RADIO VOCATIV
luni, 28 ianuarie 2013
3 februarie - Pariu pe Prietenie
Duminică, 3 februarie, ora 18:00, la Club Mojo, str. Gabroveni nr. 14, Bucureşti, va avea loc o nouă întâlnire cu literatura şi muzica folk.
În premieră la Pariu pe Prietenie prima expoziţie de fotografie - ,,Himere''- autor Simona Andrei.
Literatură:
Simina Diaconu - prezentare revistei Revista de Povestiri, citeste Laura Constantinescu
Raluca Neagu - grupaj poezie (prezintă de Claudia Minela)
Muzică:
Elena Şulea
Adrian Lupu Marius & Andrei Negulescu
duminică, 27 ianuarie 2013
La mulţi ani prietenie! ,,Încă rezistă de patru ani...''
,,.seri splendide in Bucureştiul vechi, pe strada Gabroveni, la Mojo Club, bucuria fiecărei întâlniri alături de prieteni, literatură si muzică , acestea ar fi ingredientele esenţiale ale proiectului numit Pariu pe Prietenie. Prietenia este o protecţie afectivă. Forţa acestei întâmplări rezidă într-o mână de oameni care cred în prietenie fără rezerve, fără îndoială şi fără rest... o forţă care ne ajută să trecem prin viaţă mai buni şi mai demni. Un gând susţinut de credinţă şi voinţă de fier a devenit certitudine. Autorul se numeşte Sorin Teodoriu cel care a transformat gândul în faptă. Are marile merite de a crede în forţa literaturii şi muzicii şi de a sta ascuns la umbra modestiei sale ... cei care i s-au alăturat au fost convinşi de un zâmbet. Au trecut patru ani şi
pariul rezistă... un exerciţiu de sinceritate un surâs în plină criză ... shoow must go on Sorin Teodoriu''. (Clara Mărgineanu - Flacăra lui Adrian Păunescu)
oamenii apropiaţi acestui eveniment literar - muzical s-au adunat şi au sărbătorit cu bucurie cei patru ani de la înfiinţarea cenaclului.
,,Laolaltă'' cu Fox Studis din Călăraşi - Tatiana Ojog (voce), Marius Ojog (chitară) - ,,te-ntâlneşti o dată/poate într-o viaţă/poate într-un cântec/laolaltă''. Fox Studis, partener şi prieten vechi al Pariului pe Prietenie, a reuşit şi de această dată să aibă de partea sa publicul prin repertoriul şi vocea minunată a Tatianei.
Urmează moment poetic cu Sorin Teodoriu care recită versuri aparţinând lui Nicolae Stoian -,,dă-ne nouă râsul plânsul /toate câte sunt în trânsul.''
Alex Turcu recită din lirica italiană - ,,Triumful morţii'' - moartea Laurei...un concert al înţelepciunii.
Andreea Vraja urează mulţi ani tuturor prietenilor şi recită - ,,de-a buşilea prin aer'', versuri Ştefan Ciobanu şi poezia ,, jocuri'', semnată Mălina Constantin, o nouă prietenă care ni s-a alăturat în ulti mul an.
Ştefan Ciobanu prezintă cartea ,,13'' sponsorizată de preşedintele Institutului de Statistică - Vergil Voineagu. Citeşte din creaţiile proprii poezia ,,plantaţia mea de îngheţate''.
Călin Costache povesteşte despre primele întâlniri la care a participat. El afirmă că prietenii de la pariu i-au sugerat să cânte şi melodii din repertoriul lui Joe Dassin. Aminteşte numele altor prieteni dragi aflaţi în sală - Catia Maxim (romancier) şi cantautorul Ovidiu Scridon. Urează mulţi ani fericiţi cenaclului muzical - literar:,,şi să ne revedem cu bine la nunta de argint a Pariului pe Prietenie'', încheie şansonetistul Călin Costache.
Ovidiu Scridon urează mulţi ani tuturor şi ne încântă, interpretând melodii aflate în albumul lansat la Pariu pe Prietenie, în vara anului 2012, odată cu volumul de versuri ,,Portretul unui gând'', publicat la Editura Tritonic. Dintre melodiile selectate de autor s-au remarcat ,,Femeia'' , ''Mi-e dor''( Când spun ,,frumos'', eu mă gândesc la tine/ Visez că sunt departe de,, cei răi''/ Te simt aproape,... te simt în mine; Mi-e dor de ochii tăi...'' şi ,,Acest timp'', piese fredonate de public. Lăudabilă este iniţiativa de a recita versuri pentru că Ovidiu Scridon ştie să transmită mesajul versurilor sale şi astfel. ,,Acest timp/ Am întors clepsidra ce-o ţineam lângă ceas/Şi prin sticlă-ascultam al nisipului glas,/Ore-n şir, ceas de ceas, fir cu fir s-a prelins/Prin strâmtoarea măruntă spre globul închis.''(acest timp)
,,Pariul e gratis, precum soarele'', spune Clara Mărgineanu, unul din pilonii de bază ai evenimentului Pariu pe Prietenie. Clara a adus cu sine o nouă carte, de data aceasta o carte cu interviuri luate oamenilor frumoşi din viaţa sa. Lansarea va avea loc pe 5 februarie 2013, la Club Aida. Clara punctează interviul cu Sorin Teodoriu despre Pariu pe Prietenie -,,o manifestare liberă cu limite fexibile''- articol apărut în ziarul ,,Flacăra lui Adrian Păunescu'', aducând în atenţia publicului aniversarea a patru ani de când cercul de prieteni se măreşte şi rezistă în timp.
Teodora Ionescu şi Trupa Cantos (îngerii pariului, cum i-a numit Sorin Teodoriu) sunt protagoniştii următorului moment literar- muzical. Codruţa şi Mihai Lojewski ne-au dăruit o parte din sufletul lor prin melodiile interpetate şi iubite de oamenii care au câştigat pariul cu prietenia. ,,Călătoare, călătoare'', ''Ora culorilor'', au fost două dintre melodiile remarcate de o nouă prietenă, venită pentru prima dată la Pariu, Oana Putina, actriţă la Teatrul Metropolis, licenţiată în filosofie şi jurnalism, un suflet sensibil care şi-a dorit să ne cunoască. Încântaţi de cunoştinţă, bine ai venit la Pariu pe Prietenie!
Momente lirice cu Larisa Dobrota, actriţă, ,,aş putea să arăt cum creşte iarba'', autor Geo Dumitrescu şi Dana Soare care a recitat - ,,o femeie singură''- text ales din repertoriul actriţei Cristina Stamate, momente ce au reprezentat lecturi care au stârnit admiraţia publicului, impresionând cu tematica aleasă.
Eugen Avram, cantautor şi partener al pariului, un prieten iubit şi admirat de pariori, a reuşit şi de această dată să comunice spiritual cu cei aflaţi în Club Mojo, fiind aplaudat şi susţinut.
,,Când văd părul tău, mi-aduc aminte de liceu'' şi ,,Fata pe role'' au fost melodiile cântate la unison cu publicul. Eugen Avram mulţumeşte prietenilor care sunt şi cei care nu mai sunt prezenţi, dar care au dăruit cu generozitate o picătură din sufletul lor, pariului, aminteşte numele Emiliei Dănescu.
Elena Şulea (,,hai, hai, inimă hai, la multe rele mă dai...'') interpretează cu prietenii această piesă înr-o manieră proprie. Ea transmite o stare de bine prin cântul şi poezia sa. Ascultând-o trăieşti sentimentul confortabil al unei întâlniri cu prietenii, în natură, vara sau în plină iarnă, la gura sobei, savurând ceai cu aromă de fructe şi sorţişoară, sfidând viscolul şi gerul, în acorduri calde de chitară. O voce puternică, dar delicată în aceeaşi măsură a persuadat spectatorii construind o punte de lumină între oameni, vers şi muzică. Aplauze şi deie Domnul să fii cât mai mult timp alături de noi!
Ştefan Tivodar (partener important al pariului) si Ioana Purcarea au reprezentat o surpriză pentru mine prin stilul de bon ton abordat, un amalgam de muzică nouă- blues, rock, jazz. Este tendinţa modernă a muzicii folk, din ce în ce mai apreciată de publicul tânăr. Am observat acest aspect la una dintre întâlnire la care am avut invitaţi mulţi adolescenţi liceeni. Succes în noul an şi să vă avem cît mai mult timp alături de noi, indiferent de formula aleasă!
Nicu Nicuşor încheie seara aniversară a Pariului pe Prietenie. Ne vorbeşte despre prima întâlnire, 20 mai 2012 şi spune cu jovialitate că îşi doreşte ca anul 2013 să devină anul Pariului ,,iubirii pe prietenie''. Dan Constantinescu versuri si muzica ,,fericirea miroase a tine'', a fost una dintre melodiile cântate cu plăcere de publicul prezent, o melodie pe care Walter Ghicolescu a avut plăcerea să o interpreteze la muzicuţă. Nicu Nicuşor a devenit unul dintre partenerii Pariului pe Prietenie. ,, Poate vrei să mai scriem pe geam/ S-alergăm prin ploaie desculţi/ Să n-am bani, doar vise să am/Eu să fiu prea tăcut, tu s-asculţi/ Şi oricum să iubeşti că exist/ Şi orice ar fi să mai vrei/ Să n-adorm niciodată prea trist/ Şi să-ţi fac dintr-o sfoară cercei/ Fericirea e simplă/ Stă in lucruri mici/ Fericirea miroase a tine/'' au fost strofele preferate de Nicu Nicuşor care a ţinut să rămână în mintea publicului pentru frumuseţea mesajului transmis.
Pe scenă s-au adunat toţi invitaţii şi au încheiat seara într-un mod inedit cântând melodia ,,Prietenia'', melodie selectată din repertoriul lui Aurelian Andreescu şi preluată de Chromatic.
Prietenia la nevoie se cunoaşte
Şi atât cât oameni se vor naşte
Va dăinui
Prietenia, bunătate şi candoare
Inima noastră razaăde soare
o va încălzi
"Este ingrozitor să nu ai un prieten căruia să ii spui cât eşti de fericit sau trist". (Panait Istrati)
La mulţi ani prietenie!
miercuri, 23 ianuarie 2013
folk la tine acasa - o interpretare inedita - Nicu Nicuşor
Fericirea miroase a tine
(versuri si muzica Dan Constantinescu)
Am o singură pereche de blugi
Şi o viaţă cu multe poveşti
Iţi dau multe motive să fugi
Dar nu-ţi pasă şi tot mă doreşti
Înţeleg că nu poţi să-nţelegi
Şi mă ierţi, dar iarăşi greşesc
Şi când cad, doar tu mă ridici,
Îmi dai aripi să pot să plutesc
Fericirea e simplă
Stă în lucruri mici
Fericirea miroase a tine
Poate vrei să mai scriem pe geam
S-alergăm prin ploaie desculţi
Să n-am bani, doar vise să am
Eu să fiu prea tăcut, tu s-asculţi
Şi oricum să iubeşti că exist
Şi orice ar fi să ma vrei
Să n-adorm niciodată prea trist
Şi să-ţi fac dintr-o sfoară cercei
Fericirea e simplă…..
Să mă-ntrebi cât de mult te iubesc
Şi să nu mai vorbim de trecut
Să te-ating, să te simt, să-ţi şoptesc
De pe buze să-ţi fur un sărut…
Şi din zile să facem povesti
Iar din nopţi să nu facem trecut
Ţi când totul e gri să-mi zâmbeşti
Să tot fim mereu la-nceput.
Fericirea e simpla….
marți, 22 ianuarie 2013
Andrei Velea - lumea e o pisica jigarita
Cum reusesc sa spun in poezie te iubesc- versuri - Andrei Velea - recita Claudia Minela
Asculta mai multe audio folk
Multumesc poetului Andrei Velea pentru noul volum daruit.
folk la tine acasa - Alina Manole
Versuri - Alina Manole - Amantele
Alina Manole - Amantele
Asculta mai multe audio blues
Alina Manole - Amantele
In noaptea asta m-am impacat cu toate femeile In noaptea asta m-am impacat cu toate nevestele Eu ca toate, toate Eu ca toate, toate, amantele Tu esti copacul meu albastru Si te culeg in fiecare zi De rodul tau de peste noapte Din cortul meu cu poezii In noaptea asta m-am impacat cu toate, toate, toate ferestrele Cu toate, toate zavoarele Eu ca toate, toate furtunile Tu esti copacul meu albastru Si te culeg in fiecare zi De rodul tau de peste noapte Din cortul meu cu poezii In noaptea asta m-am impacat cu toate femeile In noaptea asta m-am impacat cu toate nevestele Eu ca toate, toate, Eu ca toate, toate, Eu ca toate, toate Amantele ....
duminică, 20 ianuarie 2013
Formatia Rapsotree- folk la tine acasă

Am început să cânt acum 2 ani şi jumatate, prima zi de liceu a fost de altfel şi prima zi în care am pus mâna pe chitara, şi de atunci nu pot spune că am facut altceva decât muzica în timpul meu liber. Treptat pasiunea mea pentru arta s-a extins şi în teatru dar muzica este şi va ramane preferata mea.
Primul premiu pe care l-am câştigat a fost la Folk fără Vârstă 2010, premiul I la interpretare cu melodia Hallelujah a lui Leonard Cohen. Muzica este pentru mine un refugiu, un mod de eliberare de grijile preponderent legate de şcoala şi nu în ultimul rând muzica reprezintă distracţie.
Radu Mitrea - Locul 2 Creaţie alături de Diana Rubinescu

Printre premiile pe care le-am caştiat de-alungul timpului se numără: Locul I anul trecut la Folk Fără Vârsta atât la creaţie cât şi la interpretare, completat cu Locul II şi Locul III interpretare a aceluiaşi concurs şi cel mai recent succes - câştigarea festivalului Toamna Baladelor alături de colegul meu, Răzvan şi de fratele meu, Mihai. Împreună formăm grupul Rapsotree şi susţinem în continuare concerte în cluburile bucureştene, împreună cu prietenul şi tatăl nostru spiritual, Ovidiu Mihailescu.Îmbinată cu teatrul, o altă afinitate descoperită târziu, muzica mi-a întregit sufletul, nu stiu unde aş fi acum fără ea, fără parinţii care m-au susţinut, fără doamna profesoară, care dupa al 4-lea concurs, mi-a spus “Radu , a fost prima oară cand nu ai falsat deloc!“, fără prieteni. Aş vrea ca această pasiune să devina în viitor un mod de viaţă, dar până atunci, trăiesc prezentul, pentru că este minunat.
sâmbătă, 19 ianuarie 2013
folk la tine acasă - odată am ucis o vrabie
Soarele apune dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare.
Odata am ucis o vrabie.
Am tras cu prastia in ea si-am lovit-o.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.
Pe urma o zi si o noapte intreaga
Am tot plans-o si am tot jelit-o.
Nu m-a batut mama, nu m-a certat.
In mana tineam o bucata de paine.
Degeaba mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.
Degeaba mi-a spus, degeaba mai plangi,
Ce-ai omorat, omorat ramane.
Mai tarziu am crescut flacaiandru,
M-am indragostit nebuneste de-o fata.
Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.
Nu stiu de ce, intr-o zi a murit
Si-n alta zi a fost ingropata.
De mult nu mai trag cu prastia-n vrabii,
De mult nu mai merg la nici o-ngropare.
Soarele apune
Soarele apune
Dupa niste maguri
Dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare.
Hei! Hei! Hei!
Soarele apune
Soarele apune
Dupa niste maguri
Dupa niste maguri
Si rasare in flacari din mare.
Hei! Hei! Hei!
Soarele apune
Soarele apune
Dupa niste maguri
Dupa niste maguri
Si rasare in flacari dïn mare.
Viorel Gongu - radio3p lyric
VIOREL GONGU(RAMAI PE RANA) -VOCE C&M


rămâi pe rană
Rămâi pe rană-n asfinţit
La fel ca şi întâia oară,
Ne-om întâlni sub infinit:
Un leu cu-o candidă fecioară.
Ne-om aduna într-un mănunchi
De vise, doruri şi speranţe,
Vom germina un singur trunchi
Din amânatele creanţe.
Chiar vremea s-o opri în loc
Privind la noi, cu gelozie,
În privegheri schimbate-n troc
Pentru-o privire-n erezie.
Tot timpul, ce ne-a fost sortit
Şi nu va fi, poate, vreodată,
Vom bandaja cu sânge-n mit
Cu-n moş şi o eternă fată.
rămâi pe rană
Rămâi pe rană-n asfinţit
La fel ca şi întâia oară,
Ne-om întâlni sub infinit:
Un leu cu-o candidă fecioară.
Ne-om aduna într-un mănunchi
De vise, doruri şi speranţe,
Vom germina un singur trunchi
Din amânatele creanţe.
Chiar vremea s-o opri în loc
Privind la noi, cu gelozie,
În privegheri schimbate-n troc
Pentru-o privire-n erezie.
Tot timpul, ce ne-a fost sortit
Şi nu va fi, poate, vreodată,
Vom bandaja cu sânge-n mit
Cu-n moş şi o eternă fată.
Rămâi pe rană-n asfinţit
La fel ca şi întâia oară,
Ne-om întâlni sub infinit:
Un leu cu-o candidă fecioară.
Ne-om aduna într-un mănunchi
De vise, doruri şi speranţe,
Vom germina un singur trunchi
Din amânatele creanţe.
Chiar vremea s-o opri în loc
Privind la noi, cu gelozie,
În privegheri schimbate-n troc
Pentru-o privire-n erezie.
Tot timpul, ce ne-a fost sortit
Şi nu va fi, poate, vreodată,
Vom bandaja cu sânge-n mit
Cu-n moş şi o eternă fată.
Nicolae Nicoara Horia - radio3p liryc
NNH- C&M


Poezia ca o copilă...
10 Ianuarie 2013
Știu ce vrei să-mi spui de dimineață,
poezia mea din care sunt,
azi-noapte-ai adormit copilă- brațe
ca o minune legănată-n vânt...
La cine? niciodată nu întreabă
versul meu și nu ți-am interzis,
citindu-te silabă cu silabă
din bucuria-n care eu te-am scris.
Tu vii aici, trimisă ești anume,
cum la fântână vine-un curcubeu,
apoi te duci ca flacăra în lume
și te întorci la umbra ei mereu.
Acum și întotdeauna nu mă minți,
de dimineață știu ce vrei să-mi spui,
e-atâta rouă-n ochii tăi fierbinți!
Da, nicăierea ca acasă nu-i...
Poezia ca o copilă...
10 Ianuarie 2013
Știu ce vrei să-mi spui de dimineață,
poezia mea din care sunt,
azi-noapte-ai adormit copilă- brațe
ca o minune legănată-n vânt...
La cine? niciodată nu întreabă
versul meu și nu ți-am interzis,
citindu-te silabă cu silabă
din bucuria-n care eu te-am scris.
Tu vii aici, trimisă ești anume,
cum la fântână vine-un curcubeu,
apoi te duci ca flacăra în lume
și te întorci la umbra ei mereu.
Acum și întotdeauna nu mă minți,
de dimineață știu ce vrei să-mi spui,
e-atâta rouă-n ochii tăi fierbinți!
Da, nicăierea ca acasă nu-i...
10 Ianuarie 2013
Știu ce vrei să-mi spui de dimineață,
poezia mea din care sunt,
azi-noapte-ai adormit copilă- brațe
ca o minune legănată-n vânt...
La cine? niciodată nu întreabă
versul meu și nu ți-am interzis,
citindu-te silabă cu silabă
din bucuria-n care eu te-am scris.
Tu vii aici, trimisă ești anume,
cum la fântână vine-un curcubeu,
apoi te duci ca flacăra în lume
și te întorci la umbra ei mereu.
Acum și întotdeauna nu mă minți,
de dimineață știu ce vrei să-mi spui,
e-atâta rouă-n ochii tăi fierbinți!
Da, nicăierea ca acasă nu-i...
spuneai că...
Spuneai ca... (versuri si voce Claudia Minela)
spuneai că...
ai ,,învăţat deja mişcarea peştelui în năvod''
dar n-ai simţit niciodată durerea unei frunze
smulse de vânt şi călcată de tălpi oarbe
abia atunci ţi-ai vedea chipul schimonosit de durere
abia atunci iti vei aminti protecţia crengilor şi cântul clapelor de soare
atunci îţi vei aminti armonia ploilor de vară
dansând valsul curcubeului în hohot de copil
pluteşti amorţită deasupra unui nor cârpit
scurs în băltoace
fiecare talpă păşeşte pe lângă tine
te mişcă precum bila care tremură pe masa de biliard
căutându-şi zadarnic colţul singurătăţii
liniştea
atunci vei afla că umbra-ţi este străină
că toată lumea te va strivi trecând prin viaţa ta
peste
neobservată
postmortem
nimeni nu a văzut
niciodată
zâmbetul unei frunze
Siberia - Raluca Neagu
Siberia Raluca Neagu- recita Claudia Minela
Siberia
începusem să cred
că din mine creşte o siberie
că păsările vor zbura curând şi va rămâne doar trunchiul
de care se vor agăţa corbii ca nişte globuri şi vor lumina întuneric
nu nu mă deschid prea mult
ştii
lucrurile astea vin pur şi simplu din tine
şi strigă
lasă-mă să strig deci
despre led-ul roşu ca un ochi care mă priveşte de când a început noaptea
despre neputinţa florii de cactus
despre cei pierduţi pe drumul cu denivelări
pentru că
nimic nu se câştigă fără luptă
am învăţat deja mişcarea peştelui în năvod
ai spune că sunt pregătită
în realitate mă învârt printre oameni până ameţesc
ma opresc doar când visele îmi împletesc părul
şi pe insula mea de cuvinte eşti tu
atunci doar atunci pot să mă strâng
ca un câine vagabond deasupra unei canalizări aburinde.
vineri, 18 ianuarie 2013
FOLK LA TINE ACASĂ - Cu lupii laolaltă - versuri Adrian Bezna
In satul acesta unde e veşnic noapte
Nu mai e nicio oaie să muncească la lapte
Iar noi
Refren:
Cu lupii laolaltă
Cu lupii laolaltă
Cu lupii cu toţii mergem în ţara cealaltă
În oraşul acesta asfaltat cu iluzii
Toţi copiii dorm legănaţi de concluzii
Iar noi
Refren:
În ţara aceasta de scânduri vândute
Taie-ţi metrul cub de iubire şi du-te
Dar noi
refren:
In viaşa aceasta ca un tren fără haltă
Să rămânem mereu noi lupi laolaltă
Cu toţi
Cu lupii laolaltă
Cu lupii laolaltă
Cu lupii cu toţii mergem
În viaţa cealaltă
În vïaţa cealaltă
În ţara cealaltă
miercuri, 16 ianuarie 2013
Adrian Suciu - Alo
am vorbit cu mama azi-noapte.
„alo! alo!”, a spus şi-apoi m-a ascultat
într-o tăcere metalică.
i-am povestit înfrigurat ultimii treizeci de ani
fără ea ca şi cînd ar fi fost o sărbătoare continuă
şi fiecare înfrîngere o invitaţie la bal.
„alo! alo!” a spus
şi-a început să plîngă ca un copil prost. am alinat-o
povestindu-i două fotografii uzate din care o ştiu
nepoţii ei. i-am explicat cum a fost prima zi
de şcoală. cum am înfiat primul cîine vagabond.
cum mă strîngeau pantofii noi la prima nuntă.
„alo!” a spus şi s-a închis.
mamă ai tăi au uitat că locurile de veci
pe pămînt se plătesc o dată la treizeci de ani. sau
n-au numărat anii cu grijă.
bref, nu mai ai loc pe pămînt.
să mă mai suni din senin
chiar dacă telefonul e vechi şi legătura proastă.
„alo! alo!”, a spus şi-apoi m-a ascultat
într-o tăcere metalică.
i-am povestit înfrigurat ultimii treizeci de ani
fără ea ca şi cînd ar fi fost o sărbătoare continuă
şi fiecare înfrîngere o invitaţie la bal.
„alo! alo!” a spus
şi-a început să plîngă ca un copil prost. am alinat-o
povestindu-i două fotografii uzate din care o ştiu
nepoţii ei. i-am explicat cum a fost prima zi
de şcoală. cum am înfiat primul cîine vagabond.
cum mă strîngeau pantofii noi la prima nuntă.
„alo!” a spus şi s-a închis.
mamă ai tăi au uitat că locurile de veci
pe pămînt se plătesc o dată la treizeci de ani. sau
n-au numărat anii cu grijă.
bref, nu mai ai loc pe pămînt.
să mă mai suni din senin
chiar dacă telefonul e vechi şi legătura proastă.
Alo - Adrian Suciu
marți, 15 ianuarie 2013
luni, 14 ianuarie 2013
prima ediţie a anului - duminică - Pariu pe Prietenie aniversar
Pariu pe Prietenie vă invită duminică, 20 ianuarie, ora 18:00, la Mojo Club Music, str. Gabroveni nr. 14, la o nouă ediţie. Vom petrece împreună cu prietenii şi vom sărbători cea de-a patra aniversare a Pariului.
Prezenţa prietenilor este obligatorie. Bonus pentru cei prezenţi - zâmbete, muzică şi voie bună.
Interzis aricioşilor.
ave prietenie!
intrarea liberă
duminică, 13 ianuarie 2013
Flacăra lui Adrian Păunescu nr. 46
joi, 10 ianuarie 2013
printul aisberg / C&M
Radio3P 6
Asculta mai multe audio blues
iubeşte de la distanţă într-un ritual al tăcerii
adulmecă ciuta derutată de puterea lui
fără să ştie că se pierde în fobia dependenţei de ea
alunecă uşor în marsupiul sufletului oricui
cu vorbe albastre şi false
cu glas blajin
primeşte tot ce i se oferă
se hrăneşte cu bucuria lor cu râsetele lor
cu dragostea lor
iar când simte căldura se sufocă
şi iese din mrejele focului
pentru că narcis se iubeşte prea mult pe sine
nu vrea să se topească
crede că trăieşte veşnic fugind
se ascunde în spatele perdelei de iluzii
eliberate de joint într-o cascadă de fum
fuge
fără să privească în urmă
fuge
se întrece cu bahus
în dorinţa de a-şi anihila simţurile
trăirea
o crimă condamnată la moarte de el
iubirea
fluieră persiflator listele de nimicuri
chestiuţe care au trecut prin vaţa lui
cântându-i în strună
doar nişte chestiuţe fără valoare
jucării plictisitoare
zâmbeşte sarcastic şi o ia de la cap
alte chestiuţe alte suflete pe care le doboară
ca o minge de bowling popicele
un nou maraton cu propriul ego
tropăie lăsând în urmă doar ecoul ţipătului singurătăţii
o cucuvea săpând cu aripile şanţul prinţului aisberg
mai mort decât moartea
Asculta mai multe audio blues
iubeşte de la distanţă într-un ritual al tăcerii
adulmecă ciuta derutată de puterea lui
fără să ştie că se pierde în fobia dependenţei de ea
alunecă uşor în marsupiul sufletului oricui
cu vorbe albastre şi false
cu glas blajin
primeşte tot ce i se oferă
se hrăneşte cu bucuria lor cu râsetele lor
cu dragostea lor
iar când simte căldura se sufocă
şi iese din mrejele focului
pentru că narcis se iubeşte prea mult pe sine
nu vrea să se topească
crede că trăieşte veşnic fugind
se ascunde în spatele perdelei de iluzii
eliberate de joint într-o cascadă de fum
fuge
fără să privească în urmă
fuge
se întrece cu bahus
în dorinţa de a-şi anihila simţurile
trăirea
o crimă condamnată la moarte de el
iubirea
fluieră persiflator listele de nimicuri
chestiuţe care au trecut prin vaţa lui
cântându-i în strună
doar nişte chestiuţe fără valoare
jucării plictisitoare
zâmbeşte sarcastic şi o ia de la cap
alte chestiuţe alte suflete pe care le doboară
ca o minge de bowling popicele
un nou maraton cu propriul ego
tropăie lăsând în urmă doar ecoul ţipătului singurătăţii
o cucuvea săpând cu aripile şanţul prinţului aisberg
mai mort decât moartea
- Marcel Visa
Exod
a început exodul de muze
oarbe
mute
se lovesc de pereţi
cad pe scări
de mână cu anotimpurile
îmi aduc la pat ceştile de cafea
îmi toarnă cerneală în palme
să-mi spăl faţa cu poezia cerului
dimineaţa are câteva rânduri
serile sunt romane întregi ...
muze oarbe mă leagănă
în hamace de fum
mi-alungă somnul în pereţii
tencuiţi cu singurătate
muze mute mă învaţă să respir
din tuburi golite de sunete
ascult doar lumina cum bate
în gonguri oglinzi
muze mute
muze oarbe
pe alei
de mână cu ceaţa
prin oraşul ce pare un monstru marin
înecat în ceaşca de cafea
a unei ghicitoare
exod de muze
şi nu e nimeni să despartă apele în două...
Exod
a început exodul de muze
oarbe
mute
se lovesc de pereţi
cad pe scări
de mână cu anotimpurile
îmi aduc la pat ceştile de cafea
îmi toarnă cerneală în palme
să-mi spăl faţa cu poezia cerului
dimineaţa are câteva rânduri
serile sunt romane întregi ...
muze oarbe mă leagănă
în hamace de fum
mi-alungă somnul în pereţii
tencuiţi cu singurătate
muze mute mă învaţă să respir
din tuburi golite de sunete
ascult doar lumina cum bate
în gonguri oglinzi
muze mute
muze oarbe
pe alei
de mână cu ceaţa
prin oraşul ce pare un monstru marin
înecat în ceaşca de cafea
a unei ghicitoare
exod de muze
şi nu e nimeni să despartă apele în două...
a început exodul de muze
oarbe
mute
se lovesc de pereţi
cad pe scări
de mână cu anotimpurile
îmi aduc la pat ceştile de cafea
îmi toarnă cerneală în palme
să-mi spăl faţa cu poezia cerului
dimineaţa are câteva rânduri
serile sunt romane întregi ...
muze oarbe mă leagănă
în hamace de fum
mi-alungă somnul în pereţii
tencuiţi cu singurătate
muze mute mă învaţă să respir
din tuburi golite de sunete
ascult doar lumina cum bate
în gonguri oglinzi
muze mute
muze oarbe
pe alei
de mână cu ceaţa
prin oraşul ce pare un monstru marin
înecat în ceaşca de cafea
a unei ghicitoare
exod de muze
şi nu e nimeni să despartă apele în două...
radio3p lyric - Costel Macovei
iubirile punctului (1)
momentul 0
trăiam în lumea mea
la depărtări de ani lumină de orice alt punct
şi erau momente (încă nu pot ca să vorbesc de noţiunea timpului în cadru larg acceptat)
da, erau momente când îmi doream să migrez pe o linie sau pe un plan
ca să nu spun că-n cele mai incredibile vise
mă vedeam o intersecţie
din care plecau
şi-n care intrau toate: cuvinte, idei, direcţii, planuri
nopţile mele
diferă de alte nopţi
pentru că se strâng în jur
nopţi punctiforme
în care întunericul nu este decât un punct
iar stelele încă nu există
nu eram decât eu şi iubirea mea
iubirea era ceva cald
nu ştiu exact cum s-o îmbrac în cuvinte
era. ştiam că este iubire şi-atât
iubirea nu trebuie descrisă
iubirea mă trăia
mă pipăia şi o pipăiam, ne pipăiam şi eram una
era atât de plină, atât de săţioasă
încât nu mai era loc de altceva
eram una
ne umpleam până la refuz.
până când şi refuzul era plin de noi
şi eram lumină, eram ardere
eram ceea ce nu aş putea să descriu
pentru că nimicul acela punctiform umplea tot universul meu
atinsesem starea de suprasaturare
atinsesem punctul iubirii pure
dincolo de care nu e decât durere
pentru că în afara iubirii nu poate fi altceva
asta am aflat-o abia după.
a fost groaznic
a fost momentul în care ruptura mi-a smuls
toate urlete, luându-le,
lăsându-mă pe undeva, abandonat unei noi stări
în care punctul ocupă totul
şi în acel moment
am ştiut ce înseamnă să fi tot
şi totul să fii tu
căci toată iubirea se fărâmase
dispersându-se.
şi a fost punctul în care s-a născut
durerea măsurării timpului
ca fiind distanţa dintre mine şi iubirea mea
iubirile punctului (1)
momentul 0
trăiam în lumea mea
la depărtări de ani lumină de orice alt punct
şi erau momente (încă nu pot ca să vorbesc de noţiunea timpului în cadru larg acceptat)
da, erau momente când îmi doream să migrez pe o linie sau pe un plan
ca să nu spun că-n cele mai incredibile vise
mă vedeam o intersecţie
din care plecau
şi-n care intrau toate: cuvinte, idei, direcţii, planuri
nopţile mele
diferă de alte nopţi
pentru că se strâng în jur
nopţi punctiforme
în care întunericul nu este decât un punct
iar stelele încă nu există
nu eram decât eu şi iubirea mea
iubirea era ceva cald
nu ştiu exact cum s-o îmbrac în cuvinte
era. ştiam că este iubire şi-atât
iubirea nu trebuie descrisă
iubirea mă trăia
mă pipăia şi o pipăiam, ne pipăiam şi eram una
era atât de plină, atât de săţioasă
încât nu mai era loc de altceva
eram una
ne umpleam până la refuz.
până când şi refuzul era plin de noi
şi eram lumină, eram ardere
eram ceea ce nu aş putea să descriu
pentru că nimicul acela punctiform umplea tot universul meu
atinsesem starea de suprasaturare
atinsesem punctul iubirii pure
dincolo de care nu e decât durere
pentru că în afara iubirii nu poate fi altceva
asta am aflat-o abia după.
a fost groaznic
a fost momentul în care ruptura mi-a smuls
toate urlete, luându-le,
lăsându-mă pe undeva, abandonat unei noi stări
în care punctul ocupă totul
şi în acel moment
am ştiut ce înseamnă să fi tot
şi totul să fii tu
căci toată iubirea se fărâmase
dispersându-se.
şi a fost punctul în care s-a născut
durerea măsurării timpului
ca fiind distanţa dintre mine şi iubirea mea
momentul 0
trăiam în lumea mea
la depărtări de ani lumină de orice alt punct
şi erau momente (încă nu pot ca să vorbesc de noţiunea timpului în cadru larg acceptat)
da, erau momente când îmi doream să migrez pe o linie sau pe un plan
ca să nu spun că-n cele mai incredibile vise
mă vedeam o intersecţie
din care plecau
şi-n care intrau toate: cuvinte, idei, direcţii, planuri
nopţile mele
diferă de alte nopţi
pentru că se strâng în jur
nopţi punctiforme
în care întunericul nu este decât un punct
iar stelele încă nu există
nu eram decât eu şi iubirea mea
iubirea era ceva cald
nu ştiu exact cum s-o îmbrac în cuvinte
era. ştiam că este iubire şi-atât
iubirea nu trebuie descrisă
iubirea mă trăia
mă pipăia şi o pipăiam, ne pipăiam şi eram una
era atât de plină, atât de săţioasă
încât nu mai era loc de altceva
eram una
ne umpleam până la refuz.
până când şi refuzul era plin de noi
şi eram lumină, eram ardere
eram ceea ce nu aş putea să descriu
pentru că nimicul acela punctiform umplea tot universul meu
atinsesem starea de suprasaturare
atinsesem punctul iubirii pure
dincolo de care nu e decât durere
pentru că în afara iubirii nu poate fi altceva
asta am aflat-o abia după.
a fost groaznic
a fost momentul în care ruptura mi-a smuls
toate urlete, luându-le,
lăsându-mă pe undeva, abandonat unei noi stări
în care punctul ocupă totul
şi în acel moment
am ştiut ce înseamnă să fi tot
şi totul să fii tu
căci toată iubirea se fărâmase
dispersându-se.
şi a fost punctul în care s-a născut
durerea măsurării timpului
ca fiind distanţa dintre mine şi iubirea mea
radio3p lyric- Nicolae Nicoară Horia

Poezia ca o copilă...
10 Ianuarie 2013
Știu ce vrei să-mi spui de dimineață,
poezia mea din care sunt,
azi-noapte-ai adormit copilă- brațe
ca o minune legănată-n vânt...
La cine? niciodată nu întreabă
versul meu și nu ți-am interzis,
citindu-te silabă cu silabă
din bucuria-n care eu te-am scris.
Tu vii aici, trimisă ești anume,
cum la fântână vine-un curcubeu,
apoi te duci ca flacăra în lume
și te întorci la umbra ei mereu.
Acum și întotdeauna nu mă minți,
de dimineață știu ce vrei să-mi spui,
e-atâta rouă-n ochii tăi fierbinți!
Da, nicăierea ca acasă nu-i...
Poezia ca o copilă...
10 Ianuarie 2013
Știu ce vrei să-mi spui de dimineață,
poezia mea din care sunt,
azi-noapte-ai adormit copilă- brațe
ca o minune legănată-n vânt...
La cine? niciodată nu întreabă
versul meu și nu ți-am interzis,
citindu-te silabă cu silabă
din bucuria-n care eu te-am scris.
Tu vii aici, trimisă ești anume,
cum la fântână vine-un curcubeu,
apoi te duci ca flacăra în lume
și te întorci la umbra ei mereu.
Acum și întotdeauna nu mă minți,
de dimineață știu ce vrei să-mi spui,
e-atâta rouă-n ochii tăi fierbinți!
Da, nicăierea ca acasă nu-i...
10 Ianuarie 2013
Știu ce vrei să-mi spui de dimineață,
poezia mea din care sunt,
azi-noapte-ai adormit copilă- brațe
ca o minune legănată-n vânt...
La cine? niciodată nu întreabă
versul meu și nu ți-am interzis,
citindu-te silabă cu silabă
din bucuria-n care eu te-am scris.
Tu vii aici, trimisă ești anume,
cum la fântână vine-un curcubeu,
apoi te duci ca flacăra în lume
și te întorci la umbra ei mereu.
Acum și întotdeauna nu mă minți,
de dimineață știu ce vrei să-mi spui,
e-atâta rouă-n ochii tăi fierbinți!
Da, nicăierea ca acasă nu-i...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)