SENRYU, RENGA

SENRYU- 
Un senryu este un poem cu structură asemănătoare haiku-ului care scoate în evidenţă cusururile condiţiei umane, de obicei într-un mod satiric sau umoristic. 
Tristih de forma unui haiku care poate fi:1. umoristic, ironic, jucăuş sau 2. „rupt de natură”, putând trata despre aspecte psihologice, antropologice, culturale. Kigo-ul nu este obligatoriu în senryu; kireji, da.(5.) 

Exemplu de senryu 

Doi arici striviţi 
pe luciul şoselei - 
noaptea nunţii 
( Radu Patrichi )


incercare claudia minela

1***

limba de cactus

e a soacrei putere

când înger când drac

2***

888888888


RENGA - (lit. „eleganţă legată”) poemul-în-lanţ japonez. Doi sau mai mulţi poeţi îşi completează reciproc poemele:primul oferă primele 3 versuri ale unei prezumtive tanka, următorul completează cu celelalte două. Pentru ca totul să nu fie prea simplu, o renga clasică se desfăşoară conform unor reguli precise şi complexe. Esenţialul este o bună legătură dintre imaginile fiecărei strofe. Renga considerată „culmea” formelor japoneze, a inspirat mulţi poeţi occidentali să încerce alte forme de poezie colaborativă. Cele nebazate pe forme japoneze se numesc îndeobşte „poezii legate” (Engl. linked verse) . (5.) 

Exemplu de renga 

Orga lui Johann Sebastian 

Şerban Codrin, Radu Patrichi și Vasile Moldovan 

Ascultând orga 
lui Johann Sebastian – 
o crizantemă Ş.C. 

De atâta linişte 
cade pocnind o nucă R.P. 

Bocitoarele 
amuțind dintr-o dată 
cântă un greier V. M. 

Numai temporar 
ni-i viaţa-ncredinţată – 
amurg de toamnă Ş.C. 

Te aştept la fereastră 
în tic-tacul pendulei R.P. 

Prin perdea luna 
iluminând zloata: 
- „Opreşte, clipă!” V.M.



câteva încercări de renga sau scrierea la mai multa mâini


material preluat de pe site-ul ,,bocancul literar''


 Călin Sămărghiţan

Văzând că am această posibilitate, vă propun un exerciţiu poetic,
un experiment renga. Renga este un tip japonez de poezie interactivă,
clasică este aceea de a respecta următoarele: primul grupaj este
format din trei versuri de 5-7-5 silabe (formă de haiku), urmat
apoi de un altul de două versuri 7-7 silabe, fiecare autor
scriind câte un grupaj (pe rând, tristihul, apoi distihul).
În continuare schema este păstrată: 5-7-5 şi 7-7 până când se
ajunge la o formă dorită iniţial. De obicei temele sunt luate din natură
şi sunt inspirate de anotimpuri. Luna, florile, dragostea,
chiar sentimentul religios sau cel de trecere ireversibilă
a timpului sunt des întâlnite şi pot fi propuse de coordonator pe parcurs.
 Evitaţi construcţiile epice. ESENŢIALĂ este păstrarea unei cât
mai strânse legături între versuri. Nu generalizaţi, ci fiţi cât mai
concreţi în exprimare, scrieţi "gheişa", nu "o trecătoare",
scrieţi "libelula", nu "o gâză" etc.

Am să încep primul tristih, aşteptând ca dumneavoastră
să completaţi distihul, apoi tristih, din nou distih ş.a.m.d.
 Eventuale alte precizări tematice am să le fac pe parcurs.
Vă propun ca temă generală toamna şi frumoasa lună din seara asta,
care este un perfect "crai nou" subţire şi delicat.

Aşadar, tema: TOAMNĂ şi CRAI NOU.
Scriu primul tristih 5+7+5 silabe (hokku) şi aştept din
 partea dumneavoastră distihul de 7+7 silabe (waki).
(Atenţie: încercaţi să păstraţi o cât mai strânsă legătură între strofe)


Secera nopţii
pe cerul negru veghea
un parc adormit  (Călin Sămărghiţean- scriitor, jurnalist)

tolănit pe frunzele
infinit visătoare  (Catia Maxim, romancier)

vântul aşeza
fuioare de chiciură
peste ramuri  (Anton Ra -scriitor)

greierii mai fredonau
dragi refrene de toamnă  (Claudia Minela) 

ploaia domoală
cu picuri mărunţi stropea
alei tăcute. (Emilia Dănescu, poet)

Ceaţa e paşnicul fum -
narghileaua zorilor. (Claudia Minela)

Mă-nchipui întins
cu luna drept căpătâi
când prin vene curg  (Călin Sămărghiţean)

tei.

(Autori: Catia Maxim, Aton Ra, Emilia Dănescu, Claudia Minela, Călin Sămărghiţan)

terţină, triolet, ronset, pantum, gazel.

TERŢINĂ – Strofă cu trei versuri. 
Poezie cu formă fixă alcătuită din terţine rimate aba, bcb, cdc, ded, e. Poate avea oricâte strofe, ultima fiind un vers izolat rimând cu versul din mijloc al ultimei strofe. (1.) 

Exemplu de terţină 

Cu păru-n ochi şi soarele în păr, 
Era ca un pârâu într-o pădure 
De mladă nouă: taină şi-adevăr 
Şi aplecat pe trupu-i, să mă fure 
Şuvoiul timpului, lăsam setos 
Tot sângele ei tânăr să murmure 
În jocul nebunatic şi sfios 
Cu doi fălcoi vânai sărind călare, 
Pe strâmte căi, prin crâng de abanos, 
O roză porumbiţă în pierzare 
Şi sângele-i cu focuri de rubin 
Pătă un pat de nori deschis în zare 
Când steaua Venerii se-aprinse lin. 
(Ion Pillat, Terţine) 


888888888888

TRIOLET – Mic poem de opt versuri pe două rime. Primul vers, al patrulea şi al şaptelea sunt identice. Înrudit cu rondelul, trioletul s-a născut în Franţa, în secolul al IV-lea. (1.) 
Exemplu de triolet 
În versuri scurte, uşurele 
ţesând un şir de triolete, 
n-avui de gând să-nşir mărgele 
în versuri scurte uşurele… 
trăieşte-un suflet cald în ele 
ademenit de-a vieţii sete, 
în versuri scurte, uşurele 
ţesând un şir de triolete. 
(J. B. Hetrat, Triolet)




8888888888888




RONSET – 
Poem cu formă fixă creat de Horia Bădescu. Îmbinând rigorile rondelului cu cele ale sonetului, ronsetul este alcătuit din 14 versuri dispuse ca-n sonetele shakesperiene – trei catrene compacte şi un distih deplasat spre dreapta, ca un refren, – cu trei rime alternative după cum urmează: abba/ abba/ acca/aa. Primul şi ultimul vers sunt identice, tot aşa ultimele versuri ale celor două catrene. (1.) 

Exemplu de ronset 

Aceleaşi, iarăşi, nesfârşite ploi 
aceleaşi ore, zile, săptămâni; 
amâni şi nici nu ştii ce mai amâni 
şi înnoptează sângele în noi. 
Nu e nici înainte, nici-napoi, 
nu e nimic spre care să te mâni, 
Pilatul vieţii s-a spălat pe mâini, 
şi înnoptează sângele în noi. 
Cum cerşetorii cauţi în gunoi, 
în resturile dimineţii tale. 
N-a mai rămas nimic de pus la cale 
şi înnoptează sângele în noi. 
Nu mai există nici măcar : apoi? 
Aceleaşi, iarăşi nesfârşite ploi! 
(Horia Bădescu, Ronset)




88888888888888




PANTUM – 
Poezie cu formă fixă alcătuită din catrene în care versul 2 este repetat de 5, 6 de 9, 10 de 13 ş.a.m.d., apoi versul 4 e repetat de 7, 8 de 11 ş.a.m.d., iar facultativ, ultimul vers îl repetă pe primul. În plus, primele două versuri ale fiecărui catren enunţă o idee care e reluată, într-o paralelă, în celelalte două. E o poezie care cere virtuozitate. (1.) 

Exemplu de pantum 

E vremea când pe lujer, în seara ce se stinge 
Vibrează-asameni unei cădelniţi orice floare; 
Acum parfum şi sunet de-a valma-ncep să zboare, 
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge! 
Vibrează-asameni unei cădelniţi orice floare; 
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge; 
Vals trist şi moleşeală ce farmecă şi-nfrânge! 
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare. 
Vioara ca un suflet pe care-l chinui, plânge; 
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare! 
Frumos şi grav e cerul ca bolta din altare; 
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge… 
Un suflet blând pe care nimicnicia-l doare 
Vestigii luminoase din vremi trecute strânge! 
Şi soarele în zare s-a înecat în sânge… 
În mine amintirea-ţi e-o lacră cu odoare! 
(Ch. Baudelaire, Armonie în amurg, trad. Al Philippide)


888888888888




GAZEL – 
Poezie cu formă fixă, erotică sau filozofică, alcătuită din distihuri, bayt-uri (rime: aa,ba,ca,...etc.), originară în literaturile orientale. Cultivat de poeţii persani, ajunge in Europa la începutul secolului al XIX-lea. (1.) 

Exemple de gazel 

Un oaspete eşti numai în lumea trecătoare, 
oricât arzând te strădui spre-al veşniciei soare. 
Şi trupul tău, la rându-i, va odihni-n ţărână, 
deşi-n mătăsuri ţi e sortit să se-nfăşoare. 
La ce folos să umbli cu oameni laolaltă 
când în mormânt tot singur ajungi, fără cruţare. 
Prietenul ţi-e astăzi doar muscă sau furnică – 
ce-a mai rămas în pulberi din viaţa sclipitoare? 
Ce-au fost zulufi, cosiţe sunt toate putrejune, 
deşi plăteai cândva dinari pe-a lor culoare. 
Când te-or zări din nou: duh rece, chipul galben – 
vei şti că nu orbeşte o inimă când moare. 
(Rudaki,/Un oaspete eşti numai…/, traducere Grete Tartler) 
Toamna frunzele colindă. 
Sun-un greier sub o grindă, 
Vântul jalnic bate-n geamuri 
Cu o mână tremurândă, 
Iar tu la gura sobei 
Stai ca somnul să te prindă. 
Ce tresari din vis deodată? 
Tu auzi păşind în tindă – 
E iubitul care vine 
De mijloc să te cuprindă 
Şi în faţa ta frumoasă 
O să ţie o oglindă, 
Să te vezi pe tine însăţi 
Visătoare, surâzândă. 
(M. Eminescu, Gazel – moto la Călin, file din poveste)

canoanele lirice / glosă, rondel, sonet

GLOSĂ – 

Specie a genului liric, poezie cu formă fixă. Prima strofă este alcătuită din 4, 6 sau 8 versuri care conţin tema de bază. 
Fiecare vers este comentat într-o strofă specială, de aceeaşi mărime cu prima. Ultima strofă reproduce prima strofă cu ordinea inversată a versurilor.(1.) 

Exemplu de glosă 

Vreme trece, vreme vine, 
Toate-s vechi şi nouă toate; 
Ce e rău şi ce e bine 
Tu te-ntreabă şi socoate 
Nu spera şi nu ai teamă: 
Ce e val, ca valul trece; 
De te-ndeamnă, de te cheamă, 
Tu rămâi la toate rece. 
Multe trec pe dinainte, 
În auz ne sună multe; 
Cine ţine toate minte 
Şi ar sta să le asculte? 
Tu aşază-te de-o parte, 
Regăsindu-te pe tine 
Când cu zgomote deşarte 
Vreme trece, vreme vine 
(…) 
Viitorul şi trecutul 
Sunt a filei două feţe, 
Vede-n capăt începutul 
Cine ştie să le-nveţe 
Tot ce-a fost ori o să fie 
În prezent le-avem pe toate 
Dar de-a lor zădărnicie 
Te întreabă şi socoate 
(…) 
Tu rămâi la toate rece, 
De te-ndeamnă, de te cheamă; 
Ce e val, ca valul trece, 
Nu spera şi nu ai teamă. 
Tu te-ntreabă şi socoate, 
Ce e rău şi ce e bine: 
Toate-s vechi şi nouă toate; 
Vreme trece, vreme vine. 
(M. Eminescu, Glossa, fragmente)




*****///////






RONDEL – Poem cu formă fixă. Sinonim: rondou. 

Alcătuit din trei catrene şi un vers izolat. Versurile 1 şi 2 sunt identice cu versurile 7 şi 8, iar versul 13 cu primul vers. 

Există şi rondeluri compuse din un catren, un terţet şi un cvintet; apoi rondelul medieval din 8 versuri sau cel francez din 14. (1.) 

Exemplu de rondel 

Îţi plânge toamna în priviri 
Şi-ţi moare leneş la fereastră. 
În odăiţa ta albastră 
priveşti bolnavii trandăiri. 
Tu stai pe gânduri şi te miri, 
Frumoasă pasăre sihastră. 
Îţi plânge toamna în priviri 
Şi-ţi moare leneş la fereastră. 
În cripta sfintelor iubiri 
Te poartă lin iubirea noastră, 
Şi te-ofileşti precum în glastră 
Se sting bolnavii trandăiri. 
Îţi plânge toamna în priviri… 
(B. Fundoianu, Rondel de toamnă)


***///***








SONET – 
Piesă lirică alcătuită din paisprezece versuri cu aceeaşi măsură, dispuse în două catrene cu rimă îmbrăţişată (abab/abab) şi două terţine (cde/cde). (1.) 
Poezie lirică cu formă fixă, alcătuită din 14 versuri repartizate în două catrene (cu rimă îmbrăţişată, de tipul abba/abba ) şi două terţine cu rimă liberă, ultimul vers conţinând, de obicei, o concluzie sau o subliniere a sentimentului sau a ideii dominante.(6.) 

Exemple de sonet 

Afară-i toamnă, frunză-mprăştiată, 
Iar vântul zvârle-n geamuri grele picuri 
Ci tu citeşti scrisori din roase plicuri 
Şi într-un ceas gândeşti la viaţa toată. 
Pierzându-ţi timpul tău cu dulci nimicuri, 
N-ai vrea ca nime-n uşa ta să bată; 
Dar şi mai bine-i, când afară-i zloată 
Şi stai visând la foc, de somn să picuri. 
Şi eu astfel mă uit din jeţ pe gânduri, 
Visez la basmul vechi al zânei Dochii, 
În juru-mi ceaţa creşte rânduri, rânduri; 
Deodat’aud foşnirea unei rochii, 
Un moale pas abia atins pe scânduri, 
Iar mâni subţiri şi reci mi-acopăr ochii. 
(M. Eminescu, Afară-i toamnă) 


Cu supărare mare vă invoc, 
Zugravi de fresce şi fragilităţi! 
Predicatori cu sufletul de foc! 
Ilustră seminţie de poeți! 
Maeştri şi-ucenici, fiţi fericiţi! 
Acum şi-aici, din inimă vă cer 
Dovada artei s-o mărturisiţi 
În pledoaria unei acuzări: 
Sfrijitei mături, laşului făraş, 
De câte ori mă mir, de ce, în zori, 
Le-aud hodorogitul pătimaş, 
Cu barbarie tot de-atâtea ori 
Se năpustesc şi-alungă fără greş 
Flori pribegind pe vânt, flori de cireş… 
(Şerban Codrin, Sonetul 39, din ciclul „Cele mai discrete sonete tatuate cu dermatograful pe sânii domnişoarei Sapho”) 

Ca undele spre ţărm, fără-ncetare, 
Fug ale noastre clipe spre sfârşit; 
Cu cea din faţă schimbă fiecare, 
Şi luptă-naintând neobosit. 
Te naşti ca o sămânță de lumină, 
Şi sui târâş, prin vârstă, spre zenit; 
Eclipse vin şi slava ta o-nchină, 
Şi Timpul strică ce ţi-a dăruit. 
El straiul dalb şi tânăr ţi-l străbate, 
Şi sapă dungi pe fruntea ta frumoasă, 
Înghite-ale naturii nestemate, 
Şi nimeni nu-i să-i scape de sub coasă. 
Dar versul meu, cântându-ţi osanale, 
Va-nvinge vremi, în ciuda coasei sale. 
(SHAKESPEARE, Sonetul 60, trad. Teodor Boşca) 

Coboară iarna… Ursa tot mai adânc se pleacă. 
Şi inimile noastre se-nvăluie în nori. 
Ca pe-o tocită spada bagi sufletul în teacă, 
Cu umbrele durerii viaţa să-ţi măsori: 
Cât au crescut de-nalte, aproape pân’ la frunte! 
Încetineala vremii viclene te-a minţit. 
Tu ai crezut că timpul în faţa ta e-o punte 
Şi el era chiar valul ce-n urmă te-a-nghiţit... 
Mai e vreun ţărm la care ai fi ieşit înot , 
Greşeala să-ţi răscumperi cu-o cât de grea dobândă? 
Or s-a sfârşit aicea? Şi doar ce-a fost e tot? 
Căci, iată, vine-ngheţul, grăbit ca o osândă! 
O, de-ai putea nu polul cu umărul să-mpingi, 
Ci-n gânduri, ca-ntr-o lampă, să sufli să le stingi! 
(V. Voiculescu, Sonetul CLXIX) 

TAINELE POEZIEI

Poezia, în antichitate , a fost percepută ca fiind expresie a puterii creatoare, in greacă poiesis însemnând ,,creaţie,,. 
A fost considerată mimesis , adică imitaţie a realitaţii , o copie a lumii obişnuite, ea însăşi fiind o umbră a umbrelor, o replică a lumii ideilor, a absolutului, cum era văzută de Platon. 

În timp se impune poezia ermetică, o comunicare lirică prin care sunt exprimate emoţii. 

Să parcurgem rapid evolutia poeziei româneşti. 
Prima realizare poetică de excepţie din literatura noastră poate fi considerat poemul de meditaţie filosofică ,,Viaţa lumii,, scris de Miron Costin. 
Primii nostri poeţi sunt Văcăreştii. 

Paşoptismul 

1840 este anul apariţei revistei ,,Dacia literară,,reprezentând momentul de răscruce in cultura românească,având în prim plan orientarea spre romantism,stimulând creaţia originală.Vasile Cârlova este primul poet paşoptist,care lasă frâu liber sensibilitaţii,îndemnând la renaştere naţională. Alţi reprezentanţi de seamă ai paşoptismului:I.Heliade Rădulescu,Grigore Alexandrescu,Vasile Alecsandri,Dimitrie Bolintineanu, Andrei Mureşanu etc. 

Perioada marilor clasici 

Titu Maiorescu exprimă ideea că ştiinţa prezintă adevărul şi poezia frumosul. 
Lirica eminesciană a reprezentat momentul de schimbare a poeziei româneşti.Original -aduce ca noutate lirica erotică în mai multe ipostaze,filosofică şi istorică.Interesant este şi modul în care transfigurează folclorul în poezia sa :,,Mai am un singur dor,,-,,Revedere,,-,,Ce te legeni...,, 

Posteminescianismul 

După Eminescu s-au impus printr-o nouă tonalitate poeţi ardeleni,lansând o tematică rurală.S-au remarcat prin operele sale ce aduc o nota de prospeţime şi originalitate G. Coşbuc, Al. Vlahuţă,Octavian Goga, St.O.Iosif. 

In anii '20 ,Eugen Lovinescu a reaşezat valorile, demitizând imaginea acestor poeţi. 


Simbolismul 

Alexandru Macedonski este primul poet simbolist, teoritician al acestui curent .Cel mai reprezentativ este G.Bacovia.I se alătură şi N. Labiş,Ion Minulescu ,Dimitrie Anghel etc. 


Modernismul 

Eugen Lovinescu , prin revista ,,Sburătorul,, işi propune să cultive o lirică de atmosferă,care să depăşească lirismul subiectiv al sec. XIX-lea.În paginile revistei semnează nume mari ale literaturii noastre: 
Ion Barbu, Lucian Blaga, Tudor Arghezi. 

Tradiţionalismul 

Tradiţionalismul este orientarea literară ce consideră valorile trecutului superioare celor moderne.Poeţii colaboratori ai revistei renumite ,,Gândirea,, îmbină tradiţionalismul cu influenţel moderniste.Scriitori de seamă:Nichifor Crainic, Lucian Blaga,Ion Pillat, Vasile Voiculescu, Aron Cotruş etc. 


Neomodernismul 

Cel care a deschis reafirmarea lirismuui autentic a fost Nicolae Labiş. 
Nichita Stănescu reconstruieşte limbajul poetic şi schimbă lirica reflexivă, aşa cum se constată mai ales în volumele Necuvintele, În dulcele stil clasic.Un alt nume al acestei generaţii a fost Marin Sorescu a cărui poezie ironică s-a impus.Ana Blandiana a evoluat spre un ton grav , abordând problemele vieţii morale şi sentimentale.Alte nume remarcabile :Ioan Alexandru, Cezar Baltag, Adrian Paunescu. 
Generaţia anilor +70 are orientări eterogene regăsindu-se prin poeţi ca: Leonid Dimov ,Emil Brumaru, Mircea Dinescu. 

Postmodernismul 

Este orientarea literară care încearcă să ironizeze actualitatea utilizând valenţele jocului sau ale parodiei.Poezia generaţiei ,,Cenaclului de luni(,,înfiinţat în 1977 si condus de Nicolae Manolescu)este o poezie unitară si coerentă,nonconformistă.Reprezentantde seamă Mircea Cărtărescu. 
Alte nume cu rezonantă:Traian T.Coşovei,Matei Vişniec etc. 

doar o mana de prieteni...sa fii fericit!

portret radiofonic Sorin Teodoriu

Portret radiofonic – duminică , 17 iunie 2012, ora 20:00, Radio Romatthy şi Claudia Minela vă invită să ascultaţi emisiunea ,,Vieţi între coperte’’, o emisiune care-şi propune să descopere misterele din spatele tomurilor şi pe creatorii acestora. Invitat special – scriitorul Sorin Teodoriu - realizatorul site-ului ,,bocancul literar’’, organizatorul şi moderatorul cenaclului muzical - literar ,,Pariu pe Prietenie’’. Detalii http://radioromatthy.blogspot.ro/ & http://poezia-codulspiritului.blogspot.ro/ . Vă aşteptăm să ascultaţi şi să participaţi! Audiţie plăcută! id skype / *** romatthyradio Radio Romatthy - http://94.176.96.14:1562/listen.pls adaugati in lista dvs si id radio romatthyradio@yahoo.com

,,e de-ajuns o mână de prieteni ... ca să fii fericit''

 Duminică, 10 iunie 2012, la Club Mojo, a avut loc lansarea primului album al formaţiei folk - ,,Proiectul Tivodar''/membrii: Ştefan Tivodar - voce, chitară ritmică & Alex Nichita- vioară, chitară ritmică, solo. Ştefan şi Alex au magnetizat publicul. Liceenii invitaţi la cenaclul muzical-literar Pariu pe Prietenie, au rezonat cu muzica lor, cântând împreună piesele din repertoriul acestora. veţi putea viziona întregul program alcenaclului vizitând site-ul literar ,,bocancul literar''- http://www.bocancul-literar.ro/forms/CreatieLiterara/DetaliiCreatie.aspx?id=23638

Portet radiofonic - Sorin Teodoriu, omul care ştie să câştige pariul cu prietenia