamă. 
Tu te-ntreabă şi socoate, 
Ce e rău şi ce e bine: 
Toate-s vechi şi nouă toate; 
Vreme trece, vreme vine. 
(M. Eminescu, Glossa, fragmente)




*****///////






RONDEL – Poem cu formă fixă. Sinonim: rondou. 

Alcătuit din trei catrene şi un vers izolat. Versurile 1 şi 2 sunt identice cu versurile 7 şi 8, iar versul 13 cu primul vers. 

Există şi rondeluri compuse din un catren, un terţet şi un cvintet; apoi rondelul medieval din 8 versuri sau cel francez din 14. (1.) 

Exemplu de rondel 

Îţi plânge toamna în priviri 
Şi-ţi moare leneş la fereastră. 
În odăiţa ta albastră 
priveşti bolnavii trandăiri. 
Tu stai pe gânduri şi te miri, 
Frumoasă pasăre sihastră. 
Îţi plânge toamna în priviri 
Şi-ţi moare leneş la fereastră. 
În cripta sfintelor iubiri 
Te poartă lin iubirea noastră, 
Şi te-ofileşti precum în glastră 
Se sting bolnavii trandăiri. 
Îţi plânge toamna în priviri… 
(B. Fundoianu, Rondel de toamnă)


***///***








SONET – 
Piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeaşi măsură, dispuse în două catrene cu rimă îmbrăţişată (abab/abab) şi două terţine (cde/cde). (1.) 
Poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene (cu rimă îmbrăţişată, de tipul abba/abba ) şi două terţine cu rimă liberă, ultimul vers conţinând, de obicei, o concluzie sau o subliniere a sentimentului sau a ideii dominante.(6.) 

Exemple de sonet 

Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, 
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri 
Ci tu citeşti scrisori din roase plicuri 
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. 
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, 
N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată; 
Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată 
Şi stai visând la foc, de somn să picuri. 
Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri, 
Visez la basmul vechi al zânei Dochii, 
În juru-mi ceaţa creşte rânduri, rânduri; 
Deodat’aud foşnirea unei rochii, 
Un moale pas abia atins pe scânduri, 
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii. 
(M. Eminescu, Afară-i toamnă) 


Cu supărare mare vă invoc, 
Zugravi de fresce şi fragilităţi! 
Predicatori cu sufletul de foc! 
Ilustră seminţie de poeți! 
Maeştri şi-ucenici, fiţi fericiţi! 
Acum şi-aici, din inimă vă cer 
Dovada artei s-o mărturisiţi 
În pledoaria unei acuzări: 
Sfrijitei mături, laşului făraş, 
De câte ori mă mir, de ce, în zori, 
Le-aud hodorogitul pătimaş, 
Cu barbarie tot de-atâtea ori 
Se năpustesc şi-alungă fără greş 
Flori pribegind pe vânt, flori de cireş… 
(Şerban Codrin, Sonetul 39, din ciclul „Cele mai discrete sonete tatuate cu dermatograful pe sânii domnişoarei Sapho”) 

Ca undele spre ţărm, fără-ncetare, 
Fug ale noastre clipe spre sfârşit; 
Cu cea din faţă schimbă fiecare, 
Şi luptă-naintând neobosit. 
Te naşti ca o sămânță de lumină, 
Şi sui târâş, prin vârstă, spre zenit; 
Eclipse vin şi slava ta o-nchină, 
Şi Timpul strică ce ţi-a dăruit. 
El straiul dalb şi tânăr ţi-l străbate, 
Şi sapă dungi pe fruntea ta frumoasă, 
Înghite-ale naturii nestemate, 
Şi nimeni nu-i să-i scape de sub coasă. 
Dar versul meu, cântându-ţi osanale, 
Va-nvinge vremi, în ciuda coasei sale. 
(SHAKESPEARE, Sonetul 60, trad. Teodor Boşca) 

Coboară iarna… Ursa tot mai adânc se pleacă. 
Şi inimile noastre se-nvăluie în nori. 
Ca pe-o tocită spada bagi sufletul în teacă, 
Cu umbrele durerii viaţa să-ţi măsori: 
Cât au crescut de-nalte, aproape pân’ la frunte! 
Încetineala vremii viclene te-a minţit. 
Tu ai crezut că timpul în faţa ta e-o punte 
Şi el era chiar valul ce-n urmă te-a-nghiţit... 
Mai e vreun ţărm la care ai fi ieşit înot , 
Greşeala să-ţi răscumperi cu-o cât de grea dobândă? 
Or s-a sfârşit aicea? Şi doar ce-a fost e tot? 
Căci, iată, vine-ngheţul, grăbit ca o osândă! 
O, de-ai putea nu polul cu umărul să-mpingi, 
Ci-n gânduri, ca-ntr-o lampă, să sufli să le stingi! 
(V. Voiculescu, Sonetul CLXIX) 

TAINELE POEZIEI

Poezia, în antichitate , a fost percepută ca fiind expresie a puterii creatoare, in greacă poiesis însemnând ,,creaţie,,. 
A fost considerată mimesis , adică imitaţie a realitaţii , o copie a lumii obişnuite, ea însăşi fiind o umbră a umbrelor, o replică a lumii ideilor, a absolutului, cum era văzută de Platon. 

În timp se impune poezia ermetică, o comunicare lirică prin care sunt exprimate emoţii. 

Să parcurgem rapid evolutia poeziei româneşti. 
Prima realizare poetică de excepţie din literatura noastră poate fi considerat poemul de meditaţie filosofică ,,Viaţa lumii,, scris de Miron Costin. 
Primii nostri poeţi sunt Văcăreştii. 

Paşoptismul 

1840 este anul apariţei revistei ,,Dacia literară,,reprezentând momentul de răscruce in cultura românească,având în prim plan orientarea spre romantism,stimulând creaţia originală.Vasile Cârlova este primul poet paşoptist,care lasă frâu liber sensibilitaţii,îndemnând la renaştere naţională. Alţi reprezentanţi de seamă ai paşoptismului:I.Heliade Rădulescu,Grigore Alexandrescu,Vasile Alecsandri,Dimitrie Bolintineanu, Andrei Mureşanu etc. 

Perioada marilor clasici 

Titu Maiorescu exprimă ideea că ştiinţa prezintă adevărul şi poezia frumosul. 
Lirica eminesciană a reprezentat momentul de schimbare a poeziei româneşti.Original -aduce ca noutate lirica erotică în mai multe ipostaze,filosofică şi istorică.Interesant este şi modul în care transfigurează folclorul în poezia sa :,,Mai am un singur dor,,-,,Revedere,,-,,Ce te legeni...,, 

Posteminescianismul 

După Eminescu s-au impus printr-o nouă tonalitate poeţi ardeleni,lansând o tematică rurală.S-au remarcat prin operele sale ce aduc o nota de prospeţime şi originalitate G. Coşbuc, Al. Vlahuţă,Octavian Goga, St.O.Iosif. 

In anii '20 ,Eugen Lovinescu a reaşezat valorile, demitizând imaginea acestor poeţi. 


Simbolismul 

Alexandru Macedonski este primul poet simbolist, teoritician al acestui curent .Cel mai reprezentativ este G.Bacovia.I se alătură şi N. Labiş,Ion Minulescu ,Dimitrie Anghel etc. 


Modernismul 

Eugen Lovinescu , prin revista ,,Sburătorul,, işi propune să cultive o lirică de atmosferă,care să depăşească lirismul subiectiv al sec. XIX-lea.În paginile revistei semnează nume mari ale literaturii noastre: 
Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi. 

Tradiţionalismul 

Tradiţionalismul este orientarea literară ce consideră valorile trecutului superioare celor moderne.Poeţii colaboratori ai revistei renumite ,,Gândirea,, îmbină tradiţionalismul cu influenţel moderniste.Scriitori de seamă:Nichifor Crainic, Lucian Blaga,Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Aron Cotruş etc. 


Neomodernismul 

Cel care a deschis reafirmarea lirismuui autentic a fost Nicolae Labiş. 
Nichita Stănescu reconstruieşte limbajul poetic şi schimbă lirica reflexivă, aşa cum se constată mai ales în volumele Necuvintele, În dulcele stil clasic.Un alt nume al acestei generaţii a fost Marin Sorescu a cărui poezie ironică s-a impus.Ana Blandiana a evoluat spre un ton grav , abordând problemele vieţii morale şi sentimentale.Alte nume remarcabile :Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Adrian Paunescu. 
Generaţia anilor +70 are orientări eterogene regăsindu-se prin poeţi ca: Leonid Dimov ,Emil Brumaru, Mircea Dinescu. 

Postmodernismul 

Este orientarea literară care încearcă să ironizeze actualitatea utilizând valenţele jocului sau ale parodiei.Poezia generaţiei ,,Cenaclului de luni(,,înfiinţat în 1977 si condus de Nicolae Manolescu)este o poezie unitară si coerentă,nonconformistă.Reprezentantde seamă Mircea Cărtărescu. 
Alte nume cu rezonantă:Traian T.Coşovei,Matei Vişniec etc. 

doar o mana de prieteni...sa fii fericit!

portret radiofonic Sorin Teodoriu

Portret radiofonic – duminică , 17 iunie 2012, ora 20:00, Radio Romatthy şi Claudia Minela vă invită să ascultaţi emisiunea ,,Vieţi între coperte’’, o emisiune care-şi propune să descopere misterele din spatele tomurilor şi pe creatorii acestora. Invitat special – scriitorul Sorin Teodoriu - realizatorul site-ului ,,bocancul literar’’, organizatorul şi moderatorul cenaclului muzical - literar ,,Pariu pe Prietenie’’. Detalii http://radioromatthy.blogspot.ro/ & http://poezia-codulspiritului.blogspot.ro/ . Vă aşteptăm să ascultaţi şi să participaţi! Audiţie plăcută! id skype / *** romatthyradio Radio Romatthy - http://94.176.96.14:1562/listen.pls adaugati in lista dvs si id radio romatthyradio@yahoo.com

,,e de-ajuns o mână de prieteni ... ca să fii fericit''

 Duminică, 10 iunie 2012, la Club Mojo, a avut loc lansarea primului album al formaţiei folk - ,,Proiectul Tivodar''/membrii: Ştefan Tivodar - voce, chitară ritmică & Alex Nichita- vioară, chitară ritmică, solo. Ştefan şi Alex au magnetizat publicul. Liceenii invitaţi la cenaclul muzical-literar Pariu pe Prietenie, au rezonat cu muzica lor, cântând împreună piesele din repertoriul acestora. veţi putea viziona întregul program alcenaclului vizitând site-ul literar ,,bocancul literar''- http://www.bocancul-literar.ro/forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=23638

Portet radiofonic - Sorin Teodoriu, omul care ştie să câştige pariul cu prietenia

Ultimul copac, duminică îmi era

(lui VD)
a mai căzut un copac

din pădurea mea

de câte ori simt că sunt puternică

Dumnezeu mai doboară unul

şi-ncă unul şi-ncă unul

până când securea lui îmi spintecă cerul

ultimul copac duminică îmi  era 

hohote de ramuri construiau altarul
unde  învăţam să facem dragoste

fără să ne atingem
doar cu puterea gândului aripile decupau
bucăţi din panteonul iubirii
azvârlindu-le spre noi ca pe nişte păsări de foc

pădurea din mine, refuză să plângă

rămâne împietrită

defrişată până-n centrul  pământului ei

am să dau foc tuturor copacilor

să nu  mai crească în mine

iubirea

şi nici durerea

pentru că amândouă au aceeaşi rădăcină

spre suflet

C&M

profil radiofonic Mirela Lungu la Radioromatthy(realizator Claudia Minela)

Mirela  Lungu

Portret radiofonic - vineri, 15 iunie 2012, ora 20:00, Radio Romatthy  şi  Claudia Minela vă invită la emisiunea ,,etc.’’, o emisiune de poezie şi muzică.  Invitat special - poeta Mirela Lungu şi ,,biografia coapselor’’,  un volum de poezii nonconformist.  Detalii http://radioromatthy.blogspot.ro/ &  http://poezia-codulspiritului.blogspot.ro/ . 

Aici veţi găsi câteva poezii despre care ne propunem să discutăm. Puteţi participa şi voi.

Vă aşteptăm! Audiţie plăcută!

 id skype / ***   romatthyradio

http://94.176.96.14:1562/listen.pls

adaugati in lista dvs si id radio romatthyradio@yahoo.com

Mirela Lungu este absolvent al Colegiului  Naţional ,,Sf. Sava’’, Bucureşti,  profil  filologie- istorie.  A  terminat  Facultatea  de Filosofie – Universitatea  Bucureşti,  profesie - marketing – publicitate.

Publică  în reviste literare şi antologii: ,,Singur’’, Antologia -’’Singur’’ ‚’’Litere’’ ‚’’Luceafarul’’ ‚’’Subcultura’’ ‚’’Tiuk’’ ‚’’Timpul’’ ‚’’Argeş’’ ‚’’Familia’’ ‚’’Caietele Oradiei’’...

Mirela Lungu scrie poezie pentru toate gusturile - de la sonete, cu o muzicalitate deosebită şi tematică diversă, până la versul liber, lipsit de sensibilitate metaforică, nonconformist, de actualitate, un discurs liric,  fără prejudecăţi, îndrăzneţ. Erotismul emanat de poezia Mirelei Lungu şochează lectorul nefamiliarizat cu lirica actuală. Pentru un cititor care agrează poezia muzicală, imaginară, limbajul artistic , figurile de stil, poezia măştii lirice ,,aşa-da’’, versurile din ,,biografia coapselor’’ sunt non grata.  Consider că poezia trebuie să reflecte şi realitatea, să redea cu acurateţe caracteristicile societatii în care trăim, preferinţele individului, chiar dacă acestea sunt mai puţin ortodoxe. Poezia nu înseamnă doar feerie,  elegie, tropi, gânduri fabricate pentru a plăcea lectorului, ci şi suflul, pulsul realitaţii, o realitate care, din păcate,  prostituează poezia prin limbaj argotic şi vulgaritate, prin francheţea gândului, toate acestea reflectând radiografia arogantă, veritabilă  a secolului în care trăim, a individului interesat doar de  fuga după bani.  De fapt ceea ce şochează este curajul de a se exprima fără reţinere. Cine spune că nu a folosit limbajul licenţios, nu spune adevărul. Că el este nepotrivit noţiunii de poezie, este  clar, dar, aşa cum susţin poezia, indiferent de haina pe care o îmbracă, aşa cred, cu toată fiinţa , că poezia nu are limite şi nici graniţe. Va rezista acea poezie pe care lectorul alege să o citească, cea care îl reprezintă ca nivel intelectual, ca educaţie, ca mediu în care trăieşte. Personal nu agreez limbajul trivial în poezie, a nu se confunda cu limbajul argotic, care nu face altceva decât să stea faţă în faţă cu  societatea actuală, chiar dacă nu acceptăm, dacă ne place sau nu, ea există în fiecare dintre noi, într-o doză mai mult sau mai puţin neprotocolară.

Cineva mă întreba cum definesc  poezia modernă. În acel moment n-am ştiut să dau explicaţie. După un studiu amănunţit al volumelor de poezii recenzate de mine, am făcut radiografia lirismului modern, sintetizând, din punctul meu de vedere, ce reprezintă versul ultimului deceniu. Modernismul se defineşte ca fiind o prelungire a tendinţelor anterioare (vers alb, autobiografie, anticalofilism, discurs liric, monolog, limbaj colocvial, tendinţă narativă, prozo-poem, etc.) adăugând foarte des folositele neologisme  şi expresii idiomatice de actualitate,  preluate în forma originală, americanisme argotice, jargoane lirice, limbajul computero-liric , precum şi cel publicitar tv., folosit pentru a ironiza anumite reacţii sociale, grobianismul( ,, &,  laptop, mess, mall, sms, bonuri de masă, ecografia 3d, Bamboo, silicoane, trading,  2 în 1, euro, humanitas,  clubbing,  trandy, 4ever, facebook, internet, site, blog, lifting, reclame, joint, iarbă, google,  full-option, bungee- jumping, etc.)

Poezia Mirelei Lungu sfidează pudibonderismul conservator, descoperind  faţa mai putin ortodoxă a unui limbaj liric , greu de acceptat de către cei care au rămas fideli formei fixe. ,,Biografia Coapselor’’ aduce în prim-plan pasiunea, iubirea, dragostea, dincolo de prejudecăţi, dincolo de pudismul alterat, ipocrit,  al  celor care resping limbajul neaoş, al romanticilor  nostalgici. Mă alătur lor, într-o oarecare măsură, ştiut fiind faptul că nu pot accepta prostituţia în poezie. Cuvintele nonliterare, cu referire la sex, par vulgare aproape în orice context.

Să trecem la poezia secolului XXII, acea poezie care spune lucrurilor pe nume. Mirela Lungu face parte din pleiada autorilor care încearcă să pătrundă în universul dragostei fără reţineri. Astfel poezia ,,îngeri sub acoperire’’ devoalează  intimitatea ,,real life’’ a dorinţelor pătimaşe născute în fiecare dintre noi, dorinţe consumate fulger de momentele apropierii trupeşti  a cuplului îndrăgostit. În ciuda acestui secol al vitezei, Mirela Lungu, încă mai visează la o iubire sinceră, un zbor intergalactic ,,deasupra universului’’, în locul în care ,,se prăbuşesc  constelaţii just like that’’, o iubire puternică, sensibilă ,  care vibrează,  aducându-i  soarele la apus ,,în poală all night long’’, o noapte întreagă sau topind cuvintele,, de parcă dumnezeu nici nu le-ar fi  inventat vreodată’’.  După o noapte întregă de iubire,  cuplul revine la realitate, chiar dacă se transformă în îngeri sub acoperire care ,,cutreieră neîncetat’’ oraşul murdar  şi plin de tineri poeţi şi neliniştiţi-  ,, this dirty town of young & restless poets’’, încheie autoarea  periplul feeric.  Poezie cu poezie se derulează pe parcursul întregului film al realităţii, începînd cu ,,dragostea e un câine venit din iad’’ unde viaţa trece pe lângă noi, aducând cu ea bătrâneţea, mometul în care nu mai putem iubi ‚’’dimineaţa cafeaua ne curge pe degete ni se innoadă sub limbă cuvintele ...ne ascundem prin tomberoane durerea de a fi încă o dată stăpânii acestei lumi de fantome îndrăgostite de oameni’’, continuând cu ,,Feliz Navidad’’ (room-service), un regal de faţadă a sărbătorilor de iarnă, unde realitatea nu permite basmului să pătrundă  în sufletul dornic de frumos şi vis, o prăbuşire a valorilor naţionale, spirituale, murdărindu-le cu locuri unde totul se întâmplă în ,,camere de hotel elegant decorate comanzi whisky cu gheaşă înainte & vodcă cu lămâie după’’, finalizând cu dorinţe, emoţii, mesaje îndrăzneţe despre cum trebuie să iubeşti gustând din sărutul,,allegro’’, până când îţi explodează creierii, să împingi ,,andante’’ şi să ţi-o tragi ,,prestissimo’’. (the very first time(baladă).

Lirismul Mirelei Lungu reprezintă oglinda lumii în care trăim, o lume a ,,bărbaţilor căzuţi în patima femeilor-vodcă ce urcă-n sângele lor dependent de adrenalină şi pică paiele din ochii celorlalţi’’, o lume în care moartea este percepută ca o ,,curvă cu picioarele lungi şi fusta scurtă’’, o lume în care toţi ,,plătim pentru orice serviciu  dumnezeule preţul corect’’(imaginea din oglindă).

Singură acasă (de Crăciun)

singură acasă de crăciun mă hrănesc cu bloguri şi cozonac m-am plictisit de colindat amintirile altora şi de scris memoriile pe o coală mai albă decât omătul ce ni se adună pe creştet copii fiind iubitule spune-mi de ce tu pleci întodeauna înainte să se termine poemul cel puţin cu un rând sau două mai sus decât bikini din raft nu-i voi mai purta niciodată sunt de unică folosinţă şi au expirat odată cu dragostea noastră atât de roz cu dantele vintage ştiu voi rămâne iubita ta şi peste douăzeci de ani când vei fi deja impotent sau poate cine ştie acelaşi dandy frustrat cu atenţia veşnic răvăşită printre dantele moi de satin un adevărat moş craciun de pus în vârful bradului şi aruncat apoi la gunoi.

 îngeri sub acoperire

uneori îmi imaginez că un înger veghează asupra gândurilor mele perverse are grijă să mi le întrerupă şi să le împiedice transformarea in real life dorinţe pătimaşe aruncă în aer cupluri mature cu obiceiuri infantile noi2 ne întâlnim la un drum de seară în ceaşca bleumarin de cafea să facem dragoste cu toată sinceritatea de care suntem capabili sub plăpumi de nea cuvintele se topesc de parcă dumnezeu nici nu le-ar fi inventat vreodată doar un porumbel alb mai zboară deasupra universului intergalactic se prăbuşesc constelaţii just like that soarele îmi apune în poală all night long ne spunem adio & devenim îngeri sub acoperire cutreierând neîncetat this dirty town of young & restless poets

\"Dragostea e un câine venit din iad\"

Joint me

eliberarea are întodeauna un preţ mult mai mare decât azilul sentimentelor noastre suntem prea bătrâni să iubim dimineaţa cafeaua ne curge pe deşte ni se înnoadă sub limbă cuvintele bolborosim o minciună de-aseară când spuneam te iubesc unui câine la marginea drumului ne-a muşcat ah ne-a muşcat de mâna pe care i-am întins-o zâmbind el lătra a moarte şi frică ne ascundeam prin tomberoane durerea de-a fi încă o dată stăpânii acestei lumi de fantome îndrăgostite de oameni ele nu ştiu da nu ştiu ce gust are carnea prăjită sau untul de arahide ce-l cumperi de la buticul din colţ la chenzină nici ţigările de foi sau rahatul din cozonacul de paşti cu siguranţă vampirii apreciază un joint.

Tinereţe fără bătrâneţe şi viaţă fără de moarte 

Déjà-vu

ne-am fi iubit 100 ani cu stimulator cardiac şi fertilizare in vitro am fi avut copii robotizaţi ce ne-ar fi îngrijit ca pe nişte relicve am fi zâmbit prin tubul de oxigen eternului maine soarele ar fi devenit o pată pe obrazul nostru ne-am fi prins mâinile ca nişte paralitici şi ne-am fi prăbuşit aşteptările unul în braţele celuilalt am fi plâns uitându-ne la "tânăr şi neliniştit" apoi am fi încercat să facem dragoste în vârful picioarelor să nu ne audă vecinii de la etajul 99 şi să zică doamne aştia sunt chiar obsedaţi de specii dar cel mai important ar fi fost să ascultăm sonate pe cd toată noaptea în stare de somn veghe sau ebrietate şi să ne publicăm biografia peste 100 ani la humanitas când euro va fi singura monedă de schimb pentru prostituate şi viagra cea mai ieftină aspirină din est

Mirela Lungu sonete

MIRELA LUNGU

o maestră a rondelului și sonetului de expresie modernă

Selectie facuta de catre Sorin Olariu

 De te-aş sluji precum o sclavă-n pat

De te-aş sluji precum o sclavă-n pat

Şi te-aş slăvi-n cetăţi precum un rege,

Nu vei putea, stăpâne, înţelege

Că eşti vândut. Chiar eu te-am cumpărat!

Nu vreau minciuni, nici glorie, nici fast,

Cuvântul dat mi-e singura avere.

Să mă despart de adevăr nu-mi cere

Şi-n cuib străin ispita s-o adast.

Cu ochii blânzi vei oglindi uimirea

De-a contempla, sub gene lungi, o Evă,

Muşcând din măr şi îmbătat de sevă,

Tu vei gusta din plin dezamăgirea

Unui Adam. Fugit din paradis,

C-un pumn de-arginţi vei măsura un vis!

hai, linge-mi rănile şi ce mai e de lins!

(numai iubirea)

Hai, linge-mi rănile şi ce mai e de lins!

Pe umeri port iubirile marcate,

Mi-e trupul plin de silnice păcate

Şi-n părul meu cu stele verzi a nins…

Tu porţi la gât uimirile-n cravate,

Muşcând din mărul lui Adam – convins

Că eşti, monsieur, cel mai de treabă ins

Pe drumul spre infern unde-s pavate

Doar bunele intenţii. N-am pretins

Să-mi consemnezi, Dieu, certificate

Sau garanţii că vei respinge toate

Flou-Evele. Şi dacă te-au învins

E pentru că… numai iubirea poate

Să fure cardul visagold din jeans!

sunt un miraj

Sunt un miraj, încerci să mă pătrunzi

Cu verbe ascuţite şi feroce,

Dar în fantasme falice te-afunzi.

Ca un copil zbanghiu şi-n plus, precoce,

Ai vrea să scrii pe sânii mei rotunzi

Poveşti neîntâmplate. Eşti veloce,

Sunt un miraj, încerci să mă patrunzi

Cu verbe ascuţite şi feroce.

Tu porţi cătuşe, iar la glezne pfunzi,

Şi-n pantaloni te-nţeapă un mişcoce!

Cât ţi-ar placea pe glezna mea s-o tunzi,

(Îmi tot şopteşte la urechi o voce…)

Sunt un miraj, de vrei să îl patrunzi,

Citeşte-ntâi “Estetika” lu’ Croce!

sursă ,,Curentul'', săptămânal independent de ştiri, analize şi opinii

Pariu pe Prietenie si prietenii săi...Fox Studis, duminică, 10 iunie 2012 la Mojo Club

Fox Studis la Pariu pe Prietenie

Fox Studis inseamna:

Tatiana Ojog – voce

Marius Ojog – chitara

Grupul “FOX STUDIS” s-a infiintat in septembrie 2006.

In acelasi an am participat la diferite spectacole de gen unde am fost clasificati ca gen de muzica “Folk Alternativ “ , cu influente din jazz.

Dupa acest pas au urmat o serie de participari si la alte festivaluri de gen din tara:

-Festivalul National de Folk “Moldavia Folk” 2006 , Iasi-locul I.  Festivalul National de Folk “Prima Iubire”-2006 , premiul special “Opinia Reghineana” , Reghin; “Festivalul Castanilor” , premiul pentru Virtuozitate Instrumentala ; Festivalul “Gil Ionita” , premiul pentru “Cea mai buna voce”. etc

Trebuie să amintesc faptul că soţii Ojog sunt susţinătorii tinerelor talente in muzica folk. Am avut ocazia să-i cunosc la ei acasă, în Călăraşi. Tatiana este severă cu cei care-şi doresc să nu rămână la stadiul de amatori. Salut iniţiativa lor şi le doresc succes!

Convoi de tăcere - autor Ştefan Ciobanu

Poetul Ştefan Ciobanu, câştigătorul mai multor premii, a reuşit să se impună în poezia contemporană prin stilul său deosebit, un stil care nu este la îndemâna oricui.

Versurile sale  au  influenţe suprarealiste, creaţiile lui  aducând un aer nou, penetrabil pentru lectorul cu deschidere către modern. Amintesc faptul că Ştefan Ciobanu este implicat în viaţa literară românească, activitatea sa ramificându-se pe mai multe planuri: apariţii editoriale în reviste literare – Dacia Literară; Luceafărul; Vatra; România literară; Poezia; Convorbiri literare; Dunărea de jos; Citadela; Actualitatea literară;Cetatea Culturală; Oglinda literară; Climate literare etc.- membru activ pe site-uri de profil (agonia, bocancul literar, unde este şi editor, hermeneea, etc.); Poezii editate în antologia Virtualia - Iaşi, 2011, Antologia Artgothică 2011 - Sibiu, 2011, Ca la o linie de start - Timişoara, 2007.

Este autorul a două volume de poezii ,,aliona’’, publicat în Bucureşti, 2007 (debut editorial) si ,, Convoi de tăcere’’, publicat  la Iaşi, 2009.

 Am intrat în posesia volumului de versuri - ,,Convoi de tăcere’’-  un volum cu o configuraţie aparte şi  conţinut care nu lasă loc comentariilor negative.   Cartea este structurată pe patru capitole - eu, tu , el, ea - şi se remarcă printr-un joc de cuvinte, cu sensuri profunde, în spatele cărora  se află un actor care-şi joacă bine rolul.

Astfel trăim amintirea copilăriei, inocenţă lăsată în braţele timpului, o trecere spre maturitate care lasă în urmă imaginea bunicului, a soldăţeilor care trec ,,în coloană/sub framul obez’’…chipul mamei/(care) trece în lingura cu supă’’, nerostitul ,,creşti naibii creşti… somnul ca o mobilă pe care nu se aşterne praf’’, genunchii roşii ,,ca doi sori la asfinţit’’, rugăciunea ,,înger îngeraşul meu’’, toate acestea reprezentând cutia Pandorei, în care sunt încuiate  trecutul, copilăria.

O altă tematică bine conturată în lirica lui Ştefan Ciobanu, pe lângă cea a copilăriei, este tema trecerii de la adolescenţă, la maturitate. Extrapolând semnificaţia discursului liric, putem afirma că versurile lui reprezintă lumea în care trăim, o lume în care se evidenţiază un ansamblu de trăsături ce compun viziunea despre viaţă, într-un limbaj care-l particularizează. ,,cana galbenă… cât o fântână…periuţa de dinţi/ cu zâna măseluţă/ ascunsă în ea… scrisorile ei/ împachetate frumos…momentele acelea/ când simţi nevoia / să primeşti o basculă de aer proaspăt…’’ toate aceste elemente construiesc un întreg, o formă de manifestare, armonie sufletească, interpretată de actorul care joacă rolul tânărului de treizeci de ani,  vârstă importantă pentru bărbatul ce refuză să renunţe la puritatea sufletului de copil, rămas în subconştient, ca religia în inima unui credincios. Impresionantă s-a dovedit a fi poezia ,,viaţa mea’’, unde trecerea timpului marchează imagini episodice din viaţa auctorială, asemenea unui film,  la realizarea căruia se face un montaj bine ales - ,,copilăria … era o adevărată poartă prin care intra viaţa’’, adolescenţa i se ,,înfăşura în jurul gâtului ca un fular/… mîinile se depărtau de zona inimii/ tălpile deveniseră urma uriaşă plină cu apă/…’’ în care sărea dorind să ,,stropească cerul’’, este perioada în care cunoaşte oameni noi, învaţă de la ,,lucrurile pe care  nu le-a avut,'' îşi pune dorinţe ,,dezlegate la şiret’’ iar inima, spune autorul, o pune  ,,la zid’’, marcând ,,cu cretă cât a mai crescut’’. Adolescenţa conferă sentimentul împlinirii prin intensitatea trăirilor care converg către o iubire puternică ce creează sentimentul zborului - ,,când făceam dragoste/ hainele mele pur şi simplu  zburau prin cameră/ în stoluri amestecându-se cu ale ei/ formând o pastă care am aflat că se cheamă noapte…’’. Ultima parte este o revenire la varsta de treizeci de ani, barbatul puternic ale cărui temeri dezvăluite în adolescenţă ,,stau pe el ca nişte ace de brad’’,  este speriat că umbra lui ,,nu se aşază pe nimic’’. Finalul este apoteotic, devoalează spiritul singuraticului, a celui împăcat cu sine, dornic în a-şi găsi motivaţia pentru o viata în doi.

,,Sorin’’, cum numeşte poetul soarele, este un element des întâlnit  în  creaţiile lui. Personificat  i se adresează deschis, ca unui prieten, creând în acest fel o punte de legătură între celest , oniric şi teluric, între dorinţă şi păcat, lumină şi pâclă existenţială -  ,,trec prin cimitir deseori precum/sorin(aşa îi zic eu la soare) pe cer’’(e prea devreme să fie azi).

În poezia ,,acatist’’, soarele este prezent sub forma unei dorinţe - ,,mama te mângâia pe păr la culcare mâna ei se mânjea de sorin (cum îi spuneai tu la soare încă de pe atunci  că îţi doreai un frate)...’’.

Aş vrea să mă opresc în mod special la poezia ,,acatist’’, o complexitate de trăiri şi imagini puternice, transcendentale, care surprind prin diversitatea ,,canonică’’, transformată ingenios în condac şi icos, laude aduse vieţii, bucuriei de a trăi, de a iubi, un imn care preaslăveşte senzualitatea iubitei şi sentimentele stârnite de prezenţa acesteia, o odă a bucuriei cu mare încărcătură emoţională. Limbajul folosit este interesant prin asocierea cuvintelor sfinte, preluate din acatist, cu expresii colocviale, un limbaj neaoş, amalgam de dorinţe- îndemnc ătre iubită - ,,Bucură-te iubito cea care ai în loc de sfârcuri doi ochi de înger/ Bucură-te iubito că ţie nu-ţi mai răsare noaptea de sub pat/ Bucură-te iubito cea frumoasă ca miezul unei rodii/Bucură-te iubito ca şi când ai deveni Duminică’’. Cea de-a şaptea zi semnifică apogeul bucuriei femeii de a exista în viaţa îndrăgostitului, precum o zi de sărbătoare permanentă. Întregul acatist reprezintă  un zbor, un joc de trăiri şi imagini care vin din trecut - ,,Îmi este dor de cârligele bunicii care ţineau dimineaţa agăţată de sârmă...Învăţătorul meu este cerşetorul dimineţii care-şi caută mîinile sub pietre’’- şi se sparg în prezent - ,,Cititul doar decupează din norii de hârtie forme fără lesă şi când/ mergi prin pădure singurul lucru prin care te deosebeşti de copacii din jur este inima răsucită în piept ca o ţigară în scrumieră...’’- precum valurile furioase, la mal, după o noapte furtunoasă. Imagini suprarealiste, trecut şi prezent, alcătuiesc un poem remarcabil, Ştefan Ciobanu deţinând aici arta de a clădi un concern de sentimente, de trăiri profunde, realizate cu originalitate, naturaleţe. Reuşeşte să aducă un stil nou în poezia contemporană prin ineditul imaginar, suprarealist - ,,Când va veni el în pieptul tău va începe să crească o girafă şi te vei trezi cu capul în nori fericită inima deja la regim va semăna cu un cântec de fluier...’’.

,,Convoi de tăcere’’ reprezintă un  montagnes-russe de trăiri şi imagini care te ridică şi te coboară cu mare viteză, într-o simbioză a suprarealismului secondat de realitate, dăruindu-ţi o lume specială, în care-ţi doreşti să rămâi, o lume permisibilă în care totul este admis, indiferent de aparenţa ireală, totul se încadrează într-o normalitate din care faci parte, o altfel de lume pe care o descoperi doar citind versurile lui Ştefan Ciobanu.